Patria română, de George Coşbuc (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară odă

Oda este o specie a genului liric, prin care autorul exprimă sentimentele de admiraţie şi veneraţie pentru ţară, popor, o personalitate glorioasă, o idee măreaţă sau un eveniment de interes naţional. Tonul este elogiativ, autorul scoţând în evidenţă meritele deosebite ale celui lăudat, omagiat.

George Coşbuc este un poet ardelean, a cărui operă se defineşte ca expresie a vieţii şi aspiraţiilor poporului român, fiind o adevărată monografie a satului românesc. Poetul însuşi a cerut scriitorilor: „să nu risipim ce au adunat părinţii noştri dacă nu putem noi înşine să mai sporim averea; dacă nu putem spori lumina, să năzuim a răspândi în popor tot mai mult pe aceea pe care o avem”.

Poezia Patria română, publicată în revista „Albina” în anul 1908, se înscrie în lirica patriotică, George Coşbuc exprimând direct sentimentele de dragoste şi veneraţie pentru ţara şi neamul din care face parte, aşa cum el însuşi se definea în Poetul: „Sunt suflet în sufletul neamului meu / Şi-i cânt bucuria şi-amarul”.

Poezia Patria română este o odă, deoarece poetul îşi exprimă direct sentimentul de dragoste pentru ţară şi poporul român, pe care le priveşte cu admiraţie profundă, preamărindu-le virtuţile.

Titlul

Titlul poeziei Patria română sugerează transparent definirea ţării căreia îi aparţine poetul cu toată fiinţa şi simţirea lui iubitoare. Substantivul „patria” reflectă un sens aparte faţă de acela de ţară, pentru că implică un plus de sentimente de iubire pentru meleagurile de care poetul se simte legat spiritual, iar adjectivul „română” are rolul de a identifica poporul în care îşi are rădăcinile devenirii sale sufleteşti.

Structura, semnificaţiile şi limbajul poetic

Poezia este structurată în trei secvenţe lirice, fiecare fiind alcătuită din unsprezece versuri. Strofele sunt organizate în planuri temporale, ilustrând trecutul, prezentul şi viitorul patriei române.

Prima strofă

Prima strofă raportează patria la trecutul ţării şi al poporului român, fapt ilustrat prin perfectul compus al verbelor „ne-a fost” şi „ni-au trăit”, iar prezenţa pronumelor de persoana I plural implică mândria şi asumarea istoriei naţionale de către noi, toţi românii. Primele versuri constituie o adevărată definiţie dată de poet patriei, din perspectiva gloriei străbune: „Patria ne-a fost pământul / Unde ni-au trăit strămoşii”.

George Coşbuc

Adresarea în mod direct, prin două vocative - „Baiazide” şi „Sinane” - ilustrează, simbolic, două momente ale victoriei repurtate de eroii neamului împotriva duşmanilor ţării: luptele cu turcii câştigate glorios de Mircea cel Bătrân la Rovine şi de Mihai Viteazul la Călugăreni.

Referirea la Dumbrava Roşie sugerează o altă bătălie, devenită legendară prin faptul că, după victoria răsunătoare asupra regelui Albert al Poloniei, Ştefan cel Mare a pus pe cei 15.000 de prizonieri să are şi să sădească la loc pădurea, care fusese tăiată de moldoveni din considerente tactice, iar copacii fuseseră prăvăliţi peste leşii cotropitori: „Şi punând duşmanii-n juguri / Ei au sfărâmat sub pluguri / Sângele Dumbrăvii Roşii”.

Finalul strofei constituie o concluzie definitorie a noţiunii de patrie, care accentuează eroismul, curajul şi patriotismul strămoşilor: „Asta-i patria română / Unde-au vitejit strămoşii!” şi faţă de care poetul simte o admiraţie nemărginită. Remarcabilă este noutatea verbului provenit din substantivul „viteaz”, inovaţie lingvistică sugestivă pentru eroismul de veacuri al românilor care „au vitejit” întru apărarea plaiurilor străbune.

Strofa a doua

Strofa a doua plasează patria în prezent, identificând-o cu pământul celor „ce suntem în viaţă”, „ne iubim frăţeşte” şi „ne dăm mâna”, accentuând apartenenţa contemporanilor la etnia românească: „Numai noi cu-acelaşi nume, / Numai noi români pe lume”. De remarcat este aici repetiţia pronumelui „noi”, precum şi a adverbului restrictiv „numai”, care reliefează ideea identificării, particularizării neamului românesc pe aceste meleaguri.

