Politica internă a Principatelor Unite (1859-1861)

Deşi Alexandru Ioan Cuza a fost ales prin intervenţia maselor, lupta acestora a fost frânată de burghezie. După alegerea noului domn, s-au format în amândouă ţările guverne de coaliţie dintre reprezentanţii burgheziei şi moşierimii, expresii ale compromisului impus moşierimii la 24 ianuarie. După câteva luni au reapărut însă divergenţele, întrucât cele două clase continuau să existe ca clase deosebite, cu interese deosebite. Lupta pentru putere dintre burghezie şi fosta boierime nu se încheiase. În timp ce burghezia ţintea la o mai grabnică şi relativ mai adâncă înlăturare a relaţiilor feudale, moşierimea conservatoare urmărea ca schimbarea orânduirii să se facă lent …

Read More »

Avântul revoluţionar din România. Eroicele lupte din ianuarie-februarie 1933

Avântul luptelor revoluţionare în primii ani ai crizei economice Reducerea nivelului de trai al oamenilor muncii şi măsurile tot mai aspre în vederea lichidării drepturilor şi libertăţilor democratice au stârnit un val de proteste în rândurile proletariatului industrial, ţărănimii, intelectualităţii, micilor funcţionari şi ale altor categorii sociale. Acţiunile prin care muncitorii revendicau creşterea salariilor, încetarea concedierilor, îmbunătăţirea condiţiilor de trai, dreptul la organizare etc. au luat amploare într-o serie de întreprinderi, instituţii şi sate, încă din primul an al crizei economice. Adânci frământări şi greve s-au semnalat în anul 1929, la minele din Valea Jiului şi Anina, în unele întreprinderi …

Read More »

Regimul dominaţiei otomane asupra ţărilor române în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Regimul economic Pare paradoxal la prima impresie, dar este totuşi explicabil, că în secolul al XVII-lea dominaţia otomană asupra ţărilor române a fost mai puţin apăsătoare în raport cu situaţia din momentul ocupării tronului de Mihai Viteazul. Explicaţia constă în faptul că Poarta otomană nu dorea să provoace reeditarea întâmplărilor din ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, mai ales că nici situaţia Imperiului otoman nu era atât de consolidată. Haraciul. Peşcheşurile După Mihai Viteazul haraciul Ţării Româneşti se stabilise la 32.000 galbeni, adică 20% din valoarea celui plătit la urcarea pe tron a lui Mihai. Vreme de 3 decenii haraciul …

Read More »

Literatura religioasă în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Literatura religioasă continuă să deţină ca volum, în ansamblul scrierilor, locul cel mai însemnat, fie că este vorba de manuscrise, fie de tipărituri. Acest fapt se explică prin rolul pe care continuă să-l păstreze biserica în statul feudal, prin sprijinul pe care i-l acordă, în schimb, statul, prin nevoia permanentă de texte scrise pe care o simte şi prin aceea că cei mai mulţi copişti sunt încă legaţi, într-o formă sau alta, de biserică. Din punctul de vedere al interesului pentru istoria culturii, nu mai întâlnim însă, în această perioadă, opere de valoarea Bibliei lui Şerban Cantacuzino sau a scrierilor …

Read More »

Craiova – târg în centrul Olteniei

Dezvoltarea social-economică, demografică, căreia i se adaugă şi crearea Băniei de Craiova, la sfârşitul secolului XV, a constituit un complex de factori care a determinat importante prefaceri în configuraţia aşezării la jumătatea mileniului al doilea. Craiova în această vreme era un târg, trecut prin stadiul satului de obârşie, întins pe moşia puternicilor boieri Craioveşti, unde se păstra tradiţia străbună de a ţine săptămânal un bâlci şi, anual, în toamnă, o nedeie. Târgul Craiovei s-a dezvoltat mai întâi în zona Bucovăţului – punct de interferenţă a drumurilor comerciale – deplasându-se apoi în zona unde astăzi este piaţa veche a oraşului. Spre …

Read More »

Voievodatul transilvănean în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

În secolul al XIV-lea, voievodatul Transilvaniei manifestă aceleaşi tendinţe de larga autonomie faţa de regatul Ungariei, ca şi în secolul precedent. Deşi încercarea lui Ladislau Kan de a transforma Transilvania într-un voievodat aproape autonom faţă de puterea regală din Ungaria eşuase, datorită consolidării vremelnice a puterii centrale, sub noua dinastie, angevină, totuşi Transilvania continuă în veacul al XIV-lea să se bucure de o quasi-autonomie. Pentru a împiedica realizarea tendinţelor de autonomie ale Transilvaniei, regele a numit voievozi dintre marii dregători verificaţi în ceea ce priveşte credinţa faţă de coroană prin slujbele anterioare. Urmărind să îngrădească puterea voievodului, în 1324, regele …

Read More »

Dezvoltarea oraşelor din Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Din punct de vedere numeric, situaţia oraşelor şi târgurilor din Moldova şi Ţara Românească cunoaşte puţine schimbări în primele trei sferturi ale secolului al XVIII-lea. De ridicarea unui oraş nou cu adevărat important nu se poate vorbi. Apar doar câteva târguri noi, cum sunt Filipeştii în Prahova, târgul Cărbuneşti în Gorj – fostul târg al Bengăi sau al Gilortului ridicat din nou – Puţenii în Tecuci, Novoseliţa în ţinutul Hotinului, Oniţcanii în Orhei. Unele aşezări vechi cunosc în această epocă o decadenţă iremediabilă, câteodată redevenind cu timpul simple sate sau dispărând chiar cu totul. Acesta este cazul Băii de Aramă, …

Read More »

Transilvania de la voievodat la principat

Forma sub care Transilvania s-a constituit ca stat o dată cu cucerirea maghiară a fost voievodatul, instituţie specifică valahilor şi slavilor. Acesta s-a menţinut dă spre mijlocul secolului al XVI-lea, când Transilvania a devenit principat sub suzeranitate otomană. Deşi erau majoritari, statutul politic al românilor s-a degradat continuu şi în cele din urmă ei au fost practic eliminaţi din viaţa politică a Transilvaniei. Voievodatul transilvan Cucerirea Transilvaniei de către maghiari s-a încheiat în secolul al XIII-lea. În 1222 ei sunt atestaţi documentar la limita sa răsăriteană, pe linia Carpaţilor. Organizând teritoriile cucerite, regatul ungar a încercat să instituie principatul, după …

Read More »

Acuzaţiile formulate de eterişti împotriva lui Tudor Vladimirescu

Să examinăm învinuirile aduse de eterişti lui Tudor Vladimirescu: 1) A călcat legământul faţă de Eterie, pactizând cu turcii. 2) A omorât panduri. 3) „A jefuit ţara, după cum avem convingerea, a deşertat-o de toţi banii, pe ostaşi nu i-a plătit” (Scrisoarea semnată de Iordache, Farmache, H. Prodan şi Dimitrie Macedonschi, 24 mai). 1) Un raport consular austriac, expediat din Sibiu la 4/16 iunie, consemnează ceea ce se putuse afla de la eterişti despre omorârea lui Tudor: „Vestea că Tudor Vladimirescu a fost condamnat milităreşte şi executat din ordinul lui Alexandru Ipsilanti, în curtea mitropoliei [din Târgovişte] la 7 iunie st.n., se confirmă. …

Read More »

Moldova şi Ţara Românească în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Creşterea influenţei marii boierimi În a doua jumătate a veacului al XVII-lea au loc în Moldova şi în Ţara Românească importante concentrări de domenii în stăpânirea unui singur boier sau a unei familii boiereşti. Imensa avere funciară a Cantacuzinilor din Ţara Românească, la care se adăugau domeniile boierilor din Mărgineni aduse de mama lor, domniţa Elina, cuprindea zeci de moşii în toate judeţele ţării. Unul singur dintre fraţi, Drăghici, stăpânea 75 de moşii în 1663. În Moldova, Iordache Cantacuzino avea în aceeaşi perioadă 60 de sate întregi, 30 de sate date fiicei sale şi 91 de alte posesiuni, deci în …

Read More »