Petre Bokor

Petre Bokor (24 mai 1940, Cluj) - prozator. După liceu, face 2 ani la Şcoala Politehnică (1960-1962) şi apoi practică diverse meserii până în 1970, când va absolvi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Lucrează ca regizor de film la Studioul Cinematografic Bucureşti, debutând cu o peliculă documentar-artistică de rezonanţă, Apa ca un bivol negru.

În 1975 regizează lungmetrajul Tufă de Veneţia, după un text de Valentin Silvestru. În 1978, se stabileşte în Statele Unite. Va conduce un teatru în Alberta, apoi va trece în Australia, ca profesor de artă dramatică la Canberra. În 1993 revine la Bucureşti, unde montează la Teatrul Mic o înscenare după Diderot (Jacques şi stăpânul său), pentru ca în 1995 să devină profesor de teatru la Edmonton, în Canada.

Nu este nevoie de perspicacitate pentru a simţi „mâna umoristului” în filmele lui Bokor şi, mai ales „ochiul regizorului” în prozele secvenţiale ale cineastului. Totul stă sub semnul filmului în literatura sa, fie la modul cel mai explicit, ca în Micii mei toreadori (1976), scurte scenarii şi istorii cu actori, regizori, comisii de vizionare şi cenzură, întâmplări din sala de cinematograf, fie indirect, cumulând memorialistica (ochiul copilului din cabina proiectantului) cu istoria peliculei, aşa cum se întâmplă în Pe cuvânt de cineast. Secvenţe pseudocinematografice (1995), într-o manieră vecină pe alocuri cu jovialitatea informată obiectiv şi savuroasă prin subiectivitate a unui D.I. Suchianu, dar şi cu cinefilia egocentrică de tip Radu Cosaşu.

În orice caz, în anii debutului editorial (Tumbe în plină stradă, 1971, urmat de Opriţi secolul, cobor! Umoristice, 1974), Bokor se situa în descendenţa umorului negru-corosiv de tip Teodor Mazilu, cu un ochi la Ion Băieşu şi celălalt la satira gen revista rusească „Krokodil”, unde umanitatea gogolian răsucită ajunge să sfârâie absurd pe asfaltul bucureştean. A tradus mult, singur sau în colaborare, din autori maghiari (Karacsony Beno, Kis Peter, Meliusz Anna, Meliusz Jozsef, Nagy Lajos, Sipos Bella etc.) şi a scris o monografie Toma Caragiu (1982).

Opera literară

  • Tumbe în plină stradă, Bucureşti, 1971;
  • Opriţi secolul, cobor! Umoristice, Bucureşti, 1974;
  • Micii mei toreadori, Bucureşti, 1976;
  • Toma Caragiu, Bucureşti, 1982; ediţia II (Carte despre Toma Caragiu), Galaţi, 1996;
  • Pe cuvânt de cineast. Secvenţe pseudocinematografice, Bucureşti, 1995;
  • Basca lui Sexpir, Bucureşti, 1998;
  • Până sus cu capul în jos, Bucureşti, 1998;
  • Planeta Silvestru, Bucureşti, 1998;
  • Ieşirea la pagina 2681, Bucureşti, 2000.

Traduceri

  • Anna şi Jozsef Meliusz, Nae Deşteptul, Bucureşti, 1961 (în colaborare cu Viorica Huber);
  • Bella Sipos, Aventurile lui Martinică, Bucureşti, 1963 (în colaborare cu Ion Jipa);
  • Peter Kis, Cristina colindă lumea, Bucureşti, 1967 (în colaborare cu Ion Acsan);
  • Lajos Nagy, Zoologie de buzunar, Bucureşti, 1971;
  • Beno Karacsony, Cu capul în soare, Bucureşti, 1974; Cu pasul în linişte, Bucureşti, 1974.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …