Panait Istrati

Panait Istrati (10 august 1884, Brăila – 16 aprilie 1935, Bucureşti) – publicist şi prozator român de limbă română şi franceză. Este fiul nelegitim al Joiţei Istrate, spălătoreasă, şi al contrabandistului grec Gherasim (Gheorghios) Valsamis, originar din insula Kefalonia; a fost declarat la naştere cu prenumele Gherasim. Până în 1889 îşi petrece copilăria la Baldovineşti, lângă Brăila, în casa bunicii Nedelea şi sub îngrijirea unchilor Anghel şi Dumitru, pe care îi va evoca în povestirile Moş Anghel şi O noapte în bălţi. În 1891 este înscris la Şcoala Primară nr. 3 din Brăila, dar rămâne de două ori repetent, izbutind …

Read More »

Vasile Cârlova

Vasile Cârlova (4 februarie 1809, Buzău – 18 septembrie 1831, Craiova) – poet. Se trăgea dintr-o familie de mici boieri buzoieni, care număra printre înaintaşii îndepărtaţi un mitropolit al Ungro-Vlahiei, Luca, născut în Cipru. Tatăl, vel medelnicerul Ioniţă Cârlova, a fost şi ispravnic de Buzău. Mama, Sevastiţa, era fiica clucerului Vasile Lăcusteanu. După moartea timpurie a părinţilor, a fost crescut de o soră a mamei, măritată cu stolnicul Nae Hiotu. Şi-a petrecut copilăria la Târgovişte şi în Bucureşti, unde locuiau tutorii săi. În casa acestora va fi învăţat Cârlova franţuzeşte şi greceşte cu un dascăl de familie, avându-l coleg şi …

Read More »

Ion Barbu

Ion Barbu (pseudonimul literar al lui Dan Barbilian) (19 martie 1895, Câmpulung Muscel, judeţul Argeş – 11 august 1961, Bucureşti) – poet, eseist, traducător şi matematician. A făcut carieră şi ca matematician, cu numele de stare civilă. Este fiul Smarandei (născută Şoiculescu) şi al lui Constantin I. Barbilian, magistrat. Încă din adolescenţă, aproape tot ceea ce întreprinde Barbu se constituie fie ca o provocare intenţionată, fie ca o reacţie (uneori întemeiată, alteori umorală) ce întrece cu mult, în intensitate şi „anvergură”, stimulul iniţial. În liceu, fiindcă tânărul Tudor Vianu, „mai aparent genial”, compune şi traