Poziţia prinţului Gheorghe Cantacuzino în timpul Revoluţiei din 1821

Mai înainte de înfrângerea lui Alexandru Ipsilanti, cneazul Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, căpetenie eteristă, s-a întors din Târgovişte în Moldova (în a doua jumătate a lunii mai), înlocuindu-l pe C. Pendedeca la comanda trupelor din acest principat. În cele 10 zile cât a stat la Iaşi, el a încercat să stăvilească războiul eteriştilor cu ţara, silniciile şi jaful general, în scopul de a câştiga populaţia pentru cauza Eteriei.

În ordinele pe care le-a dat armatei eteriste, la 23 mai, se spune: „Am aflat cum că unii din ostaşi în nerânduială siluiesc pe săracii lăcuitori luându-le caii”... „În viitor, niciunul din soldaţi să nu îndrăznească să ia cel mai mic lucru de la cineva, din oricare clasă socială ar fi. Soldaţii greci, ca să fie vrednici de numele lor, trebuie să întrebuinţeze armele împotriva duşmanilor creştinismului, şi nu să jefuiască pe creştini”... „Orice acţiune deci împotriva acelor de o religie cu noi este una dintre faptele cele mai necuviincioase”... „Cu toate că mulţi dintre localnici ne sunt duşmani, să nu uitaţi însă că avem să combatem un duşman mult mai primejdios. Împotriva acestui duşman am pornit şi numai el trebuie să fie obiectul răzbunării noastre”.

Cneazul Gheorghe Cantacuzino a cerut moldovenilor să sprijine acţiunea sa, promiţându-le „tămăduire putincioasă la toate pătimirile acestei obşteşti a noastre patrii”. Deoarece marii boieri fugiseră din ţară, el s-a adresat boierilor de a doua şi a treia stare: „Voi avea cea mai mare mulţămire când voi vedea că măcar unii din simpatrioţii miei, cu râvnă, din inimă şi credinţă neîndoită să vor uni cu mine, ca împreună să putem alcătui toate cele ce se vor atinge de folosul şi fericirea obştiei” (Proclamaţia lansată din Iaşi la 25 mai).

Raab, agentul austriac din Iaşi, i-a raportat însă lui Metternich că Gheorghe Cantacuzino-Deleanu urmăreşte să ocupe tronul Moldovei, prin intervenţia trupelor din Basarabia. „Acest erou”, care „face pe stăpânul” la Iaşi, a fost deja bătut de turci, la Focşani, şi cu greu s-a putut salva, prin fugă. Popasul lui Cantacuzino la Iaşi a fost de scurtă durată. La 1 iunie, de frica oştirilor turceşti care îl urmăreau de aproape, el s-a retras la castelul de la Stânca, lângă Prut, motivând că nu vrea ca războiul să se poarte „împrejurul acestui oraş [Iaşi] şi înlăuntru”.

Boierii au răspuns cneazului printr-un memoriu (în iunie 1821), explicând că Moldova nu găseşte nici o îndreptăţire „de a intra în pasul grecesc, fără a cădea într-o critică osânditoare”. Ei acuză pe „tiranii Eteriei, cei cu numele de creştini”, că „au pus mâna pre deputăţia ţării şi au prădat, au răpit, au jefuit şi au stricat averile şi casele a multora”. Cneazul să înceteze deci cu „învitaturi fără folos”, să curme „nişte făgăduinţi pe care isprăvile cruzimii... le vădesc a fi sterpe”: „Martori sunt silniciile, asupririle, jafurile... care de la fevruar şi pân-acum au ţinut... loc de toată fapta bună”. Boierii încheie somând „Eteria grecească [să] deie înapoi şi [să] împlinească tot ce au răpit! Şi păşească din pământul acesta”...

În însemnările pe care le-a lăsat, Gheorghe Cantacuzino a făcut o critică severă începuturilor Eteriei şi acţiunii ei în Principate, referindu-se mai cu seamă la spiritul afacerist şi la procedeele demagogice ale şefilor, şi privind lucrurile din punctul de vedere al intereselor poporului grec.

Check Also

Iacob al II-lea şi Revoluţia de la 1688

Carol al II‑lea îi lăsa moştenire fratelui său o putere despotică şi aproape necontestată. Biserica …

Desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 din Transilvania în a doua jumătate a anului 1848

Printr-o politică greşită a guvernului ungar, dar mai ales prin politica reacţionară a guberniului şi …

Feţele boierimii în timpul Revoluţiei din 1821. Ostilitatea ei faţă de caracterul social al revoluţiei pandurilor şi faţă de căpetenia ţărănimii

Iată faptele, dezvăluind una din feţele boierimii care colabora cu Tudor Vladimirescu: La 1 aprilie, …

Întâlnirea de la Goleşti din 1821

Retrăgându-se spre mănăstirile întărite din Oltenia, cu gândul de a rezista turcilor până va obţine …

Rolul lui Tudor Vladimirescu în Revoluţia de la 1821

Conducătorul mişcării revoluţionare din 1821, Tudor Vladimirescu, s-a născut pe la 1780 în satul Vladimiri …