Programul politic paşoptist şi crearea României moderne

Revoluţia română din 1848-1849 este unul dintre cele mai importante momente din istoria modernă a românilor. Acum s-a făcut pasul decisiv pentru înscrierea ţărilor române în orbita modernităţii. În lipsa unei burghezii naţionale puternice, susţinerea revoluţiei a venit, în principate, de la boierimea locală şi tineretul intelectual, iar în Transilvania de la tinerii intelectuali români. Revoluţia a însemnat şi un pas în lupta de eliberare naţională, pregătind Unirea Principatelor şi Independenţa. Românii din Transilvania au fost recunoscuţi ca naţiune politică atât de către austrieci prin Constituţia din 20 februarie 1849, cât şi de către maghiari prin legea naţionalităţilor votată de parlament în iulie 1849.

Conştiinţa naţională a poporului român a ieşit mult întărită din revoluţie. Paşoptiştii au înţeles prin patrie întreg teritoriul locuit de români la a cărui unitate politică gândeau şi pentru care militau. O întreagă ideologie, numită daco-românistă, a pregătit unitatea de conştiinţă naţională. Astfel, în 1838 apăruse ziarul numit „România”, în 1840 Mihail Kogălniceanu editează „Dacia literară” care avea şi un veritabil mesaj de unitate politică, autorul obligându-se să facă din revistă „un repertoriu general al literaturii româneşti, în carele, ca într-o oglindă, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bănăţeni, bucovineni”.

Şi tot Kogălniceanu îşi definea crezul politic în 1843, la deschiderea primului curs universitar de istorie naţională la Academia Mihăileană din Iaşi, spunând: „Eu privesc ca patria mea toată întinderea de loc unde se vorbeşte româneşte şi ca istorie naţională istoria Moldovei întregi, înainte de sfâşierea ei, a Valahiei şi a fraţilor din Transilvania. Această istorie este obiectul cursului meu.”

În 1845, Nicolae Bălcescu şi transilvăneanul August Treboniu Laurian scoteau împreună prima revistă de istorie românească numită „Magazin istoric pentru Dacia” care se adresa tuturor românilor. Vasile Alecsandri publica în 1848 două poeme mobilizatoare numite Deşteptarea României şi Hora Ardealului, iar Andrei Mureşanu publica tot acum cel mai puternic poem al anului 1848 la români, Un răsunet, cunoscut mai ales sub titlul dat de primele cuvinte mobilizatoare: „Deşteaptă-te române”, devenit astăzi imnul nostru naţional prin îngemănarea poeziei lui Mureşanu cu muzica lui Anton Pann.

În aceeaşi epocă devine un simbol naţional şi tricolorul. Prin decretul guvernului revoluţionar al Ţării Româneşti din 14 iunie 1848 se stabilea ca acesta să aibă următoarele culori: roşu, galben, albastru. Acestea vor fi aşezate pe orizontală, ca şi pe steagul Transilvaniei, pe culoarea din mijloc fiind înscrisă deviza revoluţiei: „Dreptate-Frăţie”. Un asemenea steag se poate vedea în cunoscuta acuarelă a lui Costache Petrescu, Grupul de manifestanţi pentru Constituţie la 1848, realizată în timpul evenimentelor amintite. Dispunerea culorilor tricolorului românesc pe orizontală s-a păstrat până în vremea unirii din 1859 şi a domniei lui Alexandru Ioan Cuza; dispunerea culorilor pe verticală cu albastrul lângă lance s-a hotărât abia în 1867.

Toţi oamenii politici care vor juca un rol proeminent în realizarea Unirii şi a independenţei, precum Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti, Alexandru Ioan Cuza, cei trei fraţi Golescu (Ştefan, Nicolae, Alexandru), sunt oameni ai revoluţiei paşoptiste. Se poate spune deci că la 1848 s-a născut o nouă generaţie de lideri politici, întreaga dezvoltare a democraţiei burgheze în România îşi are sursa în ideologia paşoptistă. Elaborate sau adoptate în mari adunări populare, reprezentative, documentele programatice au fost rodul unor consultări între lideri.

Printre revendicări s-a urmărit, dincolo de unele particularităţi locale, obiectivele majore ale întregii naţiuni române: realizarea obiectivului strategic naţional - unitatea ţărilor române şi independenţa lor (sau pregătirea condiţiilor pentru realizarea acestora în etapele următoare) -, instituirea unui cadru politic bazat pe drepturile şi libertăţile societăţii moderne burgheze (Constituţie, egalitate în drepturi politice, drepturi şi libertăţi individuale, regimuri politice reprezentative), emanciparea socială a ţărănimii, clasă majoritară a societăţii româneşti etc.

Nu doar literatura ci şi arta plastică este însufleţită de mişcarea paşoptistă. Apare arta militantă cu tematică istorică, menită atât să oglindească realitatea cât şi să contribuie la transformarea ei. Artiştii de la 1848 scot arta din saloane în aerul tare al luptei pentru libertate şi progres. Dintre artişti, cei care se identifică cu revoluţia paşoptistă, pentru cauza căreia îşi dau chiar viaţa, sunt cei trei pictori: Ioan D. Negulici, Barbu Iscovescu şi cel mai important dintre ei - Constantin Rosenthal. Concepţia militantă a artei se traduce la Rosenthal în două celebre tablouri, România rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii şi România revoluţionară.

Check Also

Participarea României la războiul antihitlerist

Eliberarea întregii ţări de sub ocupaţia germano-horthystă După încheierea victorioasă a insurecţiei care a dus …

Douăzeci de ani de dominaţie a Coroanei în România

Noul guvern, pregătind alegerile, înăbuşi, în primăvară, acea serioasă mişcare ţărănească, pe baza formulei de …

Programul revoluţionar de la Braşov din 1848

Programul revoluţionar moldovean cel mai înaintat a fost Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei, redactat la …

Instituţiile şi drepturile cetăţeneşti în România

Justiţia şi apărarea drepturilor cetăţeneşti Una din caracteristicile de bază ale unui sistem democratic este …

Cristalizarea relaţiilor feudale pe teritoriul României în prima jumătate a secolului al XIII-lea

Învingând piedicile dinlăuntru şi dinafară, societatea românească se dezvoltă lent, dar neîncetat, atât din punct …