Ţara Românească în timpul domniei lui Alexandru Ghica (1834-1842)

Potrivit Regulamentului organic, domnul avea să fie ales de Obşteasca Adunare Extraordinară. Convenţia de la Petersburg din 17 ianuarie 1834, prin care Poarta a recunoscut Regulamentul organic, prevedea că, în mod excepţional, primii domni aveau să fie numiţi. În consecinţă, la 22 martie (3 aprilie) la propunerea Rusiei, Alexandru Ghica a fost numit domn al Ţării Româneşti. Noul domn avea 38 de ani şi, datorită faptului că era fratele lui Grigore Ghica, fostul domn, ocupase de tânăr cele mai înalte funcţiuni publice. Pe timpul administraţiei ruse a fost unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai lui Kiselev. Avea reputaţia de …

Read More »

Politica internă a domnilor fanarioţi după reformele lui Constantin Mavrocordat (1750-1768)

Creşterea influenţei boierimii greceşti Temelia cârmuirii domnilor fanarioţi a fost tot boierimea băştinaşă de latifundiari, deşi mărginită în influenţa ei de faptul că fanarioţii erau numiţi şi sprijiniţi de Poartă şi dispuneau şi de clientela lor grecească. Boierii pământeni rămâneau puternici, pentru că erau stăpânii moşiilor producătoare de grâne şi de vite. Între boierimea grecească şi cea băştinaşă (în rândurile căreia se aflau şi boieri greci aşezaţi în ţară mai de demult) continua rivalitatea pentru ocuparea demnităţilor şi participarea la veniturile statului. Această luptă capătă, mai ales în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, forme mai ascuţite. Grecii constantinopolitani, …

Read More »

Literatura religioasă în Transilvania în secolul al XVII-lea

Secolul al XVII-lea a dus cu un pas înainte marea iniţiativă a secolului trecut: întrebuinţarea limbii materne în literatură. În acest timp, cu toată stăruinţa umanistă pentru limba latină, firul conducător al evoluţiei culturale generale în Transilvania e marcat de literatura în limba maternă. Literatura în limba română din Transilvania are în acest veac, ca de altfel şi literaturile celorlalte naţionalităţi conlocuitoare, un pronunţat caracter religios. Deşi Transilvania nu mai e pe primul plan în dezvoltarea culturii româneşti, ca în veacul al XVI-lea, totuşi rolul cultural al mitropoliei ortodoxe din Alba Iulia e important prin tipărirea a numeroase cărţi religioase …

Read More »

Formarea statelor feudale Moldova şi Ţara Românească

Problema formării statelor feudale Moldova şi Ţara Românească este una din cele mai însemnate din întreaga istorie medie a poporului român. De aceea e firesc să fi constituit de mult timp o preocupare deosebită a istoricilor. Lipsiţi, însă, de o orientare ştiinţifică, istoricii vechi – chiar cei mai însemnaţi – nu au putut pătrunde întru totul adevărul istoric, necunoscând legile fundamentale de dezvoltare ale vieţii sociale premergătoare apariţiei statului, cauzele interne care au făcut posibilă organizarea statală. Formarea statelor feudale româneşti era văzută prin prisma teoriei antiştiinţifice normaniste. Locul criticii izvoarelor istorice l-a luat adesea încrederea deplină în legenda despre …

Read More »

România în perioada stabilizării vremelnice şi parţiale a capitalismului (1922-1928)

Situaţia internaţională Prin uriaşe sforţări, statele capitaliste au depăşit faza ruinei şi a dezorganizării în care intraseră după primul război mondial şi au trecut în perioada unei prosperităţi temporare, cunoscută în istorie sub denumirea de perioada stabilizării vremelnice şi parţiale a capitalismului. Această perioadă a început, pe plan internaţional, în jurul anului 1923, când se constată semne ale redresării economice şi politice a celor mai multe ţări. capitaliste. Stabilizarea capitalismului s-a oglindit însă înainte de toate în avântul vremelnic al economiei. Pe calea raţionalizării capitaliste, a introducerii unor metode tehnologice noi, a folosirii pe scară largă a utilajelor moderne, dar …

Read More »

Cnezatul Silvaşului

Cnezatul Silvaşului a fost o structură teritorială pe care o reconstituim cu foarte mare dificultate ca incluzând satele de pe cursul inferior al râului Galbena (râul Haţeg), de pe porţiunea corespunzătoare a cursului superior al râului Cerna, ca şi din zona de dealuri cu înălţime medie dintre aceste două văi. Aici se afla în secolele XIV-XV un grup de cea 10 sate româneşti, majoritatea lor cu familii cneziale proprii dar pentru care documentele nu ne permit precizarea unei aşezări centrale şi nici a unor cnezi cu situaţie proeminentă: cele trei Silvaşuri, Crăguiş, cele două Fărcădine, Lingina, Cerna, Cinciş şi Măceu. …

Read More »

Autohtoni şi colonişti în Dacia romană. Romanizarea dacilor

Continuitatea dacică sub stăpânirea romană În cele două războaie cu Traian, dacii suferiseră pierderi însemnate: „Dacia a fost secătuită de bărbaţi”, spune, exagerând, istoricul antic Eutropius. Adevărul e că majoritatea populaţiei dacice a continuat să trăiască sub stăpânirea Romei. Dăinuirea autohtonilor sub romani este demonstrată de numeroase şi variate argumente. Argumente istorice epigrafice şi lingvistice în favoare continuităţii Se cunosc, din diferite izvoare, vreo 13-15 unităţi militare auxiliare formate din daci pe vremea lui Traian şi a împăraţilor care l-au urmat la tronul Romei. Unele din ele sunt recrutate în prima jumătate a secolului al III-lea d.Hr., lucru care n-ar …

Read More »

Lupta de la Drăgăşani din 7 iunie 1821

Opoziţia Adunării norodului faţă de Alexandru Ipsilanti şi trupele sale nu excludea o altă opoziţie: între poporul român şi cotropitorii turci. Ţara Românească trebuia eliberată atât de fanarioţi (care se înregimentaseră în Eterie), cât şi de otomani. Politica lui Tudor Vladimirescu a urmărit: pe de o parte, înlăturarea tiraniei fanariote; pe de altă parte, împiedicarea invaziei turceşti, iar atunci când aceasta s-a produs, – lichidarea ei, pe calea tratativelor diplomatice şi a înfruntării armate. Examinarea în spirit dialectic a contradicţiilor obiective ale realităţii arată că, în funcţie de evoluţia evenimentelor şi de precizarea contradicţiei principale, între taberele în luptă puteau …

Read More »

Viaţa politică în Transilvania sub regimul absolutist

Regimul absolutist dintre anii 1849 şi 1860 se caracteriza prin centralizarea excesivă a întregii puteri administrative la Viena, printr-un control poliţist al vieţii politice a tuturor provinciilor monarhiei. Interesele centralizării erau servite şi de impunerea limbii germane ca limbă oficială a întregului imperiu. Guvernatorii principatului Transilvaniei – feldmareşalul baron Ludwig Wohlgemuth (1849-1851), prinţul Karl von Schwarzenberg (1851-1858), generalul Friedrich Lichtenstein (1858-1860) – executau instrucţiunile şi dispoziţiile primite de la guvernul central din Viena. Funcţionarii superiori, afară de câţiva consilieri saşi, erau cu totul străini de problemele Transilvaniei, cunoşteau şi ştiau însă cu atât mai bine să reprezinte interesele economice şi …

Read More »

Însemnătatea istorică a războiului de eliberarea de sub dominaţia otomană sub conducerea lui Mihai Viteazul

Războiul de eliberare de sub dominaţia otomană – îmbrăţişând aproape două decenii de istorie a României – ocupă un loc dintre cele mai importante în procesul evoluţiei societăţii, în dezvoltarea conştiinţei de neam a poporului român, în desfăşurarea însăşi a luptei pentru independenţă. Răsunetul european al victoriilor româneşti în războiul de eliberare de sub dominaţia otomană Însemnătatea istorică a acestui război – evidentă pentru posteritate, date fiind consecinţele deosebit de importante pe care le-a determinat – a fost sesizată totodată, în toată amploarea ei, de contemporani, dovadă răsunetul european al victoriilor româneşti din acest război. În chip firesc, evenimentele militare …

Read More »