Perioada mijlocie a Hallstattului (faza C) pe teritoriul României

În Europa centrală şi est-centrală se constituie acum definitiv cultura primei epoci a flerului şi se practică local extragerea şi prelucrarea acestui metal. Perioada de folosire sporadică a fierului s-a încheiat şi se trece acum la exploatarea minereurilor de fier locale, pentru care nu avem însă, deocamdată, pe teritoriul patriei noastre nici o dovadă directă. Din punct de vedere cronologic, epoca aceasta este cuprinsă între anii circa 800-550 î.Hr.

În partea mai veche a acestei perioade se constată o grupă culturală locală, răspândită pe o mare întindere a României, grupă care a fost denumită Basarabi, după localitatea cu acelaşi nume din valea Dunării oltene (lângă Calafat). Descoperirile de la Balta Verde şi cele de la Blejeşti - amintite mai sus - reprezintă de fapt cea mai veche fază a complexului Basarabi. Acesta este documentat printr-o serie întreagă de descoperiri din aşezări şi morminte. În Transilvania se cunosc, de pildă, descoperirile de la Tărtăria (lângă Orăştie), de la Aiud, Rapoltu Mare (lângă Hunedoara) etc.

Nu se cunoaşte mai îndeaproape caracterul aşezărilor, dar săpăturile de până acum arată că ele se găseau fie pe locul vechilor aşezări, fie în apropierea acestora. Unele dintre ele au un aspect de „cenuşar”, altele fiind mai întinse, cum ne apare cea de la Popeşti pe Argeş şi cea de la Poiana (lângă Tecuci). În privinţa ritului funerar se constată două grupe de morminte, unele de incineraţie, fie „în puţ”, fie în groapă, ca la Ciurel (Bucureşti), dar fără tumul, şi altele de inhumaţie, cu schelete în poziţie întinsă şi cu tumuli, ca în necropola de la Basarabi.

Prima grupă este mai veche şi conţine în special ceramică, pe când a doua grupă, care pe alocuri durează mai mult, este mai recentă şi numără în inventarul său obiecte de bronz şi fier (podoabe, arme), care la Basarabi au o factură ilirică. Vasele de lut mai caracteristice sunt urnele bitronconice evoluate, având gâtul în general mai strimt, apoi vase cu corpul bombat şi gât strimt, căni cu o toartă sau două, ceşti, străchini larg deschise, cupe cu picior, dezvoltate pe o veche tradiţie Vatina - Gârla Mare - Vârtop etc. În decoraţiunea vaselor întâlnim spirala şi alte motive geometrice.

În aşezări au fost găsite topoare de fier plate, cu braţe laterale, mai evoluate decât cele din depozitul de la Bârlad. Purtătorii acestei culturi se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor şi aparţineau marii comunităţi etnice tracice. Cultura Basarabi este documentată deopotrivă şi în Banatul Sârbesc la Zidovar (Jidovin) pe Nera şi în Republica Moldova (aşezarea şi cimitirul de incineraţie de la Şoldăneşti, lângă Rezina).

În alte regiuni însă apar complexe mai restrânse, având particularităţi locale care nu rup însă unitatea etno-culturală indigenă. Este vorba de grupa mormintelor tumulare de la Balta Verde, din a doua jumătate a perioadei Hallstatt C, aproximativ între anii 650-550 î.Hr. Aici au fost săpate 27 de movile funerare, conţinând 66 morminte de inhumaţie în poziţie întinsă.

Mormintele de luptători reprezintă 30% faţă de restul populaţiei. După conţinutul mormintelor şi ritual, reiese că luptătorii ocupau un loc proeminent în cadrul democraţiei militare din acea perioadă. Cele mai numeroase arme erau lăncile cu vârf de fier, după care urmau pumnalele-săbii. Într-un tumul au fost descoperite resturi de la un car de luptă şi zăbale de bronz de caracter traco-cimmerian.

În morminte au fost găsite numeroase podoabe de bronz şi de fier (fibule, brăţări, verigi de picioare, un colier, aplice, spirale etc.), precum şi vase de lut, dintre care unele păstrează un pregnant aspect Basarabi, pe când armele şi podoabele amintite sunt ilirice, ele fiind procurate pe calea schimbului din centrele metalurgice nord-vest balcanice.

Aceasta nu modifică însă caracterul etnic tracic al celor îngropaţi în necropolă, a căror cultură a luat naştere pe fondul local Basarabi, care pe alocuri continuă să se dezvolte şi după apariţia complexelor tumulare, ca cel de la Balta Verde. Aşezările contemporane cimitirului de la Balta Verde şi celor din alte părţi din România se găsesc în apropierea apelor. Economia acestor triburi se baza pe agricultură şi creşterea animalelor domestice. Prezenţa numeroaselor arme arată că grupul de la Balta Verde practica războiul pe scară întinsă.

În schimb, necropola din aceeaşi vreme de la Stoicani, lângă Galaţi, cu un inventar ceramic similar celui de la Balta Verde, dar fără tumuli şi cu schelete aşezate în poziţie chircită, după o veche tradiţie, dezvăluie caracterul paşnic al populaţiei tracice din sudul Moldovei. Aceeaşi constatare o permit şi unele descoperiri hallstattiene de la Cernavodă.

Studiul antropologic făcut asupra materialului osteologic provenit din necropola de la Stoicani a arătat că acolo predomină tipul mediteranean, pe când la Balta Verde populaţia avea un caracter mai amestecat. Complexele funerare de la Balta Verde şi Stoicani, ca şi aşezările din aceeaşi vreme nu conţin nici un obiect de factură scitică sau grecească. Ele încheie, împreună cu descoperirile similare de pe restul teritoriului României, către jumătatea secolului VI î.Hr., aşa-numita perioadă „prescitică” a Hallstattului C.

Check Also

Construcţia democraţiei postdecembriste în România

Ultimul deceniu al secolului al XX-lea marchează în România trecerea de la un regim totalitar …

Drepturi şi libertăţi democratice în Constituţia României din 1923

Titlul II al Constituţiei, intitulat „Despre drepturile românilor”, cuprindea articolele 5-32 şi preciza drepturile şi …

Miniştri de externe ai României (1918-1940)

Ion I.C. Brătianu – 29 noiembrie 1918 – 12 septembrie 1919 şi 21 iunie – …

Folosirea scrisului şi literatura slavo-română în timpul feudalismului pe teritoriul României

Folosirea scrisului pare să nu se fi întrerupt niciodată la populaţia de pe teritoriul României, …

Sistemul concentraţionar în România

Sistemul concentraţionar al României comuniste a cuprins numeroase închisori şi lagăre de muncă precum cele …