Pimen Constantinescu

Pimen Constantinescu (27 august 1905, Plăineşti, azi Dumbrăveni, judeţul Vrancea - 25 aprilie 1973, Sibiu) - traducător şi istoric literar.

Elev, între 1917 şi 1925, al secţiei moderne a Liceului „Unirea” din Focşani, unde i-a avut dascăli pe poeţii I.M. Raşcu şi Mihai I. Bantaş, Constantinescu urmează în continuare cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, specializându-se în limba şi literatura italiană. Cel ce l-a încurajat şi l-a îndrumat a fost profesorul Ramiro Ortiz, al cărui discipol se considera. În anul 1930, când îşi susţine examenul de licenţă, era deja posesorul unei „diplome de abilitare” în urma studiilor făcute la Universitatea din Perugia, iar mai târziu va obţine şi doctoratul, probabil la Roma.

Din 1927 şi până la sfârşitul carierei va fi profesor de italiană şi latină, mai întâi suplinitor, la Câmpina (1927-1928), Bucureşti (Liceul „Gheorghe Şincai”, 1928-1929) şi Galaţi (1931-1932) şi, după concursul cuvenit, titular, la Sibiu, unde, din 1932, funcţionează la Liceul Comercial, iar, din 1937, la Liceul „Gheorghe Lazăr”. Între anii 1941 şi 1947 este asistent şi, apoi, conferenţiar la Academia de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Braşov, iar în timpul refugiului, la Sibiu, la Universitatea refugiată din Cluj.

În 1970 conducea biblioteca nou înfiinţatei universităţi sibiene, căreia ii va dona cele 15.000 de cărţi strânse de-a lungul vieţii. La Arhivele Statului din Sibiu au rămas, în manuscris, şapte volume cu traduceri din poezia latină, italiană, franceză, portugheză, spaniolă şi ladina, între care o antologie cu „100 de sonete din toate veacurile” şi o alta a poeziei ladine. A fost membru fondator şi secretar al cercului cultural „Thesis” din Sibiu.

Între 1932 şi 1934 scoate „Ausonia”, subintitulată „Caiete trimestriale de poezie italiană” (Focşani şi Sibiu), în 1934 redactează „Sibiul literar”, un timp este redactor la „Provincia literară” (Sibiu, 1932-1934, unde ţine şi cronica literară), Ia o revistă „italo-elenică”, „Olimpo” (1937-1938), şi colaborează cu traduceri din poezia românească la „Termini” din Fiume.

Constantinescu a debutat cu transpuneri din versurile poetei italiene Ada Negri şi cu diverse recenzii în revista „Căminul” (Focşani, 1925). Va continua să traducă şi să publice în periodice literare din toată ţara (aproape o sută), între care „Freamătul” (Focşani), „Făt-Frumos” (Cernăuţi), „Junimea literară” (Cernăuţi), „Câmpina”, „Datina” (Turnu Severin), „Hyperion” (Cluj; aici dă tălmăcirea a 44 de sonete ale lui Gabriele D’Annunzio), „Luceafărul” (Timişoara), „Prometeu” (Braşov), „Buna-Vestire”, „Gazeta Sibiului”, „Preocupări literare”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „Limbă şi literatură”, „Ramuri”, „Tribuna Sibiului”, „România literară”, „Revista de istorie şi teorie literară” etc.

Din 1930, când tipăreşte prima carte, o traducere, Paolo Uccello. Poem italic de Giovanni Pascoli, va continua să dea la lumină, până în 1947, alte traduceri ale operelor unor scriitori italieni, dar şi rezultate ale propriilor cercetări de literatură comparată („L’Infinito” di Leopardi in romeno - 1937), de istorie culturală sau de istorie (Memorandumul român şi Italia, 1947), precum şi câteva manuale de limba şi literatura italiană pentru liceu.

Interesul lui Constantinescu s-a îndreptat în egală măsură spre istoria culturii locale, mai ales spre aceea a Sibiului, şi spre prezentarea, prin contribuţii de întinsă informaţie, câteodată chiar erudite, a relaţiilor literare româno-italiene. A cercetat încercările poetice ale lui Gheorghe Lazăr, a alcătuit o istorie succintă şi o bibliografie a presei periodice sibiene, a întreprins analize amănunţite ale traducerii lui George Coşbuc din Divina Comedie sau ale circulaţiei la noi a poeziei Adei Negri.

Traducerile din operele unor scriitori însemnaţi, latini (Horaţiu, Ovidiu), italieni (Dante, Petrarca, Boccaccio, Leopardi, Pascoli, D’Annunzio, M. Bontempelli sau G. Ungaretti şi mulţi alţii), germani (Goethe, Chamisso, Heine etc.), ruşi (Krîlov, Nekrasov, Kuprin), alcătuiesc o antologie sui-generis a celor mai importante literaturi europene.

Cei ce au zăbovit însă asupra încercărilor lui nu s-au arătat întotdeauna satisfăcuţi de echivalenţele româneşti oferite de traducător, mai ales pentru operele poetice. I s-au reproşat lipsa de înţelegere faţă de specificul poeziei sau faptul că acribia învăţatului copleşeşte textul, care nu depăşeşte stadiul unor versificări elementare. Sunt, nu încape îndoială, observaţii îndreptăţite, dar care nu micşorează cu nimic meritele lui Constantinescu, ale cărui eforturi rămân menţionabile.

Opera literară

  • Istoricul presei focşenene. Bibliografie (1859-1900), Focşani, 1931;
  • Publicaţiile periodice româneşti ale Sibiului de azi, Sibiu, 1934;
  • „L’Infinito” di Leopardi in romeno, Salonic, 1937;
  • România şi Italia, Sibiu, 1937;
  • Limba şi literatura italiană la Sibiu, Sibiu, 1938;
  • Memorandumul român şi Italia, Sighişoara, 1947.

Traduceri

  • Giovanni Pascoli, Paulo Ucello. Poem italic, Focşani, 1930, Poeme conviviale, Focşani, 1932;
  • Ada Negri, Cartea Marei, Focşani, 1932;
  • Pietro Mignosi şi Gino Novelli, Poeme creştine. Focşani, 1933;
  • Gabriele D’Annunzio, Patruzeci şi patru de sonete, introducerea traducătorului, Cluj, 1934.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …