Dezvoltarea capitalismului în agricultura din Transilvania în perioada 1849-1867

Revoluţia din 1848-1849, cu toate că a fost înfrântă, a adus schimbări hotărâtoare în economia Transilvaniei. Constatarea lui Engels că „groparii revoluţiei din 1848 deveniseră executorii ei testamentari” se referă şi la schimbările în raporturile dintre ţărani şi marii proprietari. Iobăgia a fost desfiinţată, o parte a ţărănimii a devenit proprietară liberă a pământurilor urbariale, pentru folosinţa cărora în trecut trebuia să presteze robote şi să dea dijme. Trebuie subliniat faptul că ţărănimea din Transilvania – precum arată Bariţiu – încă din iunie 1848 nu mai dădea robote şi dijme pentru sesiile urbariale. Revoluţia din 1848 a desfiinţat iobăgia, i-a …

Read More »

Fiscalitatea în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Sporirea continuă a cererilor turceşti a făcut ca, mai mult decât în epoca precedentă, problemele fiscale să se afle în centrul preocupărilor domniei. Obligaţiile băneşti ale ţărilor faţă de Poartă şi cheltuielile interne erau împlinite din dările plătite de locuitori către vistierie sub numele general de bir şi dările pe avere, de mai multe feluri, către cămară. Cercetarea cărţilor de privilegii date de domni, în care sunt enumerate scutirile, arată mulţimea şi varietatea dărilor, reintroduse după anularea reformei lui Brâncoveanu de către Ştefan Cantacuzino. Aceeaşi mulţime de dări exista în Moldova în timpul celei de-a doua domnii a lui Mihai …

Read More »

Sistemul de la Maastricht

Tratatul de la Maastricht constituie baza pentru desăvârşirea uniunii economice şi monetare a Uniunii Europene. În februarie 1992 şefii de state şi de guverne din cele 12 state membre ale Comunităţii Economice Europene (CEE) au semnat la Maastricht, tratatul privind crearea Uniunii Europene. Începând cu acest tratat, Uniunea Europeană nu se mai consideră drept baza economică a NATO, ci a trecut la elaborarea propriei politici de securitate şi apărare. Tratatul prevedea în special aprofundarea integrării economice. Se prevedea: crearea unui sistem european de bănci centrale naţionale şi o bancă centrală europeană; circulaţia unei monede unice (ECU, ulterior euro); elaborarea unei …

Read More »

Mijloacele culturale şi economice ale modernizării României în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

Cultura a fost un alt aspect de seamă al modernizării României. Literaţi, artişti, oameni de ştiinţă au deschis drumuri noi şi au înfiinţat instituţiile culturale fundamentale pentru un stat modern. Ei au cultivat valorile artistice şi ştiinţifice care au sincronizat şi integrat România în lumea civilizată. Academia Română Înfiinţată ca „Societatea literară română” (1866), ulterior Societatea Academică Română, Academia Română primeşte această titulatură în anul 1879. Ea avea trei secţii: literatură, istorie, ştiinţe. Din iniţiativa unor oameni de cultură din toate provinciile locuite de români se forma, în 1866, o societate literară care avea ca scop iniţial stabilirea ortografiei, gramaticii …

Read More »

Cultura Tei

Cultura Tei, numită aşa după o aşezare de pe malul lacului Tei din Bucureşti, este răspândită în principal în Muntenia, unde ocupă, potrivit cu documentarea existentă astăzi, regiunea de câmpie de la sud şi vest de Călmăţui, până pe linia Dunării şi spre Olt, unde a fost oprită de presiunea peste Olt a culturii Verbicioara. Spre nord, spre Carpaţi, ea pătrunde până în preajma regiunii de dealuri la sud de Târgovişte, pe valea Dâmboviţei. Într-o fază mai veche, a ei, un grup Tei a pătruns, probabil pe Dâmboviţa şi Prahova, şi dincolo de munţi, unde în ţara Bârsei sunt cunoscute …

Read More »

Poziţia lui Alexandru Pini faţa de Revoluţia din 1821

Într-adevăr, la prima vedere e de neînţeles cum Alexandru Pini, promotor tainic al acţiunii eteriste, a putut ajunge să fie urzitorul unui atentat la viaţa lui Tudor Vladimirescu, la mai puţin de o lună după izbucnirea răscoalei în Oltenia. Faptul e cu atât mai inexplicabil (în aparenţă), cu cât unele documente vorbesc despre solidaritatea dintre consulul ţarului şi capul mişcării revoluţionare din Ţara Românească. În raportul din 23 iulie / 4 august al agentului austriac se afirmă că autorităţile turceşti ar fi intrat în posesia unei scrisori a lui Pini către Vladimirescu, compromiţătoare pentru consulul ţarului, deoarece dădea în vileag …

Read More »

Dobrogea la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea

Situaţia Dobrogei după războaiele ruso-turce În urma războaielor ruso-turce din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi a celor din prima jumătate a secolului al XIX-lea, care au pus capăt raialelor din nordul Dunării, Dobrogea a ajuns o provincie de margine a Imperiului Otoman. Situaţia ei s-a schimbat. Paşalâcul Silistrei s-a desfiinţat şi a fost înlocuit cu „paşalâcul Dunării” (Tuna), care cuprindea Dobrogea până la linia Silistra-Balcic şi Bulgaria, sub autoritatea unui vizir cu reşedinţa la Rusciuc. Războaiele, care s-au purtat şi pe solul Dobrogei, au lăsat urme adânci. Satele şi oraşele au fost în cea mai mare parte …

Read More »

Ideologiile şi practicile politice în România

După 1918 viaţa politică românească a cunoscut o accentuată dezvoltare democratică fundamentată pe introducerea votului universal în 1918 şi pe adoptarea în 1923 a noii Constituţii. În articolul 5 erau prevăzute drepturile şi libertăţile cetăţeneşti specifice unui stat democratic, Constituţia din 1923 la articolul 33: „Toate puterile statului emană de la naţiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegaţiune şi după principiile şi regulile aşezate de Constituţiunea de faţă”. Ea avea la bază principiul separării puterilor în stat: puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească. Prevederile Constituţiei din 1923 au constituit baza democraţiei româneşti interbelice, dar funcţionarea mecanismului …

Read More »

Zorii epocilor istorice

Dacă urmărim cu fidelitate scurta schiţă cronologică ale cărei trăsături esenţiale le-am expus mai sus, istoria regiunilor pontice ar trebui să înceapă cu iranienii şi cu grecii. Dar nu este greu să observăm că această perioadă a istoriei vechi nu este ea însăşi decât o etapă a unei evoluţii mult mai ample, ale cărei limite sunt incomparabil mai îndepărtate, atât în spaţiu cât şi în timp. Sub un stratum iranian şi grec, clar definit de sursele istorice şi de numeroasele resturi ale unei bogate culturi materiale, se descoperă, pe măsura explorării epocilor protoistorice sau preistorice, niveluri de locuire şi de …

Read More »

Eduard I, reformele legale şi administraţia interioară

Începând din anul 1066, cucerirea normandă ridicase – între patricieni şi plebei, între castelani şi ţărani – dubla barieră a limbajului şi a urii: dar destul de repede cele două civilizaţii, alăturate una alteia prin forţă, se amestecaseră. Ţăranii saxoni îşi dăduseră seama de valoarea ordinii normande, iar seniorii normanzi respectaseră tradiţiile poporului englez. În momentul urcării pe tron a lui Eduard I, fuziunea este aproape completă şi persoana regelui constituie simbolul ei. Deşi descinde în linie directă din Cuceritor, el poartă vechiul nume saxon al Confesorului şi este un rege englez. Ţinta sa principală nu mai este recucerirea Normandiei, …

Read More »