Războiul ruso-autro-turc (1787-1792)

Alianţa austro-rusă Înfrângerea diplomatică suferită de Iosif al II-lea în 1778, când, în urma stingerii familiei electorului Bavariei, a încercat să anexeze această provincie la domeniile sale ereditare, a ştirbit greu prestigiul împăratului şi a împins cabinetul de la Viena să caute în Orient o compensaţie pentru umilirea suferită în Germania. În 1780, Iosif al II-lea s-a adresat Ecaterinei a II-a, care avea intenţia de a-şi extinde dominaţia în regiunea Mării Negre şi chiar spre Mediterană, propunându-i o înţelegere cu privire la împărţirea Imperiului Otoman. La 10 septembrie 1782, negocierile între cei doi monarhi au dus la încheierea unui tratat, …

Read More »

Populaţia daco-romană din Dacia după retragerea aureliană

În secolele următoare retragerii stăpânirii romane din Dacia, izvoarele antice, romane şi bizantine vorbesc numai de popoarele migratorii, care au stăpânit pe rând teritoriile din nordul Dunării, fără să facă nici o menţiune despre populaţia autohtonă, daco-romană. Din această tăcere a izvoarelor scrise s-a tras în trecut concluzia că în nordul Dunării şi în primul rând pe teritoriul fostei provincii Dacia, elementul autohton, daco-roman, a dispărut cu totul odată cu retragerea aureliană, deoarece întreaga populaţie a provinciei ar fi fost mutată la sud de Dunăre. Falsa concluzie pornind de la o premisă absurdă în sine şi neverosimilă a fost folosită …

Read More »

Istoriografia în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Operele istoriografice rămân şi în cursul secolului al XVIII-lea realizările cele mai originale şi mai pline de interes ale culturii româneşti. Ele continuă să fie singurele monumente literare în care se exprimă gândirea politică ce se dezvoltă în sânul societăţii din Moldova şi Ţara Românească, după cum reprezintă cele mai întinse eforturi de investigaţie ştiinţifică, realizate, fireşte, cu metodele şi în limitele determinate de condiţiile generale ale vremii. Totodată, unele dintre ele sunt realizări deosebit de valoroase din punctul de vedere al mijloacelor de expresie, înscriindu-se ca momente însemnate în istoria vechii noastre literaturi. Între caracteristicile istoriografiei secolului al XVIII-lea …

Read More »

Cooperarea româno-rusă în a treia bătălie de la Plevna

În urma celei de a doua bătălii de la Plevna situaţia pe teatrul de război din Balcani s-a complicat. Pe de o parte, comandamentul otoman, după o îndelungată confuzie şi apatie, a manifestat vizibil intenţii de a prelua iniţiativa şi a exploata slăbiciunile dispozitivului armatelor ruse. Pe de altă parte, comandamentul rus, sub impulsul urmărilor nemijlocite ale pierderii celor două bătălii de la Plevna şi, mai ales, al impactului avut de ele asupra întregii arii a războiului din sud-estul Europei, a trebuit să îşi reconsidere planurile de operaţii pentru a le adapta realist la raportul de forţe existent. În zilele …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din 1848 în Ţara Românească

Situaţia revoluţionară Ascuţirea contradicţiilor de clasă dintre burghezie şi ţărănime de o parte şi boierime de alta a creat în iarna 1847-1848 o situaţie revoluţionară în Ţara Românească. Criza comercială provoca stagnarea afacerilor, lovind în mod direct burghezia mică şi mijlocie, dar şi o parte însemnată a maselor orăşeneşti. Izbucnirea revoluţiei în Europa de vest şi în ţările Imperiului habsburgic a contribuit la intensificarea agitaţiei revoluţionare, mărind încrederea în lupta împotriva feudalismului şi pentru unitatea şi independenţa naţională a românilor. Conducerea luptei contra feudalităţii o avea burghezia, o clasă încă slabă, dar mai puternică decât burghezia din Moldova. „Noua societate …

Read More »

