Politica externă a Transilvaniei în vremea domniei lui Apafi

Criza internă străbătută de principatul Transilvaniei se reflectă şi în politica externă din această perioadă. Înfrângerea oastei lui Ioan Kemeny la Seleuşul Mare de către Mohamet Kuciuc, beiul Ineului, la 22 ianuarie 1662, l-a asigurat lui Mihail Apafi tronul, dar totodată a imprimat politicii externe a ţării supunerea totală faţă de Poarta otomană.

Ca fideli supuşi ai Porţii şi cu asentimentul acesteia, guvernanţii Transilvaniei, în frunte cu Mihail Teleki, întreţin legături cu Franţa, în cadrul unor proiecte de coaliţie antihabsburgică.

Conducătorii politici ai Transilvaniei sprijină răzvrătirea nobilimii din Ungaria şi organizează chiar o intervenţie armată în 1672, încheiată însă cu o înfrângere în apropiere de Satu Mare. Cu toate acestea, mai ales la insistentele lui Mihail Teleki, legăturile cu Franţa în vederea încheierii unei alianţe antihabsburgice continuă.

În acest scop, în 1676, o solie franceză, condusă de abatele Dominic Reverend, sosea în Transilvania. Acordul a fost încheiat în acelaşi timp cu Apafi şi Emeric Thokoly, conducătorul nobilimii răzvrătite din Ungaria habsburgică (31 mai 1677).

Potrivit acestuia, Teleki era numit conducătorul unei armate de 15.000 de oameni, recrutaţi în Transilvania şi Ungaria, dar plătiţi de regele Franţei. Urmau să fie atacate posesiunile răsăritene ale Habsburgilor; nici Apafi şi nici Thokoly nu vor putea încheia pace fără consimţământul regelui Franţei, care, la rândul său, în cazul când ar fi fost silit să încheie pace, rămânea totuşi obligat să-şi ajute mai departe aliaţii cu 100.000 de scuzi anual.

Cu asentimentul turcilor, armata condusă de Teleki şi, după eşecul acestuia la Eperjes, de Thokoly a obţinut unele succese împotriva Habsburgilor. Pacea de la Nimwegen (1679), obţinută şi cu aportul armatei ardelene, n-a adus însă nici un avantaj Transilvaniei.

Expediţia turcească, condusă de vizirul Kara Mus-tafa, cu scopul de a cuceri Viena, va găsi principatul Transilvaniei în plină criză. În situaţia creată prin eşecul campaniei turceşti, Transilvania nu va mai putea alege singură, ci va fi silită să accepte condiţiile impuse de Curtea din Viena.

Check Also

Dieta Transilvaniei din 1846-1847

În faţa societăţii transilvane stăteau sarcini foarte importante. Trebuia desfiinţată iobăgia, împreună cu toate sarcinile …

Diversitatea etnică şi confesională. Soluţii politice în România modernă (1859-1918)

Aşezarea geografică a ţărilor române, aflate într-o zonă de confluenţă a intereselor puterilor europene din …

Securitatea şi represiunea politică din România

Lichidarea prin teroare poliţienească a vechilor elite politice şi culturale, precum şi a oricărei opoziţii, …

Stratificarea ţărănimii din Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Politica social-economică a statului feudal, a nobilimii şi a bisericii catolice, dezvoltarea relaţiilor băneşti şi …

Creşterea forţelor antifeudale în Transilvania. Mişcarea naţională şi democratică română (1822-1847)

În deceniile premergătoare anului 1848, s-a format în Transilvania o pătură burgheză de o oarecare …