Prezenţa Craiovei în Războiul de Independenţă

În ziua de 9 mai 1877, în şedinţa parlamentului ţării Mihail Kogălniceanu făcea declaraţia istorică: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Populaţia Craiovei, ca şi a întregii ţări, a înţeles că independenţa proclamată trebuia apărată cu armele. Încă de la începutul pregătirilor pentru intrarea în război, când trupele româneşti au fost concentrate la Dunăre, au participat şi unităţi din Craiova. Craiova se află în centrul unei zone direct afectate de războiul antiotoman. Încă din toamna anului 1876 şi în cursul iernii s-au luat măsuri de apărare a oraşului Calafat şi de intensificare a instruirii unităţilor din Craiova.

La 1 aprilie sosea la Craiova un batalion al regimentului I dorobanţi, iar peste două zile batalionul I vânători. La Moţăţei se găsea comandamentul diviziei a II-a, iar la Băileşti comandamentul celei de-a III-a divizii. La 25 aprilie 1877, trupele din batalionul IV vânători, regimentul IV linie, escadroanele din regimentul I călăraşi, baterii din regimentul I şi II artilerie ocupaseră poziţii în jurul Calafatului. În ziua de 26 aprilie, turcii au deschis focul, cu tunurile de la Vidin. Tunarii bateriei „Ştefan cel Mare”, sub ordinele maiorului C. Popescu, au înălţat drapelul românesc şi au răspuns aşa cum se cuvenea.

La Bechet, în acelaşi timp, apărau malul Dunării escadroanele regimentului I roşiori, un batalion din regimentul 15 dorobanţi, un escadron din regimentul III călăraşi, o secţie din bateria a III-a, regimentul IV artilerie. Ofiţerii şi ostaşii craioveni se disting prin curajul şi vitejia lor încă din această fază a războiului. Pe lângă contribuţia militară propriu-zisă la război, Craiova a acordat tot sprijinul refugiaţilor sârbi şi detaşamentelor de voluntari bulgari.

În Craiova se aflau, în perioada aceea, 600-800 voluntari bulgari dintre care o parte solicitau să meargă pe front alături de trupele noastre. Oraşul Craiova se dovedise gazdă foarte primitoare pentru revoluţionarii şi luptătorii pentru libertate naţională sârbi şi bulgari, se afirma şi ca foarte bun adăpost pentru pregătirea militarilor aparţinând popoarelor vecine.

În timp ce marile unităţi ale armatei române treceau Dunărea, mii de locuitori doljeni în frunte cu administraţia Craiovei au venit să asiste la acest marş eroic, cu steaguri tricolore fluturând, în cântecele muzicilor militare, care intonau marşuri patriotice. Oraşul Craiova era, prin poziţia sa, un centru important, unde se luaseră măsurile necesare sprijinirii desfăşurării viitoarelor operaţii militare. Consiliul judeţean Dolj hotărăşte, în şedinţa din 23 mai 1877, să echipeze din fondurile consiliului 400 de „miliţiani” pentru „aceste momente de primejdie şi de apărare naţională”, deoarece „unii erau cu picioarele goale, alţii fără cămăşi, alţii numai cu pantaloni”.

Apelul din 7 septembrie 1877, intitulat „Locuitori doljeni”, semnat de prefectul judeţului loan Titulescu - tatăl diplomatului de mai târziu - arăta, între altele: „Momentele sunt supreme. Armata română se distinge pe câmpul de luptă. Generaţia noastră va trimite celor viitori aceleaşi suveniri pe care străbunii le-au lăsat”. Împreună cu întreaga populaţie a ţării, locuitorii Craiovei au sprijinit efectiv marele efort militar pentru o ţară mică.

La 16 aprilie 1877 era alcătuită comisia de aprovizionare, sub conducerea lui Petre Opran din Craiova, care a organizat strângerea de alimente şi ofrande din oraş şi din tot judeţul. Ţăranii ofereau mai ales grâu, porumb, săpun, pânză, îmbrăcăminte. S-au înfiinţat depozite pentru hrana şi furajul armatei la Craiova, Radovan, Galicea, Poiana şi Băileşti. „Moara cu aburi naţională” din Craiova, alături de celelalte mori cu aburi din judeţ (Risipiţi, Amzuleşti şi Caraula) şi altele din apropierea depozitelor militare asigurau în cea mai mare parte pâinea pentru front.

