Epoca feudală în istoria României

Izvoare Cercetătorul epocii feudale din istoria României are la dispoziţia sa, în afară de papirusuri, toate categoriile de izvoare care stau la îndemâna celui ce studiază trecutul mai îndepărtat al regiunilor noastre. În plus, el poate folosi şi unele tipuri noi de izvoare – fie că sunt specifice acestei orânduiri, fie că păstrarea lor nu a fost cu putinţă pentru vremurile mai vechi. Deosebirea esenţială dintre izvoarele istoriei vechi şi acelea ale istoriei medii constă în faptul că pe măsură ce devine mai bogată informaţia pe care o oferă unele categorii de izvoare scrise – îndeosebi cele documentare şi narative …

Read More »

Oraşele şi târgurile din Moldova şi Ţara Românească în perioada de trecere de la feudalism la capitalism

Organizare şi administraţie În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea, oraşele şi târgurile au făcut şi administraţie progrese, cu toate distrugerile suferite în timpul războaielor austro-ruso-turce desfăşurate pe teritoriul Moldovei şi Ţării Româneşti. O anchetă din 1769 întocmită de autorităţile ruse, ca şi unele descrieri ale călătorilor străini, subliniază starea precară a unora din aceste aşezări cu caracter urban (Tecuci, Focşani, Buzău, Brăila, Giurgiu), care însă, după război, s-au refăcut într-un timp relativ scurt. Cele mai importante oraşe din cele două principate erau capitalele lor: Bucureşti şi Iaşi. Prin numărul populaţiei şi prin activitatea …

Read More »

Domnia lui Wilhelm al III-lea

Olandezul plăpând, cu păr de culoare închisă, cu ochii cenuşii şi pătrunzători care deveni în 1683 regele Angliei nu era un străin, căci prin sânge era nepotul lui Carol I, iar prin căsătorie soţul fiicei lui Iacob al II‑lea. Dar englezilor, fie că erau whig, fie că erau tory, le păru străin prin caracterul, prin gusturile şi prin ideile sale. Într‑o vreme de veselie şi desfrâu îl găseau, dacă nu pur, cel puţin grav şi lipsit de voioşie; într‑o vreme în care se aprecia locvacitatea elegantă, el a fost, ca şi cel mai mare dintre strămoşii săi, un taciturn. În …

Read More »

Perioada crizei economice din anii 1929-1933

Situaţia internaţională În cursul anului 1929 viaţa economică şi politică a statelor capitaliste a fost cuprinsă de o profundă criză de supraproducţie care a durat până în anul 1933. Efectele crizei s-au făcut adânc simţite în toate ramurile economice, lovind puternic industria, comerţul, agricultura, transporturile, sistemul bancar şi de credit etc. Urmările crizei economice au atins, deşi în măsură diferită, toate categoriile sociale. Deosebit de dureros a lovit criza în situaţia maselor largi muncitoare. În întreaga lume capitalistă şomajul făcea ravagii cuprinzând aproximativ 35 de milioane de muncitori industriali şi comerciali. Pe lângă flagelul şomajului, muncitorii au avut de suportat …

Read More »

Etnogeneza poporului român

Etnogeneza poporului român se înscrie în procesul general european deformare a popoarelor şi limbilor neolatine. Ea s-a desfăşurat într-o lungă perioadă de timp, la nord şi sud de Dunăre, şi a avut drept coordonate esenţiale sinteza şi simbioza daco-romană şi asimilarea slavă. Născută o dată cu poporul care o vorbeşte, limba română este fundamental romanică, dar păstrează elemente dacice şi influenţe slave. Poporul român Dacii, care atinseseră un anumit nivel de civilizaţie înainte de cucerirea traiană, au dăinuit sub stăpânirea romană; ei s-au integrat în viaţa economică şi socială a noii provincii, alcătuind totodată suportul influenţei pe care imperiul a …

Read More »

Mişcarea de emancipare din Transilvania în secolul XVIII

Trecerea Transilvaniei sub dominaţia Imperiului habsburgic a avut drept consecinţe negative desfiinţarea autonomiei principatului pe planul relaţiilor externe şi limitarea autonomiei lui interne. Totodată însă, dominaţia habsburgică a avut şi consecinţe pozitive: odată cu domnia Mariei Tereza (1740-1780), şi mai cu seamă o dată cu cea a lui Iosif al II-lea (1780-1790), începe un proces de modernizare economică şi instituţională animată de spiritul ideologiei iluministe. Reformismul acesta are loc în paralel cu procesul de trezire naţională a românilor ardeleni. Unirea cu Biserica Romei Primul act politic al Habsburgilor în Transilvania a fost atragerea preoţilor români la unirea cu Biserica Romei, …

Read More »

Bătălia de la Vidin

Odată cu victoria din 28 noiembrie / 10 decembrie 1877 misiunea Armatei de investire comandată de domnitorul României luase sfârşit. Rând pe rând, în zilele următoare, unităţile române şi ruse au început să părăsească zona Plevna, primind obiective de luptă în alte arii ale teatrului de război balcanic. Despărţirea a prilejuit ostaşilor români şi ruşi, de la masa soldaţilor până la generali, reafirmarea sentimentelor reciproce de respect şi prietenie plămădite în timpul grelelor încercări prin care trecuseră şi pecetluite cu sângele vărsat în comun pentru înfrângerea puternicului lor adversar în ordinul de zi emis cu acest prilej de comandantul superior …

Read More »

România în timpul dictaturii militaro-fasciste şi a războiului antisovietic

Dictatura militaro-fascistă şi urmările ei Spre sfârşitul verii anului 1940, situaţia politică internă şi internaţională a României s-a agravat în chip îngrijorător. Pe plan intern, grupările politice prohitleriste, dar îndeosebi Garda de fier, se găseau în plină ascensiune spre putere. Acţiunea lor era favorizată şi de mersul evenimentelor internaţionale dar mai ales de creşterea forţei militare şi economice a Germaniei, care cotropise împreună cu celelalte state fasciste o mare parte din ţările Europei fără să întâlnească o rezistenţă hotărâtă şi redutabilă, în afară de rezistenţa armată a Marii Britanii. Pentru a extinde războiul în răsărit şi a distruge Uniunea Sovietică, …

Read More »

Condiţiile social-economice din Scythia Minor în epoca romano-bizantină

Perioada ce începe cu Diocleţian este o perioadă de mari transformări ale imperiului. Împăratul a devenit nu numai şeful armatei, legislator şi judecător suprem, ci, începând de la 325, şi protectorul bisericii, imperiul transformându-se într-un stat teocratic. Eforturile desfăşurate pentru menţinerea hotarului Dunării au reuşit să întârzie prăbuşirea lui, însă slăbiciunile interne, contradicţiile din sânul societăţii sclavagiste în descompunere, lupta colonilor şi sclavilor împotriva exploatării marilor proprietari funciari ca şi a statului care se transformase într-o maşină fiscală ce sleia forţele de producţie, au uşurat pătrunderea popoarelor migratoare şi au dus, până la urmă, la ruperea zăgazului. Din punct de …

Read More »

Lupta antiotomană şi pentru centralizarea statului în timpul lui Ştefan cel Mare (1457-1504)

În aprilie 1457, tronul Moldovei a fost ocupat de fiul lui Bogdan al II-lea, Ştefan, supranumit de urmaşi, scurtă vreme după moartea sa, „cel Mare”. Lunga şi glorioasa sa domnie avea să reprezinte nu numai epoca de cel mai înalt prestigiu al Moldovei pe plan internaţional, ci şi o vreme de transformări în structura statului feudal moldovean. Istoriografia burgheză, dominată de concepţii idealiste, l-a atribuit pe cel dintâi îndeosebi personalităţii lui Ştefan cel Mare şi le-a ignorat pe cele din urmă. Îndreptându-şi privirile aproape cu exclusivitate asupra politicii externe a marelui domn, ea a considerat epoca lui Ştefan cel Mare …

Read More »