Penan

Penan este o apelaţiune generică a cetelor de nomazi (în prezent în mare parte sedentarizate) din pădurile insulei Bonieo (Brunei şi Sarawak, în Malaysia Orientală) (aproximativ 12.000 de persoane).

Diversele grupuri penan sunt reunite în mai multe ansambluri, dispersate în interiorul insulei şi în zona de coastă a Sarawakului. Nu prezintă nici o trăsătură fenotipică negrito sau australoidă care să îi deosebească de etniile vecine de agricultori, în regiunile muntoase ocupă o nişă ecologică particulară, în amonte faţă de satele kayan şi kenyah.

În mod tradiţional penan vânează, cu sarbacana şi cu ajutorul câinilor, porci mistreţi, cervidee şi maimuţe, pescuiesc şi adună plante, fructe şi diferite produse ale pădurii, pe care le dau la schimb, pentru produse manufacturate, sare, zahăr etc. Un rol important în alimentaţie îl joacă sagotierul (o specie de palmier). Diviziunea pe sexe a muncii este una dintre trăsăturile fundamentale ale organizării socio-economice.

Formează cete de dimensiuni variabile, oscilând între 25 şi 75 de persoane. Locuinţele nomazilor sunt reprezentate de colibe ridicate pe piloni, mai rar colibe aşezate direct pe pământ, cu podea de lemn. În perioadele petrecute în adâncul pădurii folosesc uneori ca adăposturi paravane contra vântului.

Sistemul de rudenie, cognatic, pune accent pe vârstă, sex şi proximitate genealogică, întrebuinţează frecvent tektonime („tatăl lui X”, „mama lui X”) şi, mai ales, necronime (nume ale persoanelor defuncte), cu peste 30 de variante, adăugate ca prefix la numele personal al indivizilor.

Vechea religie, având un panteon distinct şi acordând o mare importanţă semnelor prevestitoare (legate mai ales de păsări), a fost înlocuită de adat bungan, preluat de la populaţiile kenyah - kayan, iar apoi de creştinism.

Limbile lor fac parte din ramura malaio-polineziană a austronezienei occidentale. Cei din interior - penan de est (din Brunei şi afluenţii cursului superior şi mijlociu al Baramului, însumând 40 de comunităţi) şi penan de vest (fluviul Baluy, râul Silat, cursul superior al râului Tinjar, în total 18 comunităţi) - vorbesc dialecte apropiate, clasificate în grupa kenyah.

Cei complet sedentarizaţi - începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea în cazul celor din regiunea de coastă de la Niah, Suai şi Buk - şi grupurile care trăiesc între râurile Kemana, Bakong şi cursul inferior al Tinjarului (15 comunităţi) prezintă numeroase diferenţe. Par să fie înrudiţi cu grupurile lingvistice rejang-baram şi kenyah.

Perioada actuală

Un nou val de sedentarizare a început în 1960. Grupurile care s-au stabilit în sale în aceste împrejurări au adoptat casa lungă a vecinilor lor orang ulu (kayan, kenyah, kajang) şi, în parte, cultivarea prin esartaj a orezului neirigat, însă au păstrat o ideologie egalitară şi raporturi sociale specifice; continuă să vâneze şi să adune produse ale pădurii.

Confecţionează pentru comercializare împletituri. Numai aproximativ 400 de penan au mai rămas nomazi, în bazinul fluviului Baram, împărţiţi în 11 cete. Un grup din Baluy, penan gang, păstrează un mod de viaţă seminomad.

Denumire: orang ulu, pennan.

Check Also

Yoruba ekiti şi ondo

Yoruba ekiti şi ondo trăiesc în Ogun State, ţinut de câmpii acoperite cu păduri umede …

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …