Probleme şi consideraţii bibliografice despre istoria României în perioada 1918-1945

Cunoaşterea epocii contemporane a istoriei României presupune studierea unui foarte bogat şi variat material documentar consemnat într-un mare număr de izvoare româneşti şi străine. Deosebit de ample sunt izvoarele documentare în care se oglindesc fenomenele şi procesele sociale, economice şi politice petrecute de-a lungul anilor 1918-1945 în cadrul societăţii româneşti.

Abundenţa materialului documentar referitor la această perioadă oferă cititorului o mare diversitate de poziţii şi puncte de vedere adoptate de către oamenii de ştiinţă cu privire la unul şi acelaşi fenomen sau proces istoric. De aceea, foarte adesea cititorii vor întâlni în lucrările consacrate acestei perioade numeroase probleme controversate, cărora numai cercetările ulterioare vor putea să le aducă soluţii definitive.

Fireşte în rândul acestor probleme controversate, cea mai mare pondere o au acelea care vizează anumite aspecte particulare ale istoriei ţării. Cât priveşte liniile generale de orientare în studierea istoriei patriei ca şi în abordarea problemelor sale cardinale, acestea şi-au găsit soluţiile de bază în documentele de partid şi de stat. Aceste soluţii şi indicaţii sunt cuprinse în documentele Congresului al IX-lea al PCR, în Declaraţia cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti, adoptate de Plenara lărgită a CC al PMR din aprilie 1964, în documentele adoptate ulterior de plenarele CC al PCR, precum şi în documentele Congresului al X-lea al PCR.

Importante pentru cunoaşterea şi înţelegerea acestei orientări sunt de asemenea rapoartele prezentate de Gheorghe Gheorghiu-Dej cu prilejul aniversărilor a 30 de ani şi a 40 de ani de luptă a PCR şi apărute în Articole şi cuvântări, Editura Politică, Bucureşti, 1965, expunerile şi cuvântările lui Nicolae Ceauşescu rostite cu diferite prilejuri şi publicate sub titlul România pe drumul desăvârşirii construcţiei socialiste, Editura Politică, Bucureşti, (vol. I şi II, 1968, vol. III, 1969), precum şi cuvântările celorlalţi conducători de partid şi de stat.

Un anumit volum de informaţii privind mai ales dezvoltarea mişcării socialiste şi muncitoreşti din anii posteriori primului război mondial se găsesc în Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România (1916-1921), Editura Politică, Bucureşti, 1966. Spre deosebire de documentele privind aceeaşi perioadă, însă publicate anterior, volumul apărut în 1966 scoate la iveală aspecte noi şi puţin cunoscute ale activităţii Partidului Socialist din România.

Îndeosebi ele aruncă o lumină veridică asupra faptului că în anii următori primului război mondial, curentul revoluţionar din cadrul partidului socialist a crescut necontenit, ajungând ca până în luna mai 1921 să determine transformarea partidului socialist în partid comunist. Pentru cunoaşterea mişcării comuniste şi muncitoreşti din anii 1918-1945 un bogat material documentar conţin de asemenea revistele şi ziarele partidului comunist şi ale celorlalte partide şi organizaţii muncitoreşti, publicaţiile de specialitate, ca: „Analele Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lângă CC al PCR”, studii de istorie, precum şi lucrări speciale consacrate acestei teme: Din istoria luptelor greviste ale proletariatului din România, vol. I, II şi III, Bucureşti, 1960, 1962 şi respectiv 1965; Situaţia clasei muncitoare din România, Editura Politică, Bucureşti, 1966.

Problemele privind evoluţia economică a României în această perioadă sunt oglindite într-o serie de lucrări din care unele apărute în anii regimului burghezo-moşieresc, iar altele după 23 august 1944. Dintre aceste lucrări un caracter mai cuprinzător sub raportul volumului de date statistice şi al aprecierii fenomenelor economice îl au: Contribuţii la istoria capitalului străin în România, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1960; N.P. Arcadian, Industrializarea României, Bucureşti, 1939; S.I. Băicoianu, Acordul româno-german, Editura Excelsior, Bucureşti, 1939; Industria românească (1930-1940), Bucureşti, 1940; Costin Murgescu, Reforma agrară din 1945, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1956; Virgil Madgearu, Agrarism, capitalism, imperialism, Editura „Economistul” Bucureşti, 1936; Virgil Madgearu, Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial, Bucureşti, 1940; V. Maevschi, Contribuţii la istoria finanţelor publice ale României (1914-1944), Editura Ştiinţifică, 1957. Lucrările elucidează principalele aspecte ale economiei româneşti în perioada studiată, evidenţiind procesul de industrializare capitalistă a României, cu propriile lui caracteristici şi stabilind că ţâra noastră, neavând mijloace financiare corespunzătoare, n-a participat la reîmpărţirea economică şi politică a lumii.

