Probleme şi izvoare referitoare la perioada statului dac

Problema originii statului dac

Toţi istoricii noştri sunt de acord cu faptul că, pe plan social-economic, originile statului lui Burebista trebuie căutate în impetuoasa dezvoltare a forţelor da producţie şi a societăţii dacice de la sfârşitul secolului al II-lea şi începutul secolului I î.Hr.

Persistă însă între specialişti divergenţe de păreri în ceea ce priveşte leagănul acestui stat, centrul de unde a pornit unificarea triburilor dacice. Dacă majoritatea istoricilor plasează de la început acest centru în Munţii Orăştiei, unii sunt de părere că leagănul puterii lui Burebista a fost câmpia munteană, iar reşedinţa lui - aşezarea de la Popeşti, pe Argeş.

Fără a putea intra aici în amănunte, notăm că teza despre originea extracarpatică a statului lui Burebista nu poate fi acceptată. Izvoarele literare antice (în special geograful Strabo), întreaga politică externă a lui Burebista, orientată la început spre apus (luptele cu celţii) şi descoperirile arheologice, mult mai bogata la Costeşti, Sarmizegetusa etc. decât la Popeşti, dovedesc că statul dac a luat naştere în Munţii Orăştiei.

Caracterul religiei daco-geţilor

Până acum aproape un sfert de veac, în istoriografie era foarte răspândită părerea că daco-geţii adorau un singur zeu (eventual cu mai multe atribute şl înfăţişări), cu alte cuvinte că religia lor era monoteistă. Această idee se întemeia pe o interpretare greşită a pasajului în care Herodot vorbeşte despre credinţele geţilor, pasaj, ce-i drept, oarecum confuz. O lectură şi o interpretare mai riguroase date acestui pasaj de către Constantin Daicoviciu au înlăturat opinia eronată şi au stabilit caracterul politeist al religiei daco-getice; descoperirile arheologice (sanctuare, imagini ale zeităţilor) au confirmat că dacii credeau în mai multe divinităţi.

Principalele izvoare

Ca şi pentru epoca precedentă şi pentru această epocă, o importanţă deosebită au izvoarele arheologice (săpăturile sistematice de la aşezările dacice din Munţii Orăştiei, de la Popeşti, şi multe alte descoperiri mai mari sau mai mici făcute pe tot cuprinsul ţării, organizat sau întâmplător). În ce priveşte izvoarele literare, antichitatea nu ne-a lăsat o istorie amănunţită a Daciei în secolele I î.Hr. - I d.Hr.; la diferiţi autori s-au păstrat însă frânturi din această istorie.

Pentru epoca lui Burebista e de mult folos Geografia lui Strabo şi o inscripţie descoperită la Dionysopolis (Balcicul de astăzi). Despre urmaşii marelui rege ne vorbeşte mai limpede istoricul Iordanes, iar despre stările de lucruri din restul Daciei, după moartea lui Burebista, avem ştiri de la Suetonius (în Vieţile celor doisprezece Cezari) şi Dio Cassius (în Istoria romană).

Despre războaiele lui Domiţian şi mai ales ale lui Traian cu dacii s-a scris mult în antichitate. Însuşi împăratul Traian şi-a relatat campaniile, iar medicul său Criton şi retorul Dio Chrysostomus, care l-au însoţit în Dacia, au scris şi ei cărţi despre aceste războaie. Evenimentele au tost tratate şi cte istorici ca Appian şi Arrian. Toate aceste opere s-au pierdut însă, din ele nemaipăstrându-se nimic sau păstrându-se doar minuscule fragmente. Singurul izvor mai coerent este relatarea lui Dio Cassius, dar şi ea ne-a parvenit doar sub forma unor rezumate redactate în epoca bizantină (secolele XI-XII).

Columna lui Traian

În această situaţie, mulţi învăţaţi s-au străduit să reconstituie istoria războaielor dacice pe baza Columnei Traiane. Această coloană de marmură, înălţată, în anul 113, din porunca lui Traian, în Forul de la Roma care-i poartă numele, are sculptate pe fusul său scene din cele două războaie de cucerire a Daciei. Monument artistic de prim rang, pe care-l datorăm, pare-se, tot geniului lui Apollodor din Damasc, Columna e şi un important izvor istoric, scenele ei reprezentând o ilustraţie a cărţii scrise de Traian despre războaiele dacice.

Dar valoarea documentară a reliefurilor Columnei e relativă, căci ele nu sunt „fotografii”, ci o operă artistică. Artiştii, care cunoşteau, de altfel, imperfect realităţile din Dacia, au folosit pe larg simboluri, procedeul tipizării, al generalizării etc. De aceea, interpretarea scenelor Columnei trebuie făcută cu prudenţă şi în permanentă confruntare cu datele celorlalte izvoare istorice. Pentru noi românii, Columna este un monument de covârşitoare importanţă. Zugrăvind în imagini cucerirea Daciei, premisă a colonizării şi romanizării acesteia, Columna constituie un neobişnuit, dar autentic act de naştere al poporului român.

Check Also

Lupta lui Ştefan cel Mare pentru centralizarea statului la sfârşitul secolului al XV-lea

Situaţia internă Ultima perioadă a domniei lui Ştefan cel Mare cunoaşte şi ea o intensă …

Moldova în timpul dominaţiei tătare şi formarea statului feudal Moldova

Dominaţia tătarilor în Moldova s-a exercitat mai puternic decât la sud de Carpaţi şi în …

Apariţia relaţiilor sclavagiste şi a statului începător sclavagist dac

Desigur că înflorirea culturii materiale dacice din Transilvania în cursul secolelor I î.Hr. şi I …

Formarea statelor feudale Moldova şi Ţara Românească

Problema formării statelor feudale Moldova şi Ţara Românească este una din cele mai însemnate din …

Formarea statelor medievale Transilvania şi Ţara Românească

De la „ducatele româno-slave” la voievodatul Transilvaniei, vasal regelui Ungariei Convieţuirea româno-slavă din secolele VIII-IX …