Prima vârstă a fierului pe teritoriul României

Dezvoltarea forţelor de producţie în cadrul societăţii primitive înregistrează un progres hotărâtor odată cu apariţia metalurgiei fierului. Născocită în Orientul apropiat la începutul mileniului al II-lea î.Hr., metalurgia fierului se răspândeşte treptat, ajungând, pe la anul 700, să fie însuşită şi folosită mai intens şi de triburile de pe teritoriul României. De la această dată e socotit începutul epocii fierului, care din punct de vedere arheologic durează până la 106 d.Hr., dar ca epocă a comunei primitive ia sfârşit mai repede, în primele decenii ale secolului I î.Hr.

Caracterizarea generală şi periodizarea epocii fierului

Potrivit expresiei lui Fr. Engels, în întreaga Europă epoca fierului este mai bogată în progrese ale producţiei decât toate epocile anterioare luate la un loc. Aceasta se datorează tocmai folosirii noului metal, care dădea unelte mai rezistente şi mai productive. Plugul cu brăzdar de fier permitea obţinerea unor recolte superioare, iar topoarele, cleştele, ciocanele, ferăstraiele, dălţile, sfredelele, târnăcoapele şi sapele de fier sporeau considerabil productivitatea muncii în diferite ramuri de activitate. Aceeaşi superioritate o aveau şi armele de fier asupra celor de bronz sau de piatră.

În avântul creat de folosirea generalizată a fierului se încadrează şi ramurile economice fără legătură directă cu metalurgia. Astfel, se dezvoltă creşterea vitelor, torsul, ţesutul şi olăritul; acum începe să se folosească şi pe teritoriul României roata olarului. Practicarea meşteşugurilor cere o specializare tot mai accentuată şi multe meserii nu se mai pot practica pe lângă casă, împreună cu agricultura şi creşterea vitelor.

Se petrece, ca urmare, cea de-a doua mare diviziune socială a muncii: desprinderea meşteşugarilor ca o categorie socială aparte în cadrul triburilor. Schimbul de produse e mult mai intens; se poate vorbi acum de o adevărată, deşi încă redusă, producţie de mărfuri, adică o producţie destinată schimbului. Pentru înlesnirea schimburilor de produse începe să se folosească moneda.

Sporirea productivităţii muncii determină schimbări profunde în structura societăţii de pe teritoriul României. Sporeşte numărul sclavilor şi rolul lor în producţie. Familia patriarhală se fărâmiţează în mai multe familii mici (formate din părinţi şi copii), care reuşesc să-şi asigure traiul prin munca lor. În mod firesc, aceste familii mici, monogame, ajung acum stăpâne pe unelte, vite şi roadele muncii; treptat, împărţirea loturilor din ogorul obştesc încetează să se mai practice şi pământul arabil ajunge proprietate privată.

Legăturile gentilice îşi pierd însemnătatea şi locul obştilor patriarhale îl iau acum obştile săteşti (sau teritoriale), care grupează familiile locuind în acelaşi sat, fără a fi neapărat înrudite între ele. Se înţelege că extinderea şi generalizarea proprietăţii private duc la adâncirea inegalităţii de avere între membrii societăţii şi la întărirea aristocraţiei gentilico-tribale.

Desigur, nu toate aceste trăsături ale epocii fierului apar dintr-o dată. Topoarele încep să fie făurite din noul metal încă de pe la 700 î.Hr., dar brăzdarul de plug de fier apare cel mai devreme în secolul al II-lea al erei vechi. Moneda apare şi ea abia pe la mijlocul epocii, ca şi fenomenele de destrămare a obştilor patriarhale. Pe temeiul dezvoltării tehnico-economice şi social-politice, ştiinţa împarte epoca fierului în două perioade sau vârste: prima vârstă a fierului, numită, după o localitate din Austria, şi Hallstatt sau perioadă hallstattiană şi a doua vârstă a fierului, numită, după o localitate elveţiană, şi Latene. Perioada hallstattiană ocupă intervalul de timp dintre 700 şi 300 î.Hr., iar perioada sau cultura Latene, veacurile următoare până la 106 d.Hr.

Populaţia în epoca fierului

Ştiinţa istorică n-a ajuns încă să stabilească precis data tuturor fenomenelor etnice petrecute pe teritoriul României în epoca bronzului şi în cea a fierului. Cert este însă faptul că pe la mijlocul primei vârste a fierului avusese loc desprinderea, din masa triburilor tracice, a geto-dacilor; în adevăr, istoricul antic Herodot îi pomeneşte pe geţii dobrogeni pentru anul 514 î.Hr. ca pe o ramură distinctă a numerosului neam tracic.