În ceea ce priveşte politica internă a României, cititorii pot găsi numeroase date şi informaţii documentare, de asemenea în articole şi studii publicate în reviste de specialitate, precum şi în lucrări de sine stătătoare, ca de exemplu: Nicolae Iorga, Istoria României, vol. IX, Bucureşti, 1939; Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României (1916-1919), vol. III, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti; Lucreţiu Pătrăşcanu, Problemele de bază ale României, Editura de Stat, ediţia a III-a, Bucureşti, 1946; Lucreţiu Pătrăşcanu, Sub trei dictaturi, Editura Forum, ediţia a IV-a, Bucureşti; Ştefan Zeletin, Burghezia română, originea şi rolul ei istoric, Bucureşti, 1925; C. Zotta şi N. Tulcea, Partidele politice în România, Bucureşti, 1934; Al. Gârneaţă Adevărata istorie a unei monarhii, Editura Cartea Românească, Bucureşti.

Pentru lărgirea cercului de cunoştinţe asupra relaţiilor internaţionale şi asupra politicii externe româneşti din perioada 1918-1945, cititorii se pot adresa revistelor de specialitate şi îndeosebi publicaţiei periodice „Revue Roumaine d’Histoire”. În acelaşi scop se pot consulta lucrările consacrate cercetării diplomaţiei româneşti şi mondiale, ca C. Taşcă, Directivele politicii externe a României, Bucureşti, 1938; Ion M. Oprea, Nicolae Titulescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966; Ion M. Oprea, O etapă rodnică în istoria relaţiilor diplomatice româno-sovietice, Editura Politică, Bucureşti, 1967; Eliza Campus, Mica înţelegere, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967; Nicolae Titulescu, Discursuri, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967; Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, Editura Politică, Bucureşti, 1967; Armand Călinescu, Discursuri parlamentare, Bucureşti, 1934-1937.

Aceste lucrări ca şi altele nemenţionate aici subliniază într-o formă sau alta că politica externă a României dintre cele două războaie mondiale a fost îndreptată spre menţinerea păcii popoarelor şi spre apărarea independenţei naţionale şi integrităţii sale teritoriale. Totodată, ele precizează sau prefigurează cursul politicii externe româneşti şi al relaţiilor internaţionale în timpul celui de-al doilea război mondial, dar mai ales în timpul luptei împotriva Germaniei hitleriste.

Se relevă de asemenea că în perioada dintre cele două războaie mondiale orientarea politicii externe româneşti a fost susţinută de majoritatea forţelor politice interne. Întrucât cele mai multe dintre studiile, articolele şi monografiile consacrate istoriei economice, politice şi diplomatice a României din anii 1918-1945 prezintă numeroase date şi aprecieri exagerate sau necorespunzătoare realităţii, se impune ca preluarea informaţiilor să se facă în mod critic şi numai după o riguroasă confruntare cu cele mai recente concluzii la oare a ajuns istoriografia marxistă din România. Numai astfel ele vor servi realmente la îmbogăţirea fondului de cunoştinţe pe care le posedă cititorii asupra adevăratei istorii a patriei noastre.

Check Also

Conflictul dintre voievodul Litovoi din Ţara Românească şi Ungaria (1279)

Litovoi a fost primul voievod român de la sud de Carpaţi care a îndrăznit să …

Conflictul dintre Lysimachos şi Dromichete (circa 299 şi circa 293 î.Hr.)

Destrămarea imperiului lui Alexandru cel Mare după moartea creatorului său în mai multe regate a …

Conflictul dintre ducele bănăţean Ahtum şi regele Ştefan I al Ungariei (1003-1004)

Declinul puterii Bulgariei după moartea ţarului Simeon (927) a permis desprinderea de sub dominaţia acestui …

Campaniile lui Burebista (60-45 î.Hr.)

Evoluţia statală a triburilor nord-tracice din teritoriul întins între Munţii Balcani, Tisa, Carpaţii Nordici şi …

Campaniile antibizantine ale românilor şi bulgarilor din nordul Peninsulei Balcanice (1185-1201)

Înmulţirea domeniilor denumite pronoia (acordate viager în schimbul serviciului militar) a favorizat tendinţele centrifuge în Imperiul Bizantin, …