Radu Andriescu

Radu Andriescu (9 iunie 1962, Iaşi) - poet şi eseist. Este fiul Corneliei-Ana Andriescu, germanistă, şi al lui Alexandru Andriescu, critic şi istoric literar.

Urmează cursurile liceelor „Costache Negruzzi” şi „Mihai Eminescu”, după care devine student al Facultăţii de Filologie, secţia limba şi literatura engleză - limba şi literatura franceză, a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. În perioada studenţiei (1982-1986) a fost, timp de doi ani, redactor-şef al revistei „Dialog”. După terminarea studiilor universitare, va fi profesor de limbi moderne la Paşcani, şapte ani mai târziu devenind asistent la Catedra de limbă şi literatură engleză de la Facultatea de Litere din Iaşi.

În anul 1977, debutează cu versuri în revista „Convorbiri literare”, publicaţie la care va fi redactor între 1990 şi 1993. Oglinda la zid (1992), prima carte de poezie a autorului, este precedată de apariţia volumului colectiv Solstiţii (1985), în care Andriescu semnează poemul în proză Întinderi.

Andriescu colaborează cu poeme şi articole la revistele „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Poesis”, „Contrafort”, „Timpul”, „Interval”, „Dacia literară”, „Art Panorama”, „Dilema”, „Echinox”, „Hyperion”, „Amphytrion”, „Fracturi” etc. De asemenea, publică poezie în câteva reviste din Statele Unite ale Americii („Cider Press Review”, „Exquisite Corpse / Cyber Corpse”, „Hunger Magazine”, „International Notebook of Poetry”, „Quarter after Eight”, „Metamorphoses” etc.), din Franţa („Poesie 2003”) şi Austria („Wienzeile”).

Este prezent în mai multe antologii de poezie românească publicate în ţară şi în străinătate, printre care: Streiflicht. Eine Auswahl zeitgenossischer rumanischer Lyrik (1994), A Mini-Anthology of Postmodern Romanian Poetry, România and Western Civilisation (1997), City of Dreams and Whispers (1998), Harmony (2001), Club 8 - Poetry (2001), Speaking ine Silence (2001) şi Ozone Friendly (2002).

În anul 1998 a fost distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi. Volumele de poeme ale lui Andriescu, Oglinda la zid, Uşa din spate (1994), Sfârşitul drumului, începutul călătoriei (1998) şi Eu şi câţiva prieteni (2000), decurg parcă unele din altele.

Există o anumită rigoare ce contrastează cu discursivismul văzut ca stare a desfăşurării lucrurilor. Autorul creează sincope, spaţii de decantare a materiei poetice; operează contrageri, ruperi de ritm, pliază versul pe diferite formule, ca mai apoi să-l îndepărteze de o eventuală dicţie previzibilă. Inserţia biograficului, aluziile textuale, dizolvarea, pe alocuri, a lirismului şi alunecarea spre proză, ironia, autoironia, definirea toposului „oraşul meu colinar” încă din primul volum şi păstrarea, augmentarea acestuia în cărţile ulterioare, totul prins într-o ecuaţie complexă, sunt elemente care, într-un dialog neinhibat cu postmodernismul, impun rostirea sigură a lui Andriescu, greu de încadrat într-o poetică anume.

Opera literară

  • Solstiţii (în colaborare), Iaşi, 1985;
  • Oglinda la zid, Iaşi, 1992;
  • Uşa din spate, Iaşi, 1994;
  • Sfârşitul drumului, începutul călătoriei, Iaşi, 1998;
  • Eu şi câţiva prieteni, Timişoara, 2000.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …