Petru Bortoş

Petru Bortoş (2 octombrie 1907, Băiţa, judeţul Bihor) - poet. Tatăl lui Bortoş, învăţătorul Georgiu sau Gheorghe Bortoş, autor al volumului de versuri Sentinela Românimei (Blaj, 1895), prigonit de autorităţile maghiare, se refugiază cu familia în Regat, stingându-se din viaţă lângă Iaşi, în 1917. Reîntors în ţinutul natal, Bortoş urmează Liceul „Moise Nicoară” din Arad, apoi Facultatea de Drept din Cluj, obţinând şi doctoratul în 1933. Avocat şi notar la Cluj, apoi în mici oraşe bihorene, se stabileşte în Arad, după cel de-al doilea război mondial fiind consilier juridic al unei întreprinderi.

În 1926, pe când era încă elev, Bortoş debutează cu versuri în ziarul „Cuvântul Ardealului”. Poezii îi mai apar în „Patria” (Cluj), „Hotarul” (Arad), „Blajul”, „Solia dreptăţii” (Orăştie), „Maramureşul” (Sighet). La Cluj, tipăreşte întâiul volum - Potire de mătrăgună (1935). Mai colaborează la „Ecoul” (Arad), „Ofensiva română” (Cluj), „înnoirea” (Arad), „Litera” (Arad), „Tribuna” (Cluj, Braşov), „Luceafărul” (Timişoara), „Poporul” (Timişoara) etc.

Al doilea volum de versuri, Cioplitorul de vedenii (1944), apare la Odesa. Abia la sfârşitul deceniului al şaptelea Bortoş reintră în viaţa culturală arădeană. Publică versuri în culegerea colectivă Cariatide, în ziarul „Flacăra roşie” şi în „Orizont”. Plachetele Nepieritoarele efemeride (1984), Sonatele tăcerii (1985) şi Intransigenţa pietrelor (1987) apar pe speze proprii, la Editura Litera.

Conştiinţa acută a trecerii, angoasa morţii, sentimentul înfrângerii şi maculării „lutului”, precum şi căutarea unei consolări sunt trăirile ce dau substanţă volumului Potire de mătrăgună. O influenţă argheziană se observă în lexic, în tehnica metaforei şi chiar în tematică. Treptat, poetul izbuteşte să-şi personalizeze limbajul, nutrit acum şi de regionalisme bihorene, pe fondul unei asumări a dorurilor comunităţii. O evoluţie se constată şi în modalitatea lirică, poemul discursiv, cu repetiţii şi prolixităţi, făcând loc peisajului spiritualizat, oarecum expresionist. Dubla înfăţişare, de poet subiectiv, introvertit, şi de poet al colectivităţii, persistă şi după 1935.

Cioplitorul de vedenii grupează mai multe „arte poetice” şi confesiuni lirice. Bortoş se reprezintă pe sine ca modelator, el „frământă vedenii”, taie „nădejdi în marmura lunii”. Simplu meşteşugar, socoteşte totuşi creaţia singura capabilă să nege limitele umane. Asemenea mărturisiri se întâlnesc şi în ciclul Fluierul din cer, în care se filtrează însă trăirile colective (Cântec de moţ, Apleacă-ţi auzul). O sensibilă elegie a Clujului înstrăinat în urma Dictatului de la Viena se alătură câtorva poeme ce reflectă experienţa tragică a războiului.

Volumul Nepieritoarele efemeride, scris patru decenii mai târziu, marchează o altă etapă în aspiraţia de a conjura nefiinţa. Descoperirea perenităţii „efemeridelor” consolează întrucâtva, dar ca fundal rămâne o vagă melancolie. Semnele neantului irump din când în când (Norii, Uşile de taină), menţinând tensiunea. Nici motivul creaţiei nu este abandonat, cântul - din fluier sau orfic - fiind şi el o „nepieritoare efemeridă”, a cărei condiţie e harul venit din cer. Prospeţimea percepţiilor, interpretarea inedită dau o anume relevanţă imaginilor.

În Sonatele tăcerii, motivele revin într-un registru mai dramatic. E cercetat tot mai mult spaţiul amintirii, iar poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Şi placheta Intransigenţa pietrelor cuprinde aceleaşi teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului.

Opera literară

  • Potire de mătrăgună, Cluj, 1935;
  • Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944;
  • Nepieritoarele efemeride, Bucureşti, 1984;
  • Sonatele tăcerii, Bucureşti, 1985;
  • Intransigenţa pietrelor, Bucureşti, 1987.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …