Diplomaţia românească între Tratatul de la Varşovia şi Uniunea Europeană

Pactul de la Varşovia a fost o alianţă creată de URSS ca o contrapondere la NATO, înfiinţat din iniţiativa Statelor Unite. În momentul constituirii acestuia (1955) România nu putea avea altă opţiune, indiferent cine ar fi fost la conducerea statului. Lumea fusese împărţită între marile puteri iar România se afla în sfera de influenţă sovietică, împreună cu alte state din Europa Centrală şi de Est, iar în planurile militare ale NATO era tratată ca un adversar. Mai ales după anul 1958 România a avut, în cadrul Pactului, o atitudine distinctă care să îi permită afirmarea interesului naţional: nu a admis …

Read More »

Romanizarea Daciei

Indiferent de originea atât de pestriţă a coloniştilor din Dacia, ei sunt cu toţii purtătorii culturii materiale şi spirituale romane. Pe toţi îi uneşte limba comună pe care o vorbesc, anume limba latină, şi felul de viaţă romană. Din cele aproape 3.000 de inscripţii din Dacia, abia vreo 35 sunt scrise în limba greacă, toate celelalte în limba latină. Ea nu este numai limba oficială folosită în Dacia, ci şi limba de înţelegere pentru toţi provincialii. Romanitatea în Dacia s-a impus cu vigoare de la început şi s-a întărit tot mai mult cu trecerea timpului. Ea este mai puternică şi …

Read More »

Conflictul României cu puterile garante

În februarie 1866, consulii, care voiau să-şi ia aere de supraveghetori şi sfătuitori gata de mustrări, fură, cu toate prevederile lor repetate, surprinşi de lovitura contra lui Alexandru Ioan Cuza, pe care în a cel moment puterile garante îl priveau ca pe singurul care ar putea să guverneze această Românie de unde veniseră atâtea griji. Pe când, în faţa proclamaţiei, redactată într-un ton umflat până la ridicul, lumea bucureşteană, care nu odată, prin negustorii şi breslele ei, se închinase celui dintâi domn al României unite, stătea nepăsătoare înaintea schimbării violente săvârşite de oameni fără altă popularitate decât a clubului „roşu”, …

Read More »

Procesul de fărâmiţare feudală în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi tendinţele de autonomie ale voievodatului transilvănean

Dezvoltarea economică Perioada din istoria Transilvaniei ce începe cu a doua jumătate a secolului al XIII-lea, adică după retragerea tătarilor, se caracterizează prin creşterea nivelului de dezvoltare a forţelor de producţie şi prin accentuarea separării meşteşugurilor de agricultură, proces început în perioada precedentă. Meşteşugarii nu-şi mai pot asigura prin muncă proprie toate produsele agricole necesare, în timp ce din produsele meseriei practicate au un oarecare prisos. Schimbul între cele două categorii de produse devine tot mai mult o necesitate. În punctele mai potrivite pentru a-şi schimba produsele, se întâlnesc tot mai adesea meşteşugarii şi ţăranii agricultori, dar şi oameni ai …

Read More »

Iacob al II-lea şi Revoluţia de la 1688

Carol al II‑lea îi lăsa moştenire fratelui său o putere despotică şi aproape necontestată. Biserica statornicită propovăduia dreptul divin şi non‑rezistenţa faţă de tiran. Un parlament tory era dispus să‑i acorde regelui impozite pe viaţă. Carol începuse să recruteze pe tăcute o armată permanentă de 10.000 de oameni, efectiv pe care Iacob avea să-l dubleze, lucru cu totul neobişnuit pentru un suveran englez. Ţara îl lăsa să facă ce voia şi, după cât se părea, ea nu mai dorea altceva decât linişte. Chiar şi catolicismul noului rege nu ridica vreo opoziţie violentă. Anglicanii şi disidenţii erau de acord ca el …

Read More »

Moldova până la Alexandru cel Bun

Se întâmpla atunci, desăvârşind astfel lanţul de împrejurări care făcu din Ţara Moldovei un stat, că voievodul Bogdan din Maramureş, fiul lui Micu, nu putea trăi în pace cu dregătorii craiului. El se răsculă, îndemnat desigur şi de lituanieni, care pândeau acest puternic turn de hotar. Apoi fu iertat, şi peste puţin se supără din nou, ca un om inimos şi neînduplecat ce era. Într-o bună zi – cu adevărat o zi bună şi pentru el, şi pentru noi – pe la 1360, Bogdan porni din moşia sa spre răsărit, cu familia şi câţiva căpitani şi ostaşi credincioşi ai săi, …

Read More »

Cultura Turdaş-Vinca

În timp ce în Oltenia de sud-est se dezvoltă ca o grupă locală, cultura Vădastra, în restul Olteniei, în Banat şi în unele regiuni de la sud de Mureş din Transilvania, purtătorii culturii Turdaş-Vinca continuau să trăiască în forme de viaţă şi cultură cunoscute în etapa anterioară, dar acum transformate şi îmbogăţite. De-a lungul văii Dunării dintre Porţile de Fier şi valea Jiului, neoliticul mijlociu rămâne în structura sa intimă o cultură cu caracter Vinca, strâns legată de centrul său de pe Dunărea sârbească. În bună parte, purtătorii acestei culturi se mai găsesc încă în ultima perioadă a culturii Turdaş-Vinca. …

Read More »

Societăţile culturale în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Dacă presa din ţările româneşti a izbutit – cum vom vedea – să înmănuncheze, în cadrul şi în jurul redacţiilor, luptători pentru progresul social şi cultural, forme mai vechi de asociere au premers şi uneori au determinat apariţia unor periodice, având însă un câmp de acţiune care depăşea preocupările pentru publicistică. Ne referim la societăţile culturale, în care s-au pregătit forme de organizare a vieţii publice în cele mai felurite aspecte ale sale, dar ţinând seama de exigenţele unei societăţi în trecere de la relaţiile feudale la cele capitaliste. Pentru principate, după Societatea literară greco-dacică, iniţiată în 1810, la Bucureşti, …

Read More »

Desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 din Transilvania în a doua jumătate a anului 1848

Printr-o politică greşită a guvernului ungar, dar mai ales prin politica reacţionară a guberniului şi a nobilimii din Transilvania, prin aţâţarea la maximum a sentimentelor naţionale, s-a creat o situaţie în care conflictul armat putea să izbucnească din moment în moment. Semnalul pentru acest conflict l-au dat evenimentele externe, ruptura între Curtea imperială şi conducătorii revoluţiei ungare. După înfrângerea din iunie a eroicei insurecţii a proletariatului din Paris, contrarevoluţionarii din toată Europa au trecut la contraofensivă. Aşa cum arată Engels, burghezia era atât de zdruncinată de însăşi victoria clasei sale, încât în toate ţările ea s-a refugiat în braţele reacţiunii …

Read More »

Habsburgii şi fanarioţii în secolele XVII-XVIII

Seria cuceririlor habsburgice pe seama Imperiului otoman, declanşată de înfrângerea lor în ultimul asediu asupra Vienei (1683), a cuprins, după Ungaria şi Croaţia, şi spaţiul transilvan, râvnit datorită poziţiei sale strategice şi resurselor sale naturale. În contextul în care în zonă se manifestă atât interesele Poloniei cât şi ale Rusiei, Imperiul otoman a instaurat în ţările române un nou regim, regimul fanariot. Instaurarea stăpânirii habsburgice Pentru cucerirea Transilvaniei, aflată din 1541 sub suzeranitate otomană, Imperiul habsburgic a alternat mijloacele diplomatice cu presiunea militară. Profitând de slăbiciunea principelui Mihai Apafi, Habsburgii au impus, într-o primă etapă, prin Tratatul de la Blaj, …

Read More »