Populaţia în Moldova şi Ţara Românească în perioada de trecere de la feudalism la capitalism

În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea, dezvoltarea economică a Moldovei şi Ţării Româneşti şi îngrădirea dominaţiei otomane au contribuit la o simţitoare creştere a populaţiei. În condiţiile acestei noi situaţii, politica domniei de a procura braţe de muncă pentru regiunile de câmpie, prin colonizări de ţărani din regiunile de deal, din Transilvania şi din sudul Dunării, a dat rezultate mai eficace decât în epoca precedentă în ciuda pustiirilor provocate de războaie, incursiuni turceşti de pradă şi epidemii. O apreciere generală asupra nivelului demografic al principatelor se poate face mai bine în această perioadă, …

Read More »

Marea invazie tătară din 1241 în Europa centrală şi de sud-est

După ocuparea, în decembrie 1240, a celui mai important oraş rusesc de atunci, Kievul, şi a întregului cnezat, în ianuarie 1241 sunt cotropite de mongoli Volânia şi Haliciul. Tătarii silesc apoi populaţia din „ţara Bolohov” la colaborare, după cum spune letopiseţul de la mănăstirea Ipatie. Subotai nu întârzie să-şi concentreze armata – apreciată de contemporani la peste 200.000 de oameni – în Halici, pentru a porni spre noi cuceriri, împărţiţi în mai multe corpuri de oaste, tătarii încep atacul simultan în direcţii diferite. Ei aplicau un sistem de învăluire a duşmanului, cu scopul de a face imposibilă primirea unor eventuale …

Read More »

Adunările obşteşti (congregaţiile generale) din Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Adunările obşteşti ale Transilvaniei erau de mai multe categorii şi au suferit transformări în decursul timpului. De obicei, ele erau adunări cu caracter judiciar; mai rar, se ocupau şi cu alte probleme, economice sau administrative, ca: reglementarea raporturilor dintre biserică şi nobilime cu privire la dijmele eclesiastice, problema vămilor feudale, verificări de acte de danie etc. Uneori, în legătură cu caracterul lor judiciar, puteau să aibă şi unul legislativ; cunoaştem un singur caz în această privinţă, pe cel menţionat la 8 mai 1342, când se acordă nobilimii dreptul de judecată asupra iobagilor. Convocarea congregaţiilor nobilimii din comitatele Transilvaniei voievodale era …

Read More »

Regimul naţional-comunist din România

Din 1965, România cunoaşte vreme de 24 de ani un regim naţional-comunist care a fost calificat ca neostalinism şi apoi ca socialism dinastic. Acestui regim i-a pus capăt revoluţia declanşată la Timişoara în 16 decembrie 1989. Destinderea Perioada 1965-1974 este o perioadă de relativă destindere. Sistemul poliţienesc slăbeşte într-o oarecare măsură şi se creează un anumit sentiment de toleranţă socială şi de consens naţional. Începe acum şi o timidă liberalizare: este înlesnită circulaţia persoanelor peste graniţă, sunt reabilitate victimele din perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Învăţământul este reorganizat pe baze naţionale, iar limba rusă este aproape eliminată din şcoală. Literatura, mai …

Read More »

Cultura Coţofeni

Cultura Coţofeni (după numele localităţii Coţofenii din Dos, judeţul Dolj) se cunoaşte mai demult. Este o cultură care se formează şi se dezvoltă în perioada de tranziţie, dar în unele părţi ale teritoriului României, şi anume în Banat şi Transilvania, ea durează, în forme evoluate, mai mult. Este răspândită în Oltenia, Banat şi Transilvania. Elemente ale culturii Coţofeni au fost descoperite în ultimii ani şi la răsărit de Olt, ca, de pildă, la Slatina şi la Retevoieşti (lângă Curtea de Argeş). De cultura Coţofeni este legată şi cultura „ceramicii cu împunsături succesive” din Transilvania. Triburile cu cultura Coţofeni au avut …

Read More »

Ştefan cel Mare în literatura poporului. Pomenirea lui în timpurile din urmă

Poporul era întrebat deci şi el despre Ştefan cel Mare, după ce vorbiseră despre dânsul însemnările cărturarilor mai apropiaţi de dânsul. Ţăranul din munţi şi văi, din păduri şi de pe malul apelor nu ştia nici ziua luptelor, nici anii şi nici veacul, căci mai-marii lui cuprind mai multe veacuri, nesfârşit de multe, cu trupul lor de uriaş; el nu ştia nici numele boierilor, sfetnicilor, doamnelor şi iubitelor care nu luaseră loc lângă dânsul înaintea lumii; el nu putea să deosebească o luptă de alta, ba nici un duşman de celălalt; el nu văzuse nici un hrisov de la marele …

Read More »

Literatura juridică în Transilvania în secolul al XVII-lea

Nivelul pe care îl atinge cultura juridică în Transilvania în cursul secolului al XVII-lea se reflectă în marile opere de codificare realizate în această vreme. Prima e Juridici processus specimen din 1619 a principelui Gabriel Bethlen, amintită în prefaţa Aprobatelor pentru importanţa ei în ce priveşte procedura de judecată. Marile colecţii Approbatae constitutiones regni Transilvaniae… (Constituţiile recunoscute ale Transilvaniei…) şi Compillatae constitutiones… (Constituţiile compilate…), apărute – cea dintâi în 1653, iar cea din urmă în 1669 – în limba maghiară, conţin normele de drept mai importante stabilite de dietă de la constituirea principatului autonom. Aprobatele, împărţite în 5 părţi: dreptul …

Read More »

Ţara Românească în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost ales domn al Ţării Româneşti în 1688, de o adunare a „ţării”, în realitate de Constantin şi Mihai Cantacuzino, fraţii lui Şerban vodă, care împiedicară alegerea lui Gheorghe, fiul fostului domn. Noul domn era nepot de soră al Cantacuzinilor şi luase parte activă la tratativele lui Şerban vodă cu Austria. Domnia lui Brâncoveanu a fost dominată de Cantacuzini. Constantin Cantacuzino conducea politica externă. Mihai Cantacuzino, ca spătar, comanda armata, alţi fraţi şi nepoţi ai lor ocupau numeroase dregătorii în această domnie. Istoria Ţării Româneşti, deşi cronică brâncovenească, recunoaşte că de fapt Cantacuzinii stăpâneau ţara. Cancelarul rus …

Read More »

Conflictul pentru divan din 1821

Actul semnat de Tudor Vladimirescu la 14 mai, în care se vorbeşte de 10 panduri ce vor însoţi pe boierii divanului până la Târgovişte. nu e o dovadă că Tudor a pus la dispoziţia lui Alexandru Ipsilanti guvernul ţării şi că intenţiona să facă cauză comună cu eteriştii. Documentul apare ca o scrisoare de recomandare dată celor 10 panduri, în scopul de a se împiedica – printr-un şiretlic – atacarea lor de către arnăuţii lui Ipsilanti, ce împânzeau drumurile: „Aceşti 10 panduri, ce s-au trimis cu dumnealor prea cinstiţii boieri din politia Bucureşti a-i petrece până la Târgovişte, îi facem …

Read More »

Finanţarea, înzestrarea şi aprovizionarea armatei române în timpul Războiului de Independenţă

Refuzul puterilor europene de a recunoaşte independenţa României a demonstrat încă odată că singura cale posibilă de a se scutura jugul otoman era participarea la război alături de Rusia. Dar, deşi participarea României la război pentru a-şi apăra independenţa cu armele era o necesitate evidentă, moşierimea, indiferent dacă făcea parte din partidul conservator sau liberal, sub pretextul respectării neutralităţii a continuat să se opună pregătirilor militare. Atitudinea moşierimii se datora şi faptului că ea nu voia să pună arme în mâna maselor ţărăneşti, temându-se ca nu cumva în felul acesta să se aducă vreo ştirbire marii proprietăţi. Din aceste considerente, …

Read More »