Aşa stând lucrurile, e firesc să vedem în daco-geţi pe creatorii şi purtătorii culturii hallstattiene pe teritoriul României de astăzi; alături de ei, îh unele regiuni ale ţării, vor pătrunde în diferite perioade şi populaţii străine: cimerienii din stepele nord-pontice au lăsat diferite urme ale trecerii lor în Transilvania, Oltenia şi Banat (între ele pomenim vasul de aur de la Biia şi unele obiecte de podoabă de la Boarta, ambele în Ardeal); sciţii, veniţi dinspre est, se vor aşeza în Moldova şi Transilvania răsăriteană; illirii trec Dunărea şi pătrund în sud-vestul României; tracii sudici (odrysii) îşi extind în secolul al V-lea î.Hr. stăpânirea până în Dobrogea, celţii pătrund, dinspre nord-vest, în Transilvania (influenţe celtice se constată şi în Oltenia), iar bastarnii, venind dinspre miazănoapte, se stabilesc în Moldova. Dintre populaţiile oare pătrund la noi în cursul primei vârste a fierului, rolul cel mai important îl joacă sciţii.

În jurul anului 600 î.Hr., pe teritoriul României pătrund agatârşii (o ramură de sciţi, cum spune Herodot şi cum demonstrează descoperirile arheologice), veniţi dinspre est, din regiunea de silvo-stepă a Ucrainei. Ei se aşează în Transilvania, pe văile Mureşului superior şi Târnavelor; arheologii au descoperit la Ciumbrud (lângă Aiud), Cipău (nu departe de Târgu Mureş), Blaj şi în alte localităţi transilvănene morminte scitice de înhumaţie, conţinând, pe lângă schelete, pumnale şi vârfuri de lănci de fier, vârfuri de săgeţi din fier, bronz şi os, oglinzi de bronz, vase de lut ars etc.

Un val de sciţi pătrund şi se aşează prin secolul al IV-lea în Dobrogea, unde se constată mai mulţi „regişori” sciţi în secolele următoare. Acestui fapt i se datorează şi numirea de Scythia (minor) de mai târziu a Dobrogei. Sciţii au contribuit la dezvoltarea metalurgiei la triburile geto-dace, iar în arta argintăriei se formează un „stil” traco-scitic, ilustrat de obiecte ca acelea descoperite într-un mormânt de la Agighiol (judeţul Tulcea). Ei au sfârşit prin a fi asimilaţi de băştinaşi.

Principalele descoperiri din prima vârstă a fierului

Prima jumătate a perioadei hallstattiene este caracterizată prin formarea şi răspândirea pe teritoriul României a culturii Basarabi. Aşezările şi cimitirele descoperite la Basarabi (Oltenia), Bucureşti, Poiana (Moldova), Răhău (Transilvania) şi în alte localităţi dovedesc dezvoltarea metalurgiei fierului şi orientarea triburilor locale spre practicarea cu precădere a agriculturii. Această situaţie se menţine şi în a doua parte a perioadei, de când datează descoperirile de la Bârseşti (în ţinutul Vrancei) şi Ferigele (Oltenia), unde au fost găsite mari necropole (cimitire) de incineraţie, în care peste mormintele bogate în obiecte de metal şi în vase de lut ars au fost ridicate mari movile de pământ (tumuli).

Au mai fost descoperite şi depozite cuprinzând unelte de fier şi de bronz; printre cele mai caracteristice se numără depozitele de la Vinţul de Jos (Transilvania) şi Bâlvăneşti (Moldova). Din perioada finală a Hallstattului datează şi cetăţile getice de la Stânceşti, Cotnari etc. (Moldova), recent descoperite. În cursul primei vârste a fierului se mai petrece un eveniment care va avea înrâuriri profunde asupra dezvoltării societăţii geto-dace: întemeierea coloniilor greceşti pe ţărmul dobrogean al Mării Negre.

Check Also

Construcţia democraţiei postdecembriste în România

Ultimul deceniu al secolului al XX-lea marchează în România trecerea de la un regim totalitar …

Drepturi şi libertăţi democratice în Constituţia României din 1923

Titlul II al Constituţiei, intitulat „Despre drepturile românilor”, cuprindea articolele 5-32 şi preciza drepturile şi …

Miniştri de externe ai României (1918-1940)

Ion I.C. Brătianu – 29 noiembrie 1918 – 12 septembrie 1919 şi 21 iunie – …

Folosirea scrisului şi literatura slavo-română în timpul feudalismului pe teritoriul României

Folosirea scrisului pare să nu se fi întrerupt niciodată la populaţia de pe teritoriul României, …

Sistemul concentraţionar în România

Sistemul concentraţionar al României comuniste a cuprins numeroase închisori şi lagăre de muncă precum cele …