Populaţia din Transilvania după Răscoala lui Horea

În ce priveşte situaţia demografică, la sfârşitul secolului XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului al XIX-lea, conscripţiile şi statisticile înregistrează un spor apreciabil de populaţie în Transilvania, favorizat de prefacerile petrecute în viaţa social-economică.

Situaţia demografică în această perioadă arată că proporţia dintre diferitele neamuri conlocuitoare se menţine cu aceeaşi majoritate absolută pentru români, cu toate că documentele contemporane înregistrează o emigrare neîntreruptă de mari proporţii din Transilvania spre Ţara Românească şi Moldova, pe când imigrarea este redusă. În evoluţia demografică a Transilvaniei, pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea se înregistrează două fenomene semnificative: o creştere sensibilă a populaţiei în general şi totodată un spor apreciabil al celei româneşti.

După recensământul lui Iosif al II-lea din 1787 populaţia principatului Transilvaniei se cifra la 1.440.986 locuitori, la care adăugind populaţia graniţei militare, care în recensământ lipseşte, de 134.144 (la 1798), ajungem la un total de 1.575.130. Populaţia Banatului şi comitatelor din Partium la aceleaşi date se ridica la peste 1.100.000.

Populaţia Transilvaniei întregi se cifra astfel la cel puţin 2.675.000. Românii, numai în principatul Transilvaniei ajungeau la circa 1.000.000. Această cifră este confirmată şi de italianul Lazaro Spallanzani, unul dintre cei mai mari naturalişti ai secolului al XVIII-lea, care în anul 1786 a cercetat în mod stăruitor regiunea minieră a Transilvaniei şi care afirmă că „românii din Transilvania ajung la un milion”.

Aceeaşi proporţie a populaţiei Transilvaniei rezultă din toate statisticile şi pentru începutul secolului al XIX-lea, românii depăşind 60%, toate celelalte neamuri împreună fiind sub 40%. Această realitate dovedită de datele statistice oficiale a fost mărturisită şi de contemporani. Astfel, statisticianul austriac J.A. Demian făcea următoarea constatare la începutul secolului al XIX-lea: „între, naţiunile mai vechi, românii ocupă, netăgăduit, în privinţa numărului, locul cel dintâi.

Numărul lor se poate aprecia pe drept la 4/7 din întreaga populaţie... Ei sunt răspândiţi în întreaga ţară, pe de o parte în grupuri locuind în întregime satele sau jumătate din populaţia acestora, pe de altă parte la marginea aşezărilor ungureşti, secuieşti şi săseşti. După români, în ce priveşte numărul populaţiei, urmează secuii, apoi saşii - care numărau în 1790, pe o suprafaţă de 130 de mile pătrate în teritoriul locuit de ei, 76.548 de familii - şi, în sfârşit, maghiarii. Ceilalţi formează împreună doar slabe grupuri de populaţii”.

Check Also

Mineritul în Transilvania în secolul al XVIII-lea

Încă din primii ani ai stăpânirii austriece asupra Transilvaniei, Curtea de la Viena a luat …

Literatura beletristică în Transilvania în secolul al XVII-lea

Literatura beletristică din Transilvania înregistrează ecourile târzii ale umanismului aflat în decadenţă. Golită tot mai …

Formaţiunile politice din Transilvania în secolul al X-lea

Dezvoltarea forţelor de producţie la nivelul înfăţişat mai sus a determinat apariţia claselor sociale cu …

Scrisul şi literatura în limba latină în timpul feudalismului în Transilvania

Paralel cu dezvoltarea culturii feudale slavo-române în regiunile de la est şi sud de Carpaţi, …

Ecoul Războiului de Independenţă în Transilvania

Războiul de Independenţă purtat de România în 1877-1878 a avut un puternic ecou în Transilvania, …