Luptele armatei române din mai-iulie 1877

De la proclamarea independenţei României până în cea de a doua jumătate a lunii iunie 1877, când armata rusă a forţat Dunărea, au continuat de-a lungul fluviului, de la Vârciorova până la Marea Neagră, obişnuitele dueluri de artilerie între trupele adverse de pe cele două maluri, acţiuni împotriva navelor otomane, ciocniri cu detaşamentele de başbuzuci şi cerchezi etc. Spre surpriza tuturor, comandamentul otoman şi-a păstrat imperturbabil concepţia strategică exclusiv defensivă adoptată de la începutul războiului; de altfel, el pierduse momentul cel mai favorabil pentru a crea capete de pod la nord de Dunăre, căci între timp marşul strategic al trupelor …

Read More »

Organizarea statului geţilor şi dacilor

Predomnirea dacilor Însuşiri ale minţii şi caracterului, ca acele ce le-am găsit la poporul geto-dacilor, trebuiau să-i îndrepte activitatea spre războaie şi cuceriri. La început, cât timp nu erau încă organizaţi, ei avură nevoie de toată energia lor, spre a se împotrivi popoarelor barbare ce îi înconjurau la nordul Dunării. În curând însă, dacii căpătară predomnirea asupra întregului neam. Această precumpănire a elementului dac se explică prin poziţia mai tare a ţării ocupată de ei, cetatea Carpaţilor, înconjurată de munţi aproape din toate părţile. Şi pe atunci, ca şi în timpurile mai nouă, Transilvania era adăpostul firesc al poporaţiilor alungate …

Read More »

Declanşarea Războiului de Independenţă din 1877-1878

Opinia publică din România urmărea cu deosebită atenţie evoluţia situaţiei internaţionale şi, mai ales, jocul raporturilor dintre marile puteri care, în primele luni ale anului 1877, au condus inexorabil spre blocarea oricăror soluţii paşnice, prin tratative, ale crizei orientale. Declanşarea unui nou război între imperiile rus şi otoman, devenită iminentă după refuzul Porţii de a accepta protocolul de la Londra, a impus guvernului de la Bucureşti să acţioneze rapid pentru a evita transformarea ţării noastre în teatrul unei conflagraţii pustiitoare sau într-o monedă de schimb la masa tratativelor postbelice. Evoluţia evenimentelor a infirmat, cu fiecare zi mai mult, aprecierile făcute …

Read More »

Statul unit România, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi regele Carol I

Iubitorul de petreceri „Alecu Cuza”, care până acum trăise fără de griji şi pe care Vogoride binevoia a-l numi „Cuzachi”, se găsea acum într-o situaţie serioasă, grea şi plină de primejdii. El era, ce-i drept, domn al Principatelor Unite, dar protestări puternice erau de aşteptat din partea Turciei, Austriei şi poate şi a altor puteri împotriva alegerii sale, potrivită cu litera, dar nu cu însuşi înţelesul Convenţiei. Avea numai puţini prieteni, nici un partizan politic încercat şi nici un nume cunoscut. Ca moldovean el trebuia să se poarte în Muntenia cu foarte multe preveniri amabile, numai pentru ca să fie …

Read More »

Răscoala ţăranilor din 1784 sub conducerea lui Horea

Cauzele răscoalei Răscoala lui Horea reprezintă momentul culminant al unui şir întreg de mişcări cu caracter social şi naţional, manifestate sub felurite forme în Transilvania în întreg veacul al XVIII-lea. Toate acestea sunt urmarea opresiunii sociale şi naţionale suferită de poporul român şi care în deceniul al 7-lea şi al 8-lea se agravase şi mai mult. Robota, fixată la 3 zile cu vitele sau la 4 cu braţele, de multe ori era pretinsă, prin abuz, la 7 zile pe săptămână; dările în bani către stăpânii de pământ, către stat, taxele pentru plata funcţionarilor, pentru întreţinerea armatei sporiseră şi ele; obligaţiile …

Read More »