Radu Cosaşu

Radu Cosaşu (pseudonimul literar al lui Oscar Rohrlich) (29 octombrie 1930, Bacău) - prozator şi jurnalist. Este fiul Melaniei (născută Wassermann) şi al lui Isac Rohrlich, contabil. La Bucureşti urmează studiile liceale (1940-1948), frecventează un an Facultatea de Litere (1948-1949), e cursant la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” (1952-1953), fiind şi redactor la „Scânteia tineretului” (1949,1953-1956), iar mai târziu, redactor la revista „Cinema” (1968-1987).

Debutează ca reporter la „Revista elevilor” în 1948 şi deţine ani de-a rândul rubrici în „România literară”, „Flacăra”, „Sportul” şi „Informaţia Bucureştiului”, uneori semnând cu pseudonimul Belphegor. Un prim volum, Servim Republica Populară Română, semnat Radu Costin, îi apare în 1952. Este distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române în 1973, cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1971, 1981 etc. Din 1993 este redactor la revista „Dilema”.

Înainte de-a fi un autor, Cosaşu este un personaj al presei bucureştene din ultimii treizeci de ani, publicând enorm, pestriţ, când bonom, când acid, pe o scală extrem de întinsă, de la reflecţii de moralist dezabuzat, la tablete fotbalistice, de la consideraţii despre triumful energiilor staliniste până la eseuri despre Charlie Chaplin, notaţii despre Isac Babei, Leon Troţki, Arthur Koestler şi Albert Camus, trecând prin gastronomie, hipism, ciclism, melomanie, cinefilie, cu Caragiale şi calamburul la butonieră, într-o nonşalanţă tipică intelectualului de stânga, pentru care idealurile nu sunt altceva decât o perpetuă mirare în faţa inevitabilelor eşecuri. Eşecuri consemnate, dar niciodată acceptate de-a binelea.

Publicistica lui dovedeşte o frenezie extraordinară în faţa faptului cotidian. Pagina înregistrează nesăţios cele mai absurde ori mai profunde întâmplări, amestecându-le cu referinţe livreşti şi cu trimiteri la propria experienţă. Pagina de ziar e trăită ca o arcă a lui Noe: fie şi cel mai simplu inventar de trimiteri ar ocupa câteva coloane. Însăşi existenţa Personajului, aşa cum începe acesta să se figureze odată cu primele două volume din Supravieţuiri (I-II, 1973-1977) şi continuând cu alte „supravieţuiri”, Meseria de nuvelist (1980), Ficţionarii (1983), Logica (1985) şi Cap limpede (1989), cartea axială a acestei creaţii, modelată „ziaristic”, e un nesfârşit colaj de utopii şi ratări, de sentimentalism, bovarism, cinism, oportunism şi hedonism ideologic: adolescent marxist, răzvrătit antipatern din raţiuni de ostilitate faţă de mica burghezie, devorator de Malraux, Popa Nan, Sărindar şi Camus.

Cosaşu are mult din caragialianul Mitică, pe care ştie să-l acomodeze cu stalinismul şi ceauşismul. Personajul prozelor „Acţionarului” vede lumea ca un colaj suprarealist în culori de melodramă, dar nu fără distanţare autoironică. El îşi constată ridicolul avântului revoluţionar de tinereţe, dar nu-l persiflează şi nu-l tratează corosiv: nereuşite sunt, aici, dorlotate, privirea se strecoară prin găurile ţesăturii biografice şi extrage invariabil binele şăgalnic până şi din cele mai atroce abdicări de la umanitate. Compusă aluvionar, ameţitor şi aparent haotic, precum cunoscuta „tablă de materii” caragialiană din Moşii, pagina adună în măsura în care spulberă: luxurianţa aluzivă şi abundenţa referinţelor adesea antinomice propulsează îndoit sărăcia a-tot-înduioşătoare a realităţii.

Nu alta e situaţia din Sonatine (1987): „schiţele şi momentele” cuprinse aici cu dedicaţie filo-caragialiană cultivă articularea nehotărâtă a unor forţe altfel foarte hotărâte, scrisori (pierdute) şi nopţi (furtunoase): O neputinţă, O fugă, O alee, Un tren, Un violoncel, Un lup etc. Pe de altă parte, cumulul referenţial şi mai ales frenezia asociativă formează un spaţiu securizant, un fel de scut bibliografic şi emoţional (Un tren, Cinema, Proust-ul din fiecare, Septuagenara). Un scut reprezintă referinţele şi asociativitatea în cea mai gravă dimensiune a scrisului / trăitului la acest autor: reevaluarea ataşamentelor ideologice ale anilor ’50.

