Portretul colegei de bancă, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Portretul colegei de bancă, de Mircea Sântimbreanu, este o schiţă care face parte din volumul Recreaţia mare, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1965 la Bucureşti.

Recreaţia mare, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea Sântimbreanu

Fragment

Copiii au primit ca temă, la limba română, pentru după vacanţă, să facă fiecare un scurt portret literar al colegului de bancă. Portret fizic şi sufletesc. Cum arată şi ce fel de om e...

Cele două colege de bancă şi totodată vecine - Victoriţa şi Dana - s-au aşternut pe treabă. Primele fraze au şi fost scrise pe caiete. După câte se pare, temele sunt terminate... „din punct de vedere fizic”.

Victoriţa îşi lungeşte gâtul spre caietul colegei.

- Citeşte-mi, o roagă ea. Mor de curiozitate să ştiu ce ai scris despre mine.

- Da’ pe urmă îmi citeşti şi tu, nu-i aşa?

- Se înţelege. Zi!

- Dar nu te superi...

- Cum să mă supăr!

- Pe onoarea ta?

- Pe!

Colega respiră adânc, şterge de pe caiet câteva fire imaginare de praf şi începe:

- Ascultă: „Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine”.

- Aşa şi este, zi mai departe, tu, mor de curiozitate, tu, să văd cum mă vezi tu...

Colega nu se lăsă rugată. Continuă:

- „Ea este o fată bondoacă”...

- Cum?! se încruntă, brusc jignită, Victoriţa, şi îşi pipăie talia. Sunt eu bondoacă??

- Ce, vrei să zici că nu? Aşa-ţi zic toţi copiii: „Bondoacă”.

- Asta tu ai scornit-o, se înfurie Victoriţa. Şterge imediat „bondoacă”.

- Şi ce să pun? Durdulie?

- Nu. Să nu pui durdulie.

- Dar ce? Rotofeie?

- Nu. Să nu pui rotofeie. Scrie...

Caută cu ochii închişi cuvântul potrivit. Cealaltă o ajută:

- ...îndesată? Grăsană? Crede-mă, tot mai bine e „bondoacă”.

- Nu. Scrie aşa: „Ea a slăbit cu două kilograme şi trei sute de grame...”

- Nu se vede... Zău, tu, nu se vede...

- Ba se vede, i-o reteză Victoriţa. Dacă vrei, îţi arăt şi rochiţele..

- Dar ce? Eu fac portretul rochiţelor? Victoriţa se dă bătută. Zâmbeşte acru:

- Mda! Ştii, sunt curioasă să ştiu ce ai scris mai departe...

- Păi, să-ţi citesc. Am scris aşa, continuă netulburată Dana: „Colega mea are o faţă lătăreaţă...”

- Cum lătăreaţă?

- Dar cum? îngustă? Uită-te în oglindă! „Mai are un nas borcănat şi urechi măricele.” Asta e tot

Victoriţa s-a făcut palidă de ciudă. Îşi muşcă buzele. Vorbeşte printre dinţi:

- Da? Bine. Uite ce am scris eu... „Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine...”

- Aşa şi e, întăreşte cu satisfacţie Dana.

- „Ea este o lungană...”

- Cum? sare ca arsă Dana.

- Aşa am scris, dar acum adaug; „şi o ciolănoasă, şi o deşirată, cu un nas ca o trompă de elefant...”

- Da? Tu faci şi comparaţii? Bine, mormăie Dana ameninţător. Păi crezi că eu nu pot să scriu, în loc de „are urechi măricele”, „are urechi ca nişte foi de varză murată”? Şi... şi... „bărbia ascuţită ca un vârf de pantof?” îţi convine?

Victoriţa o priveşte drept în ochi:

- Îmi convine. Uite, scriu şi eu; „Are degete ca nişte dopuri de plută şi... o strungăreaţă între dinţi ca Dunărea la Porţile de Fier...”

Dana sare în sus şi răstoarnă scaunul, dar e atât de furioasă că nici nu bagă de seamă.

- Da? Hai la oglindă! Poftim. Îşi lipeşte nasul de luciul oglinzii şi vorbeşte cu degetele între dinţi ca o furculiţă: Spune unde vezi tu la mine... Porţile de Fier?

- Şi tu unde vezi la mine varză murată? ţipă Victoriţa, trăgându-se de urechi.

Acum s-au mai molcomit parcă. Sunt puse pe tratative.

- Ştergi... „ciolănoasă şi deşirată”?

- Şi tu ştergi „faţă lătăreaţă”?

- Şterge tu mai întâi, se roagă Dana.

- Ba tu.

- Bine. Nu vrei? se înfurie din nou Dana. Las’ că te aranjez eu... „Din punct de vedere sufletesc...”

Se repede la masă şi apucă hotărâtă tocul.

- Ce vrei să mai scrii? întrebă uimită Victoriţa.

- O să scriu că eşti o... o... egoistă.

- Şi eu am să scriu că în orele de română scrii la matematică! Şi copiezi temele!

- Şi eu n-am să scriu că ai fugit de la ultima adunare de grupă, ca să te fotografiezi a la minut?

- Şi tu nu te-ai prefăcut bolnavă, pentru că nu învăţaseşi poezia pentru serbare?

Dana a rămas încremenită, cu tocul în aer. Simte că îi izvorăsc două şiruri fierbinţi de lacrimi din ochi. Vorbeşte cu glas tremurător:

- Ai fi tu în stare să scrii... asta? Victoriţa s-a înmuiat şi ea:

- Dacă scrii de adunarea de grupă!

- Nu scriu. Dar nici tu de copiat temele.

- Şi n-o să scrii nici de fotografie?

- Nu, dacă ştergi că n-am învăţat poezia pentru serbare.

- Dar ştergi şi tu că sunt egoistă şi că am nasul borcănat.

- Şi cum să scriu?!

Victoriţa se gândeşte un timp, apoi izbucneşte veselă:

- Ştiu: potrivit.

- Şi despre faţă?

- Potrivită.

- Şi despre ochi?

- Potriviţi.

- Bine, şterg, consimte Dana, dar... scrii şi tu la fel?

- Mai încape vorbă? Uite...

Un timp se aude doar râcâitul peniţelor în caiete. Curând, lucrurile au fost transcrise. Dana lasă tocul jos şi citeşte Victoriţei:

- „Colega mea, Victoriţa, este foarte deosebită de mine. Ea are nasul, gura, părul, ochii potriviţi. Din punct de vedere sufletesc ea este o fată foarte potrivită.”

Victoriţa citeşte şi ea lucrarea ei:

- „Colega mea, Dana, este foarte deosebită de mine. Ea are nasul potrivit Gura este potrivită. Părul şi ochii sunt potriviţi. Din punct de vedere sufletesc este o fată foarte potrivită.”

„Cum?! veţi exclama. Nu e nicio deosebire între ele?” O, ba da, şi încă multe: din punct de vedere fizic Victoriţa are în plus trei virgule, în schimb, din punct de vedere sufletesc, e mai bogată Dana: două puncte şi o pată de cerneală în plus.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …