Patrel Berceanu

Patrel Berceanu (19 aprilie 1951, Băileşti, judeţul Dolj) - poet şi critic dramatic. Este fiul Mariei (născută Becea) şi al lui Nicolae Berceanu, muncitor.

Berceanu urmează, după liceu, o şcoală tehnică şi începe, fără a-l termina, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, secţia teatrologie-filmologie. Lucrează ca muncitor şi oficiant poştal, iar după reluarea studiilor şi absolvirea Institutului (1980), funcţionează ca profesor la Şcoala Populară de Artă din Craiova, regizor de teatru la Casa de Cultură a Studenţilor şi şef al secţiei de presă la Centrul Universitar din acelaşi oraş.

Din 1988, devine secretar literar la Teatrul National din Craiova, iar din 1997 este şi director al Teatrului pentru Copii şi Tineret „Colibri” din Craiova. A efectuat în 1995 un stagiu de cercetare la Centrul National de Teatru din Caen (Franţa). Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, la „Amfiteatru” şi „Viaţa studenţească” (unde este redactor), „Ramuri”, „Familia”, „Vatra”, „Argeş”, „Tomis”, „Contrapunct”, „Teatrul” („Teatrul azi”), „Belvedere” (Franţa) şi „Wiener Fesrwochen” (Austria). Cartea de poeme Lacrimi civile (1991) a fost distinsă cu un premiu al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor.

Volumul de debut al lui Berceanu, Sentimentul baricadei (1976), cultivă un lirism discursiv, direct, lipsit de ostentaţie sau artificiozitate. Poezia se naşte din observarea şi trăirea realităţii cotidiene, filtrată însă printr-o sensibilitate acută, capabilă să discearnă prezenţa sacrului înapoia gesturilor şi imaginilor celor mai banale: „Bătrâna hrănind porumbii oraşului / dintr-un coşuleţ de răchită / în urma ei o răcoare subţire de psalm”. Poetul stă de vorbă cu pietrele şi păsările, „întinde capcane pentru rouă” în „pădurea de salcâmi a vieţii” sau admiră strălucirea fascinantă a boabelor de rouă pe o cutie abandonată în soare, într-o lume guvernată de poezie, de actul estetic.

Poeme în mărime naturală (1983), produs al unei sensibilităţi artistice mai mature, continuă viziunea lirică a primului volum, poeziei faptului cotidian adăugându-i-se acum o atitudine ironic-demitizantă, în care povestea lui Hamlet devine una poliţistă, iar episodul stafiei tatălui este în întregime inventat. Artiştii epocilor trecute nu sunt mai talentaţi decât cei actuali - spune Berceanu, reluând cearta dintre antici şi moderni -, ci şi-au dobândit notorietatea datorită simplului fapt al trecerii timpului.

Întâmplarea cea mare (1984) aduce, odată cu un plus de metaforizare a discursului liric, un sentiment de oboseală existenţială; versurile sunt pătrunse de o melancolie discretă, trecerea anilor învăluind totul în ceaţa amintirilor: „încă o zi încă o rază prin vidul de sticlă / până la tâmplă / ostenită lumină ce-mi spui / ia-ţi viaţa în spate şi umblă / calc peste prag încă o dată / ce contează încotro / cât încă se-ntâmplă.”

Opera literară

  • Sentimentul baricadei, Craiova, 1976;
  • Poeme în mărime naturală, Craiova, 1983;
  • Întâmplarea cea mare, Bucureşti, 1984;
  • Lacrimi civile, Craiova, 1991;
  • Noi povestiri după piesele lui Shakespeare (în colaborare cu Doina Pologea), Craiova, 1993;
  • Monografia unui spectacol de excepţie: „Titus Andronicus” de Silviu Purcărete, Craiova, 1997.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …