Războiul antiotoman condus de Mihnea al III-lea (1659)

Mihnea al III-lea, domnul Ţării Româneşti, era un grec constantinopolitan care se pretindea fiul lui Radu Mihnea. Admirator al lui Mihai Viteazul, îndată ce-a luat domnia şi-a schimbat numele în Mihai. Silit de marele vizir să ia parte la expediţia împotriva Transilvaniei din toamna anului 1658, Mihnea a întreţinut în acest timp şi o corespondenţă secretă cu Gheorghe Rakoczi căruia îi făgădui că va trece de partea lui. În timpul expediţiei, el căută să ocrotească pe ardeleni şi puse la cale revolta împotriva turcilor. Pentru aceasta el se adresă în taină boierilor şi le descoperi planul său de eliberare. Boierii …

Read More »

Dobrogea în perioada 284-378

Perioada care începe cu domnia lui Diocletian (284-305), se caracterizează prin eforturile statului roman de a remedia consecinţele crizei din secolul al III-lea şi prin transformarea principatului în dominat, adică într-un stat autocratic. Efectele migraţiei popoarelor se resimţiseră puternic şi în provinciile din dreapta Dunării. În cursul secolului al III-lea acestea avuseseră de suferit distrugeri grele, care ruinaseră numeroase aşezări. Cu deosebită violenţă fuseseră lovite oraşele Moesiei Inferior. Astfel, Histria împărtăşise, în 248, soarta multor localităţi dobrogene, iar în 251 căzuse în bătălia de la Abrittus (Razgrad) chiar împăratul Decius. Încă înainte de evacuarea Daciei, sub presiunea atacurilor repetate ale …

Read More »

Organizarea militară a Daciei romane

Cucerită printr-un uriaş efort militar, provincia Dacia, datorită poziţiei sale geografice, de cap de pod peste Dunăre şi citadelă înaintată dincolo de marele fluviu, în mijlocul lumii de popoare şi seminţii libere, a putut fi menţinută timp de peste un secol şi jumătate în stăpânirea sa de către imperiu numai printr-o continuă grijă pentru organizarea unei cât mai bune şi mai puternice apărări. Apărarea Daciei a constituit pentru imperiu o permanentă preocupare şi împăraţii au făcut tot ce le-a stat în putinţă, neprecupeţind nici un sacrificiu, pentru a păstra cât mai îndelung această provincie. Interese multiple, de ordin economic, politic …

Read More »

Instaurarea regimului austriac în Transilvania

Noua perioadă din istoria Transilvaniei se caracterizează printr-o stare de criză, care afectează atât economia ţării cu consecinţe grave pentru masele populare, cât şi viaţa politică. Este perioada când marea nobilime a reuşit să acapareze cu totul guvernarea, reducând autoritatea princiară la simplul rol de executantă a voinţei sale. Situaţia era cu atât mai gravă, cu cât în această vreme îşi măsurau puterile, cu scopuri cotropitoare, cele două state dornice de cuceriri: Imperiul Otoman şi cel habsburgic. Lipsită de autoritate, redusă la rolul de spectatoare, puterea centrală s-a dovedit incapabilă de a asigura principatului Transilvaniei un rol activ într-un moment …

Read More »

Constituţia României din 1923

Noua Constituţie – o necesitate Statul naţional unitar avea nevoie de o nouă Constituţie. Prin decretul regal din 23 ianuarie 1922, Parlamentul a fost dizolvat şi s-au anunţat alegeri pentru Adunarea Naţională Constituantă. Procedura nu era legală, deoarece era încălcat articolul 128 din Constituţia adoptată în anul 1866. Toate partidele din opoziţie au criticat aducerea liberalilor la putere în acest mod. Campania electorală s-a desfăşurat într-o atmosferă de tensiune şi violenţă. Partidul Naţional Liberal şi-a asigurat majoritatea parlamentară şi a adus în dezbaterea Parlamentului proiectul noii constituţii. Opoziţia nu putea accepta iniţiativa şi a făcut tot posibilul pentru a o …

Read More »

Viaţa materială a geţilor şi a dacilor

Agricultori şi păstori Geţii şi dacii care trăiau pe jumătate nomazi cât timp au stat la sudul Dunării, trec la viaţa aşezată, când se strămută la nordul fluviului. Devenind agricultori, ei se organizară, într-un stat, care ia forma neapărată, tuturor statelor începătoare, absolutismul monarhic. La începutul traiului lor la nordul Dunării, geţii avură precumpănirea, şi autorii vechi ne vorbesc de regii lor într-un timp când dacii nu apar nici măcar cu numele în scrierile lor. Cel dintâi rege get ce se întâlneşte în câmpia munteană este acel Dromichete, contimporanul lui Lisimac (301-281 î.Hr.), pe când cel mai vechi rege dac …

Read More »

Anglii, iuţii şi saxonii

„Trupuri înalte şi albe, ochi albaştri crânceni şi părul de un blond roşietic; stomacuri nesăţioase, veşnic înfometate, înfierbântate cu băuturi tari; tineri treziţi târziu la dragoste; inşi care beau cu neruşinare zi şi noapte”. Saxonii şi anglii au temperamente violente. Le vor păstra; după 15 secole caracterul lor – cu toate regulile stricte ale unui cod protocolar născut din această violenţă însăşi – va rămâne mai puţin suplu decât acela al unui celt sau al unui latin. În timpul invaziilor, ei acordă puţină importanţă vieţilor omeneşti. Plăcerea lor favorită este războiul. Istoria lor seamănă cu „aceea a corbilor şi a …

Read More »

Politica externă a Transilvaniei în vremea domniei lui Apafi

Criza internă străbătută de principatul Transilvaniei se reflectă şi în politica externă din această perioadă. Înfrângerea oastei lui Ioan Kemeny la Seleuşul Mare de către Mohamet Kuciuc, beiul Ineului, la 22 ianuarie 1662, l-a asigurat lui Mihail Apafi tronul, dar totodată a imprimat politicii externe a ţării supunerea totală faţă de Poarta otomană. Ca fideli supuşi ai Porţii şi cu asentimentul acesteia, guvernanţii Transilvaniei, în frunte cu Mihail Teleki, întreţin legături cu Franţa, în cadrul unor proiecte de coaliţie antihabsburgică. Conducătorii politici ai Transilvaniei sprijină răzvrătirea nobilimii din Ungaria şi organizează chiar o intervenţie armată în 1672, încheiată însă cu …

Read More »

Dezvoltarea economică a Ţării Româneşti şi măsurile politice, administrative şi militare iniţiate de Mircea cel Bătrân în a doua parte a domniei (1400-1418)

Integrarea luptei Ţării Româneşti în cadrul acţiunii duse de celelalte forţe din întreg sud-estul Europei împotriva cotropirii otomane capătă, în anii care au urmat bătăliei Nicopole, un conţinut nou, evidenţiind una dintre caracteristicile cele mai de seamă ale primei faze din istoria războiului turco-român. Necesitatea unei uniri balcanice împotriva cotropitorilor turci se vădise limpede încă de la jumătatea veacului al XIV-lea. Ea a crescut în deceniile următoare, în ciuda condiţiilor grele pe care le crease accentuarea fărâmiţării feudale la sudul Dunării. Rolul Ţării Româneşti a crescut, de asemenea, treptat, în procesul bătăliei desfăşurate împotriva înaintării otomane; intervenţiile oştilor sale au …

Read More »

Populaţia provinciei Dacia: colonişti şi autohtoni

Îndată după terminarea războaielor dacice şi organizarea provinciei, în afară de personalul din aparatul administrativ, fiscal sau economic şi de trupele lăsate pentru apărarea teritoriului cucerit, împăratul Traian a adus în Dacia nenumăraţi cetăţeni romani şi locuitori din întreg imperiul, cărora le-a dat pământ sau i-a folosit ca organizatori, tehnicieni sau lucrători specializaţi în exploatarea minelor de aur şi a celorlalte bogăţii ale solului şi subsolului provinciei. Un scriitor roman târziu, din secolul IV, Eutropius, afirmă într-un cunoscut pasaj că Traian după ce a supus Dacia, a adus aici din toată lumea romană mulţimi nesfârşite de oameni pentru a cultiva …

Read More »