Polinezieni

Polinezienii sunt o populaţie răspândită în insulele din sudul Oceanului Pacific, în interiorul „triunghiului polinezian” (ale cărui vârfuri sunt reprezentate de Hawaii, Insula Pastelul şi Noua Zeelandă).

Polinezia este alcătuită dintr-un număr mare de arhipelaguri grupate în mai multe ansambluri: „Polinezia Occidentală” (Tonga, Samoa, Wallis-şi-Futuna); „Polinezia Orientală” (insulele Societăţii, insulele Marchize, Tuamotu, Gambier, insulele Australe, Hawaii, Insula Pastelul şi Noua Zeelandă); între ele „Polinezia intermediară” (Niue, Cook, Tokeiau, Tuvaiu, Phoenix) şi, în sfârşit, un ansamblu extrem de dispersat numit „Polinezia marginală” (Anuta, Tikopia, Ontong Java etc.).

Aceste arhipelaguri formează entităţi politice de natură diferită în funcţie de istoria lor colonială; unele sunt state independente, cum ar fi Noua Zeelandă şi Tonga; cea mai mare parte, de exemplu, insulele Cook, insulele Samoa americane. Insula Pastelul şi Polinezia Franceză se află, în diverse forme, sub tutelă. Hawaii este unul dintre statele care intră în alcătuirea Statelor Unite.

Polinezienii sunt cultivatori (igname, obligeană, banane, arbore de pâine) şi crescători de animale (porci şi păsări). Alimentaţia lor se bazează în mare măsură pe peşte.

Studiile arheologice, lingvistice, tehnologice şi sociologice (de exemplu, morfologia socială), ca şi tradiţiile orale polineziene cunoscute atestă o origine comună a acestor societăţi.

Chiar dacă ele s-au diferenţiat treptat unele de altele din cauza izolării şi a diversităţii condiţiilor de viaţă, ajungând să prezinte fiecare numeroase particularităţi, totuşi au păstrat un mare număr de trăsături fundamentale comune; sisteme de rudenie cognatice şi clasificatorii, transmiterea pământului unui strămoş tuturor descendenţilor săi prin tată şi prin mamă, grupuri de rezidenţă întemeiate pe relaţii de rudenie şi organizate conform principiului de vechime relativă.

Acest principiu se bazează pe statutul pe care îl au părinţii şi pe poziţia fiecărui copil în cadrul fratriei, vârsta relativă determinând dreptul de primogenitură, iar distincţia pe sexe recunoscând superioritatea surorii asupra fratelui.

 Acest sistem atribuie la modul ideal fiecărui individ un rang în societate în cadrul unui continuum care include „zeităţile” (printre care se numără strămoşii), „căpeteniile” (consideraţi zei în viaţă) şi restul populaţiei, dând acestor societăţi o configuraţie de tip „conic”. La multe societăţi polineziene s-au dezvoltat însă ordine sociale destul de compartimentate, în cadrul cărora se disting „căpetenii”, „preoţi”, „asistenţi ceremoniali”, „meşteşugari specializaţi”.

Organizarea politică polineziană se caracterizează prin existenţa unei gradaţii a poziţiilor şi/sau titlurilor care în condiţii normale nu pot fi transmise decât descendenţilor deţinătorului iniţial, urmând principiul primogeniturii sau al vechimii relative pe linie paternă (ceea ce explică de ce se vorbeşte uneori de „spiţe” în ceea ce îi priveşte). Dar posesorii lor sunt sprijiniţi de colateralii din familiile fraţilor mai mici, întărind poziţia grupului familial (aceste ansambluri formează „ramaje”).

Capacităţile personale ale unui individ, sau în unele cazuri ambiţia şi calităţile lui de războinic, dar şi sprijinul acordat de anturajul său, pot totuşi să aibă un rol determinant, reuşind să-l impună, în ciuda acestei reguli. Statutul căpeteniilor le conferă un caracter sacru, interzis (tapu) care se poate extinde şi asupra lucrurilor atinse de ei. Este de asemenea o sursă de eficacitate (mana) şi prosperitate (manu’ia în Polinezia Occidentală) de care beneficiază toţi cei ce depind de ei.

În timpul prestaţiilor ceremoniale, alimentele, aduse de bărbaţi, şi bunurile de valoare, îndeosebi împletituri fine şi ţesături din .scoarţă bătută (tapa), realizate de femei, dar şi unele obiecte de podoabă, circulă în mari cantităţi, activând pe scară largă relaţiile sociale, confirmând locul fiecăruia în societate şi reînnoind în mod ritual colectivitatea. Ceremonia kava are un rol capital din acest punct de vedere la societăţile din Polinezia Occidentală.

Istoric

Aceste insule au fost populate (începând cu arhipelagul Fiji) din al II-lea mileniu î.Hr. de către o populaţie de origine austroneziană, care, plecată la origine din Taiwan sau din sud-vestul Chinei în mileniul al V-lea î.Hr., a migrat pe durata a mai multor mii de ani, traversând actuala Indonezie şi Melanezia şi ducând cu ea animale, seminţe şi răsaduri de plante.

În ciuda câtorva contacte anterioare, aceste societăţi nu au fost cunoscute de occidentali decât începând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Au fost rapid colonizate şi evanghelizate intens (de către protestanţi de diferite tipuri şi de catolici), abandonându-şi în totalitate vechile credinţe şi, în cazul unora dintre ele, o mare parte a valorilor lor structurale.

Check Also

Yoruba ekiti şi ondo

Yoruba ekiti şi ondo trăiesc în Ogun State, ţinut de câmpii acoperite cu păduri umede …

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …