Statutul juridic al Principatelor Române (1774-1821)

Pacea de la Kuciuk-Kainargi a însemnat un eveniment important în istoria Principatelor române. Mişcarea de emancipare de sub dominaţia otomană, manifestată prin participarea masivă a voluntarilor români la războaiele anti-otomane, a fost favorizată de victoriile Rusiei asupra Turciei şi de tratatele de pace care garantau vechile privilegii ale principatelor şi îngrădeau drepturile de suzeranitate ale Porţii. Tratatul de la Kuciuk-Kainargi punea la dispoziţia Rusiei mijlocul legal de a determina Poarta să respecte aceste concesiuni. Prin articolul XVI, punctul 10, Poarta recunoştea ambasadorilor ruşi dreptul de a interveni în problemele principatelor. Deşi convenţia de la Ainali-Kavak (1779) avea să limiteze aplicarea …

Read More »

Comerţul extern în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Comerţul extern se desfăşoară în condiţiile înăspririi monopolului exercitat de Poarta otomană. Aceasta înseamnă nu numai că cea mai mare parte a exportului Moldovei şi Ţării Româneşti se îndreaptă, aşa cum se petrece îndeobşte dintr-a doua jumătate a secolului al XVI-lea înainte, către regiunile din sudul Dunării, dar şi că, din punctul de vedere al cantităţii, produsele livrate fie sub formă de furnituri, fie de achiziţii ale negustorilor din imperiu, le întrec pe acelea întâlnite până atunci. Boscovich afirmă că singură Moldova, ale cărei sarcini erau mai uşoare, trimitea anual peste 300.000 kg de grâu, a 22 de oca chila, …

Read More »

Politica finală a lui Tudor Vladimirescu. Critica memoriilor unor căpitani de panduri (Mihai Cioranu şi Chiriac Popescu)

Care au fost raporturile dintre Tudor Vladimirescu şi oastea sa ţărănească la sfârşitul revoluţiei? În această privinţă, memoriile lui Mihai Cioranu (Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, 1859) şi cele ale lui Chiriac Popescu (Memoriu despre mişcarea lui Tudor Vladimirescu, 1862) dau informaţii care se cer examinate cu ochi critic. Vom observa mai departe încurcătura pe care a produs-o acceptarea necritică a unor afirmaţii din memoriile anului 1321. Consultând scrierile lui Mihai Cioranu şi Chiriac Popescu, cercetătorul poate rămâne cu impresia că aceşti căpitani ai lui Vladimirescu au lăsat mărturii sigure despre ruptura produsă între Tudor şi pandurii săi, la sfârşitul mişcării. …

Read More »

Dezvoltarea economică a Moldovei şi Ţării Româneşti în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

După sălbatica exploatare la care fuseseră supuse de către turci în jumătatea a doua a veacului al XVI-lea, Moldova şi Ţara Românească cunosc în cursul secolului următor o epocă de relativă refacere economică. Ea se manifestă în anumite progrese, deşi încă lente, ale forţelor de producţie, atât în agricultură cât şi în meşteşuguri, în dezvoltarea pe care o cunoaşte, în aceste condiţii, piaţa internă, în posibilităţile de export pe care le au cele două ţări. Beneficiul progresului economic obţinut prin munca producătorilor direcţi este însă expropriat în cea mai mare parte de exploatatorii interni, clasa feudală românească, şi de cei …

Read More »

România şi sistemul de la Versailles (1919-1939)

România Mare şi recunoaşterea internaţională La sfârşitul primului război mondial, harta politică a Europei a suferit modificări însemnate. Obiectivul fundamental al României în politica externă, între anii 1919 şi 1939, a fost constituirea unui sistem de securitate care să îi garanteze integritatea hotarelor stabilite şi recunoscute prin hotărârile Conferinţei de Pace de la Paris. Toate partidele politice din România, cu excepţia Partidului Comunist, au susţinut această politică. Instrumentul principal al politicii externe a României în perioada interbelică a fost reprezentat de alianţele politice şi militare regionale. Cu excepţia Poloniei, Iugoslaviei şi Cehoslovaciei, România era înconjurată de state revizioniste. În special …

Read More »

Literatura istorică în Transilvania în secolul al XVII-lea

Literatura istorică în limba latină, din epoca de decadenţă a umanismului, e mult redusa ca volum faţa de literatura istorică în limba maternă. Cele mai reprezentative figuri ale acestei istoriografii au fost Gaspar Bojthi Veress, Ioan Bethlen şi Wolfgang Bethlen. Toţi trei sunt nobili în slujba principilor, curteni (Bojthi Veress) şi cancelari (cei doi Bethlen). Ei scriu de pe poziţiile clasei dominante şi în operele lor se reflectă numai preocupările acesteia, vădind o lipsă de înţelegere faţă de ţăranii exploataţi, a căror „iobăgie veşnică” se înăspreşte acum. Opera lui Gaspar Bojthi Veress (Boitinus, 1595 – decedat după 1640), intitulată De …

Read More »

Cultura Otomani

Numită aşa după un complex de aşezări de la Otomani, lângă Marghita, această cultură a ocupat spaţiul cuprins între cursul inferior al Mureşului, Munţii Apuseni şi Tisa. În această arie s-a şi format probabil, tot pe fondul Baden din perioada de tranziţie, dar primind se pare şi unele influenţe din aria Wietenberg, din podişul Transilvaniei. Mai târziu, în cursul evoluţiei sale, cultura Otomani depăşeşte spre vest cursul Tisei, cum arată descoperirile din dreapta acestui fluviu de la Toszeg şi Fuzsesabony şi cea mai îndepărtată spre vest, de la Hatvan. Şi spre nord cultura Otomani se extinde dincolo de Tisa, până …

Read More »

Organizarea judecătorească în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

În veacul al XVII-lea se constată şi în privinţa organizării justiţiei o întărire a organelor centrale, al căror rol este în continuă creştere. Ca şi în trecut, domnul, în cursul deplasărilor sale, primeşte jalbe de la locuitori. El judecă în divan pricinile mai importante şi, în acelaşi timp, divanul se pronunţă în ultimă instanţă când părţile nu sunt mulţumite cu judecata reprezentanţilor locali ai domniei. Boierii din sfatul restrâns au drept de judecată în toată ţara, iar numărul judecătorilor domneşti din judeţe şi ţinuturi este în creştere: pârcălabi, vătafi şi căpitani de ţinuturi şi judeţe, armăşei, bănişori, vătafi de plai, …

Read More »

Stema Moldovei

Stema tradiţională Stema tradiţională a Moldovei, păstrată în sigiliile domneşti începând din a doua jumătate a veacului XIV, reprezintă într-un scut, un cap de bour cu stea între coarne, însoţit la dreapta de un soare, la stânga de o lună. Tipul arhaic al acestei steme, folosit de domnii anteriori lui Alexandru cel Bun, se caracterizează prin forma coarnelor bourului care sunt mici şi cu vârfurile recurbate în afară, prin steaua cu şase raze şi prin soarele în formă de rozetă compusă dintr-o globulă centrală înconjurată de alte şase globule laterale. Începând cu domnia lui Alexandru cel Bun tipul acesta suferă …

Read More »

Dominaţia tătară pe teritoriul României

În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, pe teritoriul României se disting trei zone deosebite în ce priveşte raporturile cu tătarii: cea mai mare parte a teritoriului viitorului stat Moldova a rămas sub o dominaţie mai apăsătoare a Hoardei de Aur; pe o parte a teritoriului viitoarei Ţări Româneşti şi îndeosebi în Oltenia, dominaţia mongolă se exercită într-o formă mai uşoară; asupra Transilvaniei, ea nu s-a mai exercitat în nici un fel după retragerea din anul 1242. Această constatare e confirmată şi de descoperirile monetare: monedele tătăreşti descoperite sunt mai numeroase în Moldova şi Dobrogea, mai puţine în Oltenia …

Read More »