Organizarea militară în Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Printre atribuţiile pe care le exercita voievodul Transilvaniei era şi aceea de comandant militar de căpetenie; el conducea în oastea regală (exercitus generalis, exercitus regalis) trupele strânse din comitatele supuse jurisdicţiei sale. În calitate de mare feudal şi înalt dregător al regatului, voievodul îşi avea „steagul” sau „banderiul” lui propriu, compus din cetele sale de „familiari”. Astfel se aminteşte steagul voievodului Nicolae, în 1268, şi al voievodului Ladislau, în 1270. Ceilalţi mari nobili laici, precum şi episcopii şi abaţii, în virtutea imunităţilor de care se bucurau, îşi aveau, de asemenea, steagurile pe care le conduceau la luptă. În 1436, se …

Read More »

Dezvoltarea producţiei de mărfuri în Moldova şi Ţara Românească şi urmările ei pe plan politic în a doua jumătate a secolului al XV-lea

În a doua jumătate a veacului al XV-lea, în Ţara Românească şi Moldova – ca, de altfel, în toată Europa – acumulările cantitative ale progresului forţelor de producţie din perioada precedentă au dat naştere unor însemnate schimbări economice. Conţinutul procesului istoric nu a fost identic pe întregul teritoriu european. În principalele ţări din apusul Europei începea să se facă trecerea de la feudalism la capitalism, în timp ce în răsăritul Europei se manifesta tendinţa de agravare a relaţiilor feudale, de intensificare a exploatării ţăranilor pe bază de clacă. Elementul cel mai important din viaţa societăţii feudale est-europene din a doua …

Read More »

Transilvania sub regimul absolutismului luminat

Progreselor pe care le face modernizarea statului în Moldova şi Ţara Românească, în Transilvania le corespunde reformismul absolutismului luminat. Aceleaşi eforturi de modernizare şi aici, decât doar pe plan mai larg şi în condiţii deosebite. Absolutismul luminat, reprezentat mai ales de Frederic al II-lea, Iosif al II-lea şi Ecaterina a II-a, este absolutismul monarhic reformist, formula politică a nevoii generale de înnoire a statului feudal, de adaptare a lui la dezvoltarea social-economică, la dezvoltarea elementelor noii economii capitaliste, care creşteau în cadrele economiei feudale. Derivat din aceleaşi necesităţi de depăşire a orânduirii feudale, din aceleaşi idei de înnoire, luministe sau …

Read More »

Comerţul exterior în ţările române în anii 1848-1864

Slăbiciunea industriei autohtone a făcut ca Principatele să constituie un debuşeu important al produselor industriale ale marilor state capitaliste europene şi în acelaşi timp o sursă de aprovizionare cu produse agricole mai ales pentru aceste ţări. Aici ele puteau desface mărfuri la preţuri mai ridicate şi puteau cumpăra materiile prime la preţuri scăzute. De altfel, în anii Unirii, în condiţiile slabei dezvoltări a industriei naţionale, liber-schimbismul devenise o politică de stat, care convenea moşierimii şi negustorilor, dar dăuna dezvoltării industriei interne. Opunându-se acestei politici, burghezia industrială cerea practicarea unei politici economice protecţioniste. În anii 1848-1864, comerţul extern s-a dezvoltat necontenit, …

Read More »

Războiul pentru cucerirea independenţei României

În urma constituirii statului naţional şi a reformei agrare din 1864, economia capitalistă a României s-a dezvoltat într-un ritm tot mai viu. În unele din ramurile industriei se constată o creştere a utilizării maşinilor. Extinderea muncii salariate accentua dezvoltarea capitalismului în agricultură. Reţeaua de căi ferate, inexistentă la 1864, ajunsese în 1877 la peste 1.250 km, dar numărul locomotivelor şi al vagoanelor folosite era neîndestulător. Se creaseră primele instituţii de credit şi asigurare, piaţa internă se lărgise simţitor, iar volumul comerţului exterior se dublase. Dezvoltarea capitalistă a economiei româneşti era însă frânată de resturile de relaţii feudale în agricultură şi …

Read More »

Industria în ţările române în anii 1848-1864

După revoluţia de la 1848, industria s-a dezvoltat într-un ritm mai viu în raport cu perioada anterioară. Din cele 12.867 de aşa-numite stabilimente industriale cuprinse într-o statistică publicată în 1863, care reflectă însă – cu unele adăugiri – situaţia din 1860, existau 5.018 din anii 1830-1850, iar restul de 7.849 erau întemeiate în anii 1850-1863. A crescut numărul meseriaşilor, s-au dezvoltat şi atelierele de cooperaţie capitalistă simplă, care reprezintă „punctul de plecare al producţiei capitaliste”, au apărut un număr de noi manufacturi şi oarecare fabrici. În 1860 existau în Ţara Românească 4 „fabricanţi” cu un capital învestit de peste 10.000 …

Read More »

„Ţara de dincolo de pădure”

Scrisă probabil la sfârşitul secolului al XII-lea, Gesta Hungarorum reprezintă o istorie a maghiarilor realizată pe baza unei cronici mai vechi şi a tradiţiei orale. Scrierea oferă informaţii preţioase despre prezenţa românilor şi a formaţiunilor lor statale în perioada de început a expansiunii maghiare spre răsărit. De la cele dintâi atacuri conduse de Arpad însuşi, maghiarii s-au lovit de rezistenţa voievodatelor lui Menumorut din Crişana şi al lui Glad din Banat. După înfrângerea lui Menumorut şi ocuparea capitalei sale, Biharea, fiica voievodului a luat în căsătorie pe fiul lui Arpad, voievodatul revenind ungurilor pe cale matrimonială. Următoarea ţintă a ungurilor …

Read More »

Agricultura în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

În secolul al XVIII-lea are loc în Moldova şi Ţara Românească o creştere a producţiei agricole, deşi monopolul turcesc asupra exportului grânelor, care menţine preţurile scăzute, frânează această dezvoltare. Totuşi, faptul că boierii şi mănăstirile produceau grâne pe moşiile lor fără nici o cheltuială, numai prin munca gratuită a ţăranilor, face ca exportul grânelor în Imperiul Otoman să reprezinte un câştig pentru stăpânii de moşii. Livrările de cereale din ţările române în Turcia sunt în această vreme în creştere. Cantităţile de grâne exportate de cele două ţări peste Dunăre sunt considerabile. Faptul că Ţara Românească şi Moldova puteau face faţă …

Read More »

Mişcarea muncitorească şi ţărănească din Transilvania până în 1878

Starea muncitorimii din Transilvania era grea, datorită nivelului scăzut al salariilor, lipsei oricărei legislaţii muncitoreşti, absenţei măsurilor de ocrotire împotriva accidentelor şi inexistenţei asigurărilor sociale. Pe de altă parte, proletariatul industrial creştea numericeşte şi apărea din ce în ce mai mult concentrat în centre mai mari. Creştea conştiinţa de clasă a proletariatului, la care a contribuit influenţa mişcării muncitoreşti internaţionale. Acum se răspândeau în Transilvania primele lucrări cu conţinut socialist. Ţărănimea se afla într-un proces de diferenţiere, marcat prin pauperizarea păturii micilor proprietari agrari. În general, ţărănimea era concurată şi greu exploatată de moşierime; ea suferea din cauza crizei apărute …

Read More »

Probleme şi izvoare referitoare la perioada feudală

Datarea şi atribuirea etnică a materialismului arheologic Cu toată valoarea reală, documentară, a diferitelor piese arheologice, trebuie reţinut că această valoare e deseori limitată şi incertă. Astfel: Dacă în privinţa ceramicii, datarea e de cele mai multe ori asigurată (uneori chiar pe decenii, cum e cazul cu ceramica romană sau greacă), deseori asupra datării exacte a unei ceramici există îndoieli întemeiate, contradicţiile dintre specialişti fiind dese iar revenirile la o datare schimbată sunt frecvente. Acelaşi lucru se poate spune şi în privinţa obiectelor de metal (podoabe, piese de îmbrăcăminte etc.) şi, desigur, şi a tezaurelor. Şi mai dificilă şi nesigură …

Read More »