Prezenţa pronumelui de persoana I plural şi repetiţia pronumelui nehotărât „toţi” ilustrează solidaritatea şi iubirea frăţească, ideea că românii sunt uniţi prin aceleaşi idealuri, acelaşi destin, aceleaşi suferinţe şi bucura: „Cei ce ne. iubim frăţeşte, / Ne dăm mâna româneşte / [...] Toţi de-aceeaşi soartă dată / Suspinând cu toţi o dată / Şi-având toţi o bucurie”.

Finalul strofei este un laitmotiv, prin reluarea versului definitoriu şi concluziv - „Asta-i patria română” -, poetul îndemnând pe toţi românii la iubire sfântă şi credinţă profundă faţă de pământul străbun: „Şi ea sfântă să ne fie”.

Strofa a treia

Strofa a treia imaginează viitorul patriei, în care vor trăi urmaşii, idee exprimată prin viitorul popular al verbelor şi prin metafora „nepoţii”, pentru a reliefa apropierea sufletească, intimitatea cu generaţiile care vor veni: „Patria ne-o fi pământul / Unde ne-or trăi nepoţi?”.

Cu speranţă şi optimism, Coşbuc imaginează „o mândră Românie”, ocrotită de Dumnezeu şi îşi exprimă nădejdea că şi generaţiile viitoare, asemenea vitejilor strămoşi, vor lupta cu eroism pentru a păstra valorile spirituale ale neamului, simbolizate prin „limba, legea românească” şi vor purta ţara, cu dragoste, către progres şi civilizaţie: „Şi vor face tot mai mare / Tot ce românismul are”.

Concluzia acestei strofe şi a întregii poezii este exprimată pe un ton sentenţios şi solemn, poetul îndemnând naţiunea română la sacrificiul de sine pentru apărarea ţării din dragoste şi dăruire totală: „Asta-i patria cea dragă / Şi-i dăm patriei române / Inima şi viaţa-ntreagă”.

Oda patriotică Patria română are câteva particularităţi inedite, care o individualizează faţă de celelalte creaţii de acelaşi tip. George Coşbuc se identifică integral cu poporul român, în numele căruia vorbeşte, folosind personal plural atât în cazul pronumelor, cât şi al verbelor: „ne”, „ni”, „noi”, „suntem”, „iubim”, „dăm mâna”. Poetul compune imaginea patriei aşa cum se reflectă ea în conştiinţa tuturor românilor, trecuţi, prezenţi şi viitori.

Ideea permanenţei de veacuri a poporului român pe aceste meleaguri este ilustrată prin sentimentul dragostei de ţară care constituie singura legătura strânsă şi veşnică între generaţiile de români, strămoşi, contemporani şi urmaşi: „unde-au vitejit strămoşii”, „pământul / Celor ce suntem în viaţă” şi „ne-or trăi nepoţii”.

Ideea de patriotism este evidenţiată cu insistenţă de poet, prin prezenţa cuvintelor ce compun acest câmp semantic: cuvântul „patrie” este folosit de şase ori, iar familia cuvântului „român” este ilustrată aproape în totalitate: „română”, „româneşte”, „români”, „Românie”, „românească”, „românismul”.

Prozodia

Măsura versurilor este de 8 silabe, în genul poeziei populare, iar ritmul este trohaic. Rima este bogată şi variată: rimă împerecheată - „tine / Rovine”, „frăţeşte / româneşte”, „mare / are”; încrucişată - „Roşii / strămoşii”, „bucurie / fie”, „dragă / întreagă” sau versuri fără rimă - „pământul / strămoşii”, „pământul / viaţă”, „pământul / nepoţii”.

Deoarece George Coşbuc îşi exprimă sentimentele de admiraţie şi preţuire faţă de eroismul strămoşilor, încrederea în unitatea poporului român şi speranţa că generaţiile viitoare vor înălţa patria pe culmi de progres şi civilizaţie, construind o imagine unică a neamului românesc ce dăinuie de veacuri pe aceste meleaguri, prin mijloace artistice şi cu un ton solemn, elogiativ, poezia Patria română este o odă patriotică.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …