Populaţia din Transilvania după Răscoala lui Horea

În ce priveşte situaţia demografică, la sfârşitul secolului XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului al XIX-lea, conscripţiile şi statisticile înregistrează un spor apreciabil de populaţie în Transilvania, favorizat de prefacerile petrecute în viaţa social-economică. Situaţia demografică în această perioadă arată că proporţia dintre diferitele neamuri conlocuitoare se menţine cu aceeaşi majoritate absolută pentru români, cu toate că documentele contemporane înregistrează o emigrare neîntreruptă de mari proporţii din Transilvania spre Ţara Românească şi Moldova, pe când imigrarea este redusă. În evoluţia demografică a Transilvaniei, pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea se înregistrează două fenomene semnificative: o creştere sensibilă a populaţiei …

Read More »

Mişcarea ţărănească din România între anii 1864-1868

Realizată de către reprezentanţii burgheziei şi moşierimii, reforma agrara din 1864 n-a lichidat cu totul relaţiile feudale. Moşierimea împreună cu statul au păstrat o mare parte din suprafaţa ţării (6.233.744 ha de terenuri cultivabile, păduri, păşuni, bălţi). Posedând mult mai mult pământ decât toată ţărănimea la un loc – foştii clăcaşi, moşneni şi răzeşi -, moşierii şi arendaşii au putut să exploateze mai departe masele ţărăneşti. Acestea aspirau să intre în stăpânirea întregului pământ moşieresc pe care îl făceau să rodească şi priveau cu ură moşierimea şi pe reprezentanţii săi, fondul contradicţiilor de clasă dintre ţărănime şi moşierime constituindu-l pământul, …

Read More »

Dezvoltarea capitalismului în agricultura din Transilvania în timpul dualismului austro-ungar (1867-1878)

După 1867, agricultura Transilvaniei a păşit tot mai mult pe calea dezvoltării capitaliste. Această tendinţă a fost favorizată de creşterea cererii de produse agricole în urma lărgirii pieţei interne a Transilvaniei şi a monarhiei austro-ungare în general, mai ales datorită dezvoltării industriale a Austriei şi Cehiei. Transilvaniei îi era rezervat şi pe mai departe rolul de furnizor de produse agricole pentru aceste regiuni. Cerealele din Transilvania apuseană erau exportate şi peste hotare, în ţările de intensă dezvoltare industrială: Germania, Franţa, Elveţia, Belgia, Olanda şi chiar Anglia. Construirea reţelei de căi ferate a avantajat circulaţia produselor agricole. Aceste împrejurări au creat …

Read More »

Situaţia socială din Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Prefaceri în structura socială a Transilvaniei. Transformări în sânul clasei stăpânitoare Dezvoltarea producţiei de mărfuri în oraşe şi pe domeniile feudale a avut drept rezultat accentuarea contradicţiilor sociale. Datorită plusprodusului şi, de multe ori, a produsului necesar chiar, ce se lua de la ţărani sub forma rentei în bani, s-a petrecut o schimbare în raporturile dintre diferitele pături ale clasei dominante, fiind posibilă îmbogăţirea unui mic număr de nobili, a celor cu iobagi mai numeroşi. Veniturile acestor nobili au crescut tot mai mult şi datorită dregătoriilor înalte pe care le deţineau, precum şi însuşirii unor venituri ale statului (vămi şi …

Read More »

Regimul politic al dominaţiei otomane în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Raporturile politice turco-române au avut o evoluţie îndelungată şi complexă, cu felurite variaţii ale gradului de aservire, oglindind, în genere, raportul schimbător de forţe care le stătea la bază. Din toate, însă, se pot desprinde trei forme principale şi anume: independenţa, condiţionată de plata tributului, de felul celei a Ţării Româneşti în timpul lui Mircea, după 1415, sau a Moldovei în anumite perioade ale domniei lui Ştefan cel Mare; vasalitatea, de tipul celei instaurate sub Radu Praznaglava şi Alexandru Aldea; aservirea propriu-zisă, instaurată după bătălia de la Mohacs şi mai ales după campania lui Soliman în Moldova, din 1538. Acest …

Read More »

Cultura în Transilvania în secolul al XVII-lea

Strânsa colaborare dintre biserică şi autoritatea de stat, pe de o parte, şi slăbirea poziţiilor intelectualităţii laice, pe de altă parte, au avut ca rezultat trecerea din nou a vieţii culturale, mai ales în prima jumătate a secolului, sub controlul şi îndrumarea bisericii. Cu tot caracterul dominant al bisericii, nu se poate vorbi, totuşi, de absenţa ideilor progresiste în cultura transilvană din această epocă. Noile curente de idei au pătruns în Transilvania prin studenţii transilvani care studiaseră la universităţile din Anglia, Belgia şi Olanda şi prin unii oameni de ştiinţă din Apus. Dintre aceste curente au făcut parte puritanismul, cartezianismul …

Read More »

Anglia victoriană

În nici o perioadă a istoriei omenirii descoperirile ştiinţifice nu au schimbat atât de repede moravurile, ideile şi chiar peisajele ca în acest început al secolului al XIX‑lea. Metoda ştiinţifică, aceea a lui Francis Bacon, produsese deodată nişte efecte pe care englezii de pe vremea lui Bacon le‑ar fi considerat miracole. Omul părea să fi devenit stăpânul naturii. Aburul înlocuia în acelaşi timp forţa braţelor, aceea a animalelor şi a vântului. În 1812 o navă cu aburi urcă fluviul Clyde; în 1819 un vas cu aburi traversă Atlanticul; în 1852 fu lansat Agamemnon, primul vapor de război cu elice şi …

Read More »

Războiul ruso-austro-turc din 1735-1739

Pacea de la Prut (1711), restituind tătarilor Azovul, îndepărtase din nou Rusia de ţărmul Mării Negre. În 1735, asigurată de alianţa austriacă şi de neutralitatea engleză, Rusia socoti momentul potrivit pentru a-şi lua revanşa. Sub comanda generalului Munnich, armata rusă porni spre sud, luă fără rezistenţă Azovul şi, străbătând linia Perecopului, eliberă în 1736 toată Crimeea. Cabinetul de la Viena, în înţelegere cu Rusia, interveni, oferind beligeranţilor mediaţia sa. Congresul de pace, întrunit la Nemirov, n-a fost decât o comedie, menită să justifice intervenţia militară a Austriei. La reluarea ostilităţilor, în timp ce ruşii atacă şi cuceresc Oceakovul, armatele austriece …

Read More »

Apariţia relaţiilor sclavagiste şi a statului începător sclavagist dac

Desigur că înflorirea culturii materiale dacice din Transilvania în cursul secolelor I î.Hr. şi I d.Hr. trebuie să fi avut începuturi mai vechi şi numai lipsei unor cercetări mai intense pentru veacurile III şi II î.Hr. i se poate atribui necunoaşterea mai de aproape a procesului de dezvoltare care a dus la închegarea centrului politic, militar, economic şi religios din Munţii Orăştiei şi la formarea primului stat dacic cu acest nucleu central de puternică afirmare materială şi spirituală. Cu drept cuvânt putem socoti că tot complexul aşezărilor dacice din Munţii Orăştiei, cetăţile şi fortificaţiile grupate în jurul centrului de la …

Read More »

Dacia în perioada de trecere la feudalism. Populaţia autohtonă din Dacia

Istoria Daciei în perioada dintre încetarea stăpânirii romane şi secolul al X-lea al erei noastre constituie unul din cele mai dificile capitole ale istoriei vechi a României. Aceasta se explică atât prin complexitatea procesului istoric, datorită coexistenţei mai multor populaţii diferite ca origine etnică şi aflate în stadii diferite de dezvoltare socială şi economică, cât şi prin insuficienţa izvoarelor. Temelia etnică a procesului istoric a constituit-o, fără îndoială, populaţia autohtonă. Este firesc deci să începem tratarea istoriei Daciei în perioada amintită cu analiza situaţiei acestei populaţii, în măsura în care ne-o îngăduie documentarea existentă, uneori inedită. Prin populaţie autohtonă noi …

Read More »