Plugul blăstemat, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Plugul blăstemat, de Vasile Alecsandri, este o poezie scrisă la Sinaia, în 1888.

Data 12 octombrie 1888, pe care Alecsandri o aşează la sfârşitul poeziei, reprezintă desigur data la care el a considerat-o definitivată.

Poezia se află în manuscrisul nr. 820, filele 26r-29r.

Vasile Alecsandri

Plugul blăstemat

Vecină cu moşia bogată şi domnească

Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzeşească,

Pe care o pândeşte avanul domnitor

Cu poftă nesăţioasă, cu ochi adunător.

El vrea ca să-şi cârpească hlamida aurită

Cu zdreanţă sărăcimei de veacuri moştenită.

Dar nu vrea răzăşimea să-i vândă-al său ogor,

Căci e legat prin sânge pământul de popor.

„Nu vrea? răcneşte vodă... Prostimea înteţită

Ridică azi din ţărnă fiinţa-i umilită

Şi îndrazneşte-a-şi pune vroinţa-n faţia mea?

Să afle dar ce-i vrerea atunci când domnul vrea!

A doua zi o ceată de mulţi neferi călare,

Încunjurând pe vodă, păşesc peste hotare,

Şi ca să trag-o brazdă, aduc un mare plug,

Unealtă de hrăpire cu şese boi în jug...

Câmpia năvălită luceşte verde-n soare,

Dar un fior pătrunde în orice fir şi floare.

Şi via ciocârlie cântarea şi-a curmat,

Şi zarea se-nveleşte c-un nor întunecat.

Din capătul câmpiei începe plugul rece

Să tragă brazda neagră pe locul unde trece,

Şi pajiştea atinsă geme nencetat

De-a fi-njumătăţită prin fierul blăstemat.

Văzduhul se răsună de strigăte de ură,

Şi plugul lasă-n urmă-i în verdea bătătură

O rană lungă, largă, din care amărât

Se-nalţă-n cer blastemul pământului răpit.

Şi tot înaintează plugarii... când deodată

O falnică româncă în cale se arată,

Frumoasă, tristă, naltă, pe frunte cu ştergar

Şi c-un pruncuţ la sânu-i, păşind măreţ şi rai.

Ea vine şi faţă cu boii se opreşte,

Din ochi aruncă fulgeri, apoi aşa grăieşte:

„Vrei să ne prăzi tu, vodă, avutul strămoşesc?

A! dacă nu ai teamă de trăsnetul ceresc,

Na!... zi să treacă plugul pe-al meu copil dân faşă,

Ca să rămâie-n lume pomină ucigaşă.”

Fi zice şi depune odoru-i lângă boi.

Minune!... Cei din frunte, plăvanii amândoi,

Cu ochi plini de blândeţe pe dânsul capul pleacă,

Îl mirosă; el râde şi ei nu vor să treacă.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …