Programul revoluţionar de la Braşov din 1848

Programul revoluţionar moldovean cel mai înaintat a fost Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei, redactat la 12/24 mai 1848 la Braşov de grupul de exilaţi, care cuprindea pe cei mai înaintaţi luptători moldoveni. De data aceasta erau împreună conducătorii mişcării din martie şi grupul de moldoveni întorşi de la Paris în frunte cu Costache Negri şi Alecu Russo.

În cele şase articole ale Prinţipiilor se prevedea completa abolire a tuturor privilegiilor feudale, „întemeierea instituţiilor ţării pe principiile de libertate, de egalitate şi frăţietate dezvoltate în toată întinderea lor”. În acest program, chestiunea ţărănească ocupa un loc central. Ea era înscrisă în primul şi al treilea articol al „Prinţipiilor” de la Braşov. Se prevedea cea mai radicală rezolvare a problemei ţărăneşti într-un program burghez: desfiinţarea iobăgiei şi împroprietărirea ţăranilor „fără nici un fel de răscumpărare din partea lor”.

Dacă toate celelalte revendicări se întâlnesc în diferite proiecte de reforme anterioare anului 1848, soluţionarea radicală dată problemei ţărăneşti de data aceasta este cu totul nouă. Ea depăşeşte în această chestiune punctul de vedere anterior al lui Costache Negri, luptător pentru cauza ţărănească, care era pentru împroprietărirea cu despăgubire, precum şi cuprinsul articolului 13 al Proclamaţiei de la Islaz.

Este evident faptul că revoluţionarii moldoveni, ajun-gând la Braşov, după ce participaseră la impresionanta manifestaţie populară de pe Câmpia Blajului, fuseseră puternic influenţaţi de atitudinea dârză a maselor populare transilvănene, care au impus un larg program de schimbări sociale. Astfel, punctul al treilea din programul de la Braşov referitor la problema ţărănească reproducea aproape cu aceeaşi formulare articolul 3 din Protocolul de la Blaj, care cerea „fără întârziere desfiinţarea iobăgiei fără nici o despăgubire din partea ţăranilor iobagi”.

În sfârşit, pentru prima dată apărea concretizată în mod precis într-un program de reforme problema unirii şi independenţei naţionale. În punctul al 6-lea se înscria „Unirea Moldovei cu Valahia într-un singur stat neatârnat românesc”. Ideea unirii Moldovei cu Ţara Românească nu era un lucru nou, căci era îmbrăţişată de cele mai progresiste elemente din cele trei ţări româneşti, care vedeau în realizarea ei începutul înfăptuirii unităţii depline a românilor, dar înscrierea ei într-un program de revendicări revoluţionare constituia un pas înainte în lupta spre unire a poporului român.

Programul de la Braşov, deşi rezumat numai în 6 articole, exprima cele mai largi aspiraţii ale burgheziei şi ţărănimii, căpătând astfel un caracter burghezo-democratic. Prin acest program se dădea o nouă orientare mişcării revoluţionare din Moldova.

Check Also

Rolul lui Tudor Vladimirescu în Revoluţia de la 1821

Conducătorul mişcării revoluţionare din 1821, Tudor Vladimirescu, s-a născut pe la 1780 în satul Vladimiri …

Contradicţiile realităţii, caracterul revoluţiei pandurilor şi personalitatea lui Tudor Vladimirescu

Problema contradicţiei principale Dacă opinia (destul de răspândită la 1821) despre colaborarea dintre Tudor Vladimirescu …

Craiova la începutul revoluţiei populare din 1944-1947

În numerele sale din decembrie 1944 şi ianuarie 1945, ziarul „Înainte” îşi informa cititorii despre …

Situaţia economică, socială şi politică din Moldova şi Ţara Românească în ajunul Revoluţiei de la 1848

Dezvoltarea forţelor de producţie în Ţara Românească şi în Moldova în perioada premergătoare anului 1848 …

Poziţia lui Alexandru Pini faţa de Revoluţia din 1821

Într-adevăr, la prima vedere e de neînţeles cum Alexandru Pini, promotor tainic al acţiunii eteriste, …