Poveste cu un cocoş, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Poveste cu un cocoş, de Mircea Sântimbreanu, este o schiţă care face parte din volumul Recreaţia mare, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1965 la Bucureşti.

Recreaţia mare, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea Sântimbreanu

Fragment

De bună seamă în dimineaţa aceea de iulie, cocoşul se trezise cu coada în sus. Căci, de cum lăsă trâmbiţa şi sări din coteţ, găinile îl auziră cârâind:

- Asta-i curte de găini? Maidan, nu alta! M-am săturat... De-abia ieri după-masă l-am rugat pe curcan s-o măture. Şi-a dat, săracul, toată osteneala. Şi acum are febră musculară. Iar azi, poftim! De câteva zile nici nu mai ai unde călca de murdărie...

Creasta îi scapără de furie. Găinile îl priveau înfricoşate, ferindu-se din calea lui. În sinea lor îi dădeau dreptate: da, tânărul stăpân îşi cam făcea de cap... Venise de o săptămână la bunici, şi de atunci ograda, liniştita lor împărăţie, era în fiecare zi lovită parcă de cutremur. Ce-i drept, bunica îşi rugase nepoţelul să se mai liniştească, iar bunicul se şi răstise de câteva ori la el.

- Ei, poruncă de bunic, zâmbise nepoţelul. Şi pe urmă, aici e la ţară, pot să-mi fac de cap: nici tu administrator, nici tu comitet de bloc. Vacanţă!

- Ce? N-am dreptate? Ţipa cocoşul din nou. Sigur, adăugă el dispreţuitor, tăceţi, n-aveţi curajul să-l supăraţi pe tânărul nostru stăpân, vă ştiu eu... Aţi fi în stare, dacă v-ar cere-o, să-i faceţi oul pătrat şi învelit în celofan sau gata fiert şi tăiat felii... Treaba voastră!

Bodogănea întruna, măsurând cu paşi mari curtea.

- Priviţi ce mocirlă! Tânărul nostru stăpân a răsturnat butoiul cu apă de ploaie. A curs apă ca într-o problemă de aritmetică cu hectolitri. Dar eu vreau curte uscată! Ce? A auzit tânărul stăpân că aş fi cerut postul de răţoi???

Cocoşul se plimba din ce în ce mai posomorât.

- Bine că cel puţin nu mai face tărăboi, îşi cârâiră la ureche câteva găini.

Dar tocmai atunci cocoşul începu să ţipe atât de tare, încât vă sfătuiesc să citiţi mai departe povestea, cu vată în urechi!

- Alaltăieri, va amintiţi, nu? Tânărul nostru stăpân a fost vânător. Vânătoarea a ţinut din zori şi până seara. Priviţi pretutindeni săgeţile de şindrilă şi şipcă cu care a început vânătoarea de... hipopotami. Căci între orele 14 şi 16 eu am fost hipopotam, ştiţi bine... Priviţi şi ghiulelele cu care voia să mă răpună... De toate calibrele: cartofi, ridichi, dovleci, castraveţi risipiţi prin toată curtea. Ieri, tânărul nostru stăpân a fost zidar. Ce a zidit, nu ştiu. În schimb, nimic n-a mai rămas nedărâmat.

Se opri încruntat.

- Astăzi pun pariu că o să vrea să fie şef de trib şi o să aibă nevoie de penele noastre ca să se împodobească... Dar eu - aici glasul începu să-i tremure - eu nu mai pot... Adio, fetelor, mă duc la bucătărie. Decât hipopotam viu, mai bine cocoş mort.

Găinile nici nu mai avură timp să dea alarma, când cocoşul se năpusti pe uşa bucătăriei şi, dintr-un salt, se cufundă în oala ce fierbea pe plită.

„Ia te uită ce curat e în oală!” fu primul său gând. Şi în cuptor era curat. Cartofii ce îl împrejmuiau miroseau frumos, erau rumeni şi aşezaţi cu grijă pe două rânduri. Când, în sfârşit, se pomeni pe tavă, în mijlocul mesei, uimirea cocoşului fu neţărmurită. Faţa de masă era albă, farfuriile strălucitoare, paharele sclipeau. „Câtă deosebire, cugeta cocoşul, şi parcă începea să regrete gestul făcut. Dacă totuşi tânărul stăpân s-a îndreptat?”

Deodată însă, chiar în faţa lui, se aşeză la masă tânărul stăpân. Apucă cu degetele murdare o aripă aflată în tavă. O plimbă un timp ca pe o muzicuţă între dinţi, apoi o azvârli pisicii, pe covor. Cele cinci degete de la mâna stângă se întipăriseră pe faţa de masă, în timp ce degetele mâinii drepte se încleiaseră pe pahar. Peste o clipă, cu o mână scormonea în grămada de cartofi prăjiţi, iar cu cealaltă se bălăcea în paharul cu apă.

Cocoşul simţi că i se face negru înaintea ochilor când, deodată, auzi vocea tânărului stăpân. Striga la bunica din bucătărie:

- Bunico, felul doi, că mă grăbesc! După-masă mă fac şef de trib! Am să smulg de la fiecare găină câte cinci pene, iar de la cocoş zece!

Atunci cocoşul nu mai putu răbda. Se ridică din tavă şi o luă la goană.

- Nu, orice s-ar întâmpla, urlă el, nu mai pot rămâne în casa asta nici mort!

Eu l-am întâlnit în vitrina răcitorului de la Restaurantul Gării. Se mai răcorise puţin, dar era tot furios. Avea tocmai de gând să ia bilet de tren pentru Predeal, ca să-şi liniştească nervii.

L-am luat cu mine.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …