Radu Călin Cristea

Radu Călin Cristea (30 aprilie 1955, Ineu, judeţul Arad) - eseist, publicist şi critic literar. A urmat cursurile liceului din Chişineu-Criş, în judeţul Arad. În 1978 a absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, fiind unul dintre animatorii Cenaclului de Luni coordonat de Nicolae Manolescu.

După absolvire este, pe rând, profesor de limba franceză la şcoli generale din Arpăşel şi Tăut, în judeţul Bihor, instructor de teatru de păpuşi în Buftea, supraveghetor la pavilioanele de artă din Herăstrău, restaurator-ajutor la Centrul de perfecţionare a lucrătorilor din transporturi şi telecomunicaţii, muncitor necalificat la Muzeul CFR, ataşat de presă la Clubul Sportiv „Rapid”, inspector de învăţământ peste liceele din Bucureşti patronate de CFR, redactor Ia revistele „Urzica”, „Viaţa studenţească” şi „Amfiteatru”.

După 1990, devine redactor-şef al revistei „Amfiteatru”, publicist-comentator la „Cuvântul” şi corespondent la Bucureşti al postului de radio Europa Liberă, după care intră ca redactor la secţia română a aceluiaşi post de radio, la Praga. Debutează publicistic în 1973 în revista „Orizont” din Timişoara şi la rubrica „Poşta redacţiei”, ţinută de Ştefan Aug. Doinaş, în revista „Familia” din Oradea. Colaborează cu poeme, eseuri şi texte critice şi teoretice la revistele „Viaţa studenţească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Caiete critice”, „22”, „Sfera politicii”, „Noua gazetă de Vest”, „Contrapunct”, „Dilema”, „Arc”, „Luceafărul” etc.

În 1984 debutează editorial cu volumul de eseuri Emil Botta sau Despre frontierele inocenţei, pentru care a fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor şi cu Premiul „George Călinescu” pentru cea mai bună carte de critică a anului (Oneşti, 1985). Pentru înţelegerea gândirii şi a textelor poetice ale lui Emil Botta, Cristea găseşte, analizând atent textele şi simbolistica, un drum iniţiatic ale cărui etape sunt transpuneri elaborate, de un rafinament artist, ale elementelor funda­mentale ale universului: apa, pământul, aerul şi focul.

Proba cea mai importantă, cea finală, este aceea care dă şi titlul ultimului capitol al cărţii, „Teatrul”, elementul ce sintetizează manifestările lirice ale poetului în ipostazele corespunzătoare celor patru esenţe. Imaginarul lui Emil Botta, construit pe fundamente aparţinând realităţii, asigură, totuşi, complexitatea unui spaţiu fermecat şi personalizat. Cristea îşi articulează demersul critic sprijinit pe concepte presocratice, „întemeiază adică o fenomenologie artistică pe un fundament ontologic. Asemănarea e, desigur, metaforică” (Radu G. Ţeposu).

Opera literară

  • Emil Botta sau Despre frontierele inocenţei, Bucureşti, 1984.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …