Domnia lui Şerban Cantacuzino (1678-1688)

Domnia lui Şerban Cantacuzino a însemnat biruinţa facţiunii cantacuzineşti. Sfatul domnesc era format din boierii cei mai bogaţi: Cantacuzino, Bălăceanu, Golescu, Năsturel, Filipescu, Brâncoveanu, Rudeanu şi alţii. Boierii din facţiunea adversă sunt deposedaţi de avere, unii sunt ucişi, ca Hrizea, fostul mare vistier. Totuşi, în 1688, Şerban, care se gândea să asigure moştenirea tronului pentru familia sa, se împacă cu Bălenii, pecetluind această împăcare printr-o căsătorie. Această apropiere de facţiunea împotriva căreia luptase atâta timp se impunea, deoarece domnul nu voia să fie instrumentul marilor boieri şi încerca să realizeze o domnie autoritară. Este adevărat că el a favorizat în …

Read More »

Organizarea fiscală în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Dările interne în această vreme, ca şi în a doua jumătate a veacului al XVI-lea, fiind în mare măsură o reflectare a obligaţiilor ţărilor române către Poartă, urmează, în general, curba variaţiilor acestor obligaţii; intensitatea exploatării fiscale creşte sau scade după cum obligaţiile faţă de turci sunt mai mari şi mai multe sau cunosc temporare uşurări. Astfel, de pildă, înlăturarea de scurtă durată a jugului otoman de către Mihai Viteazul a cauzat o simţitoare uşurare a fiscalităţii în primul sfert al veacului al XVII-lea, tot aşa cum dublarea haraciului şi creşterea altor obligaţii către turci, în domnia lui Matei Basarab …

Read More »

Politica internă a lui Vlad Ţepeş

Anii de pribegie în preajma lui Iancu de Hunedoara i-au îngăduit lui Vlad să realizeze în chip lucid legătura necesară dintre ţelurile sale de politică internă şi externă. Mărturia categorică pe care o aduce în acest sens cronica lui Chalcocondil – în care se subliniază că Vlad Ţepeş şi-a început domnia printr-un masacru de boieri – se întregeşte în lumina propriei lui mărturii din 10 septembrie 1456. Domnul arată braşovenilor greutăţile prin care trece din cauza turcilor, explicându-le, totodată, programul său de acţiune. „Şi ţineţi seama de aceasta – scrie Vlad – când un om sau domnitor este tare şi …

Read More »

Cultura în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Instaurarea regimului turco-fanariot în Moldova şi în Ţara Românească nu a reprezentat o deviere în dezvoltarea firească a culturii româneşti şi cu atât mai puţin o înstrăinare culturală a poporului român. Masele populare largi – îndeosebi cele ţărăneşti – au continuat, în formele tradiţionale, dar cu o împrospătare continuă, propria lor creaţie orală. Accesul la cultura scrisă, mai larg încă din secolul al XVII-lea faţă de epocile precedente, cunoaşte o extindere treptată, cum o dovedesc existenţa unui număr tot mai mare de dieci şi grămătici, înmulţirea şcolilor, frecventa copiere a unor opere – îndeosebi a cărţilor numite populare – tot …

Read More »

Regimul habsburgic în Transilvania şi regimul fanariot în Moldova şi Ţara Românească până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

Instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania Ocuparea Transilvaniei de austrieci În mijlocul rivalităţilor dintre marile puteri din centrul, răsăritul şi sudul Europei, cele mai mari câştiguri le obţine Austria. Aceasta ocupă Ungaria, îndreptându-şi privirile spre Transilvania. Ceea ce nu va reuşi să obţină prin tratative diplomaţia condusă de iezuitul Antidie Dunod, se va realiza prin puterea armelor. Armata austriacă pătrunde în Transilvania în 1686, impunând slăbănogului Mihail Apafi tratatul de la Blaj (1687), potrivit căruia armatele austriece erau primite în ţară „pentru iernat”. Prin metode militare forte, generalul imperial Caraffa smulge declaraţia din 1688 prin care Transilvania renunţa „de bună voie” …

Read More »

Lupta de clasă şi transformările sociale din oraşele greceşti în epoca elenistică

Cu toate că de-a lungul epocilor clasică şi elenistică, în coloniile greceşti de pe litoralul dobrogean, relaţii sclavagiste par să se fi dezvoltat cu precădere în cuprinsul oraşelor, neextinzându-se la teritoriul rural decât într-o măsură mai mică, – comportarea păturilor exploatatoare (formate la început din descendenţii primilor colonişti, iar mai târziu din negustorii, armatorii şi meşteşugarii îmbogăţiţi de pe urma schimburilor cu băştinaşii) nu se deosebeşte de aceea a păturilor avute din Grecia şi Asia Mică, unde, în decursul aceloraşi veacuri, sclavajul cunoştea dezvoltarea cea mai mare pe care a atins-o vreodată în aceste locuri. Ca în lumea metropolitană, formele …

Read More »

„Domeniul regal” şi transformarea feudalităţii româneşti haţegane în secolele XIII-XV

Noţiunea juridică a „domeniului regal” s-a identificat în Ţara Haţegului cu „domeniul cetăţii regale” de la Haţeg. Acest „domeniu” s-a creat la un moment dat exprimând, ca latură patrimonial-juridică a unui sistem mai complex de relaţii, încorporarea ţinutului între hotarele în care se exercita efectiv autoritatea regatului medieval maghiar. Din punctul de vedere al coroanei, condiţia administrativ-juridică a Ţării Haţegului a evoluat de la starea de „pădure” (silva) la aceea de „ţară” (terra) şi apoi la aceea de comitat, transformat ulterior în district. O evoluţie riguros, identică am constatat-o în Maramureş, desemnat între 1199 şi 1271 ca fiind „loc de …

Read More »

Viaţa politică şi partidele burgheze din Craiova între cele două războaie mondiale

Viaţa social-politică poartă amprentele sistemului de guvernământ al ţării, cu trăsături mai pronunţate privind fărâmiţarea grupărilor burgheze, trecerea de la un partid la altul a „politicienilor” etc. Grupările politice burgheze craiovene erau dominate de bancheri, moşieri, militari superiori, mari comercianţi şi avocaţi, politicieni al căror obiectiv principal era promovarea, în funcţiile de la municipiu, judeţ şi în parlament, a simpatizanţilor fiecărei organizaţii sau dezidenţe politice. Dominarea vieţii politice locale a aparţinut grupării partidului poporului, liberalilor şi naţional-ţărăniştilor. Gruparea liberală a avut mult timp în fruntea ei pe cel mai mare bancher din Oltenia, Constantin Neamţu, directorul Băncii Comerţului, şi Em. …

Read More »

Agricultura în Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

Dezvoltarea treptată a diviziunii sociale a muncii între oraş şi sat, creşterea continuă şi în salt a relaţiilor noastre de schimb cu piaţa mondială după anul 1829, precum şi urcarea în acelaşi ritm a preţului produselor agricole, au avut ca urmare o mărire considerabilă a suprafeţelor cultivate, mai ales a celor cu grâu. În Ţara Românească, întinderea ogoarelor s-a mărit între 1831 şi 1833 cu o cincime, iar în Moldova cu o treime în deceniul al IV-lea, maximele fiind atinse, în majoritatea ţinuturilor, între anii 1846 şi 1848. Boierii sunt cei dintâi care profită de noua conjunctură, dar şi ţăranii, …

Read More »

Dezvoltarea economică în Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Chipul în care a fost înfăţişată istoria regatului feudal maghiar în veacul al XIV-lea oferă unul din cele mai grăitoare exemple despre modul tendenţios, neştiinţific, în care istoriografia burgheză înţelegea dezvoltarea societăţii. Slujitoare credincioasă a politicii expansioniste şi a consolidării orânduirilor sociale bazate pe exploatare, istoriografia burgheză vedea în regii din dinastia de Anjou nişte „genii”, care au consolidat regatul maghiar şi au făcut din el un mare „imperiu”, cu sprijinul unor nobili „geniali” şi al bisericii catolice. Veacurile XIV şi XV erau socotite o „epocă de aur” pentru populaţia ţării. Această interpretare urmărea un scop cât se poate de …

Read More »