Alimentele rechiziţionate din judeţele Mehedinţi, Gorj şi Vâlcea şi alte judeţe apropiate se strângeau la Craiova. Învăţătorii craioveni oferă salariul pe o lună pentru înzestrarea armatei, iar profesorii de la Liceul din Craiova donează salariul pe trei luni. Muncitorii şi funcţionarii din Craiova ofereau, de asemenea, sume importante şi donaţii, după puterile lor.

Comitetul magistraţilor din Craiova, prin manifestul „Români şi românce”, chema populaţia judeţului să sprijine frontul: „În valea Dunării tunul a reînviat ecoul străbun pentru apărarea sfintelor drepturi ale scumpei noastre - România”. Tot la Craiova se construiesc 68 de pontoane, pentru podurile de peste Dunăre, de către elevii şcolii de meserii. Totodată, şcoala de meserii din Craiova, cu ajutorul meşterilor şi al elevilor, sprijină frontul prin construirea unor luntrii necesare operaţiilor militare.

Mii de care şi de atelaje din Craiova şi din întreg judeţul Dolj transportau spre Calafat alimente, îmbrăcăminte, muniţii pentru front. În toamnă, drumurile erau desfundate, iar transporturile se făceau în condiţii foarte grele. Cu toate acestea, muniţiile şi alimentele au ajuns la vreme. Spre pildă, la începutul lunii noiembrie, un convoi de 250 care a transportat de la Craiova la Calafat 5.000 de proiectile, în condiţii supraomeneşti. Nici un efort nu era foarte mare în acele momente. După căderea zăpezii, transporturile se efectuau cu săniile de la Craiova la Calafat, Bechet şi Corabia. Pentru greutăţile întâmpinate sunt de notat noile convoaie de iarnă pornite din Craiova cu 1.000 de sănii spre Caracal şi 1.000 spre Turnu.

Fiii Craiovei au înscris multe exemple de patriotism şi pe fronturi şi în spatele acestora. În luptele care s-au dus pentru cucerirea redutelor Griviţa 1 şi 2, în august şi noiembrie, la cucerirea Opanezului, ostaşii craioveni au obţinut victorii strălucite. La Smârdan, Inova şi Vidin ei s-au acoperit de glorie. În luptele de la Rahova cade eroic doctorul Mihai Stăncescu, iar Ştefan Radovici şi alţi craioveni cad în urma atacului de la Smârdan.

Totodată, soldaţii Craiovei au primit pentru faptele eroice de pe câmpul de bătaie numeroase decoraţii româneşti „Virtutea militară”, „Trecerea Dunării”, „Apărătorii independenţei”, precum şi ordine şi medalii ruseşti. Într-un singur batalion, de exemplu, „I vânători”, ostaşii doljeni aveau 77 de medalii „Apărarea independenţei” şi 26 decoraţii „Trecerea Dunării”.

Oraşul Craiova a dat eroica sa contribuţie de sânge pentru sfârşitul glorios al războiului pentru independenţa ţării. La 18 februarie 1878, generalul Cerchez, în fruntea unităţii sale militare, intra în Craiova. Divizia I care se întorcea de pe front a fost primită cu mult entuziasm de locuitorii oraşului. În documentele vremii se sublinia: „Oraşul a fost iluminat.

Prin localităţile unde trecea, populaţia a manifestat mare bucurie. Ostaşii scandau: Griviţa!” România îşi câştiga independenţa. Se împlineau, astfel, cuvintele lui Nicolae Bălcescu: „Vrem să fim o naţie, una, puternică şi liberă prin dreptul şi datoria noastră, pentru binele nostru şi al celorlalte naţii, căci voim fericirea noastră şi avem o misie de îndeplinit”.

Check Also

Pelendava dacică şi aşezarea romană

Una din aşezările mai importante geto-dacice de pe raza Craiovei a purtat numele de Pelendava. …

Participarea Transilvaniei la Războiul de 30 de ani

Domnia lui Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) a început sub auspicii nu prea favorabile. Nobilimea, împărţită …

Domnia lui Ioan Vodă cel Cumplit şi Războiul moldo-turc din 1574

În istoria Moldovei, cel de-al optulea deceniu al veacului al XVI-lea este marcat de anii …

Recâştigarea independenţei Ţării Româneşti (1595-1596). Încercarea de instaurare a regimului boieresc

La 20 mai 1595, se încheia la Alba Iulia de către ambasada de boieri trimisă …

Craiova – centru de cultură în Evul Mediu

Craiova s-a afirmat în viaţa Olteniei şi a Ţării Româneşti în secolul al XVI-lea ca …