Bunăoară, unele pagini din Logica evocă rictusul final din prozele lui Milan Kundera, iar bonomia tolerant-subtextuală în care spiritul dilematic învăluie totul, inclusiv cele mai atroce mârşăvii ale istoriei, nu pedeapsa, ci depăşirea prin relativizare a vinovăţiei o urmăreşte: „bine, e în ordine, nici un om serios nu poate lua totul în tragic, nu toţi legionarii au fost bestii şi martiri, nu toţi comuniştii au fost împuţiţi şi criminali, facem o medie”; „«Marxismul a murit, dar mizeria care l-a născut e vie», îi citesc dintr-un articol al lui Jacques Juillard din Le nouvel observateur [...] şi o întreb: cum ar arăta un partid moderat român, cum ar fi mitingurile lui?” (Mătuşile din Tel Aviv, 1993).

În algebra lui sentimentală, Cosaşu postulează: totul e serios, deci totul e joc, totul e joc, deci este înscris în legi şi coduri severe. De aici perfecta democraţie a textelor pe care le scrie: totală democraţie a subiectelor, a sentimentelor, confesiunilor ce anulează deosebirile teoretice dintre genuri, dintre gazetărie şi roman, poezie şi reflecţie moralistă, dintre cronica de film, cronica turfului şi existenţialism. „Libertatea noastră de litere”, spune ahtiatul limbajului ca palimpsest: „Într-o lume în care toate seriozităţile supreme sunt încremenite fie în arme, fie în porunci, fie în concepte - dovadă că de atâtea ori din concepte şi porunci s-au făcut arme! - calamburul reprezintă una din ultimele libertăţi - reale - ale cuvântului, poate cea mai intimă, poate cea mai propriu-zisă, libertatea lui de literă”.

Opera literară

  • Servim Republica Populară Română, Bucureşti, 1952;
  • Opiniile unui pământean, Bucureşti, 1957;
  • Energii, Bucureşti, 1960;
  • Lumină!, Din cronica hidrocentralei „V.I. Lenin”, Bucureşti, 1961;
  • Nopţile tovarăşilor mei, Bucureşti, 1962;
  • A înţelege sau nu, Bucureşti, 1965;
  • Un surâs la 6 dimineaţa, Bucureşti, 1964;
  • Vieţi paralele în toamna lui ’44, Bucureşti, 1965;
  • Omul după 33 de ani scapă, Bucureşti, 1966;
  • Maimuţele personale, Bucureşti, 1968;
  • Un august pe un bloc de gheaţă, Bucureşti, 1971; ediţia Bucureşti, 2003;
  • Viaţa în filmele de cinema, Bucureşti, 1972;
  • Supravieţuiri, vol. I-II, Bucureşti, 1973-1977; vol. III: Meseria de nuvelist, Bucureşti, 1980; vol. IV: Ficţionarii, Bucureşti, 1983; vol. V: Logica, Bucureşti, 1985; vol. VI: Cap limpede, Bucureşti, 1989;
  • Alţi doi ani pe un bloc de gheaţă, Bucureşti, 1974;
  • Ocolul pământului în 100 de ştiri, Bucureşti, 1974;
  • Cinci ani cu Belphegor, Bucureşti, 1975;
  • Poveşti pentru a-mi îmblânzi iubita, Bucureşti, 1978;
  • O vieţuire cu Stan şi Bran, Bucureşti, 1981;
  • Sonatine, Bucureşti, 1987;
  • Mătuşile din Tel Aviv, Bucureşti, 1993;
  • O supravieţuire cu Oscar, Bucureşti, 1997;
  • ÎnSISIFicarea la noi, pe Boteanu, Bucureşti, 1998;
  • Autodenunţuri şi precizări (plus câteva note informative, o addenda şi spovedania unui convins), Bucureşti, 2001;
  • Supravieţuirile, vol. I: Rămăşiţe mic-burgheze, Bucureşti, 2002; vol. II: Armata mea de cavalerie, Bucureşti, 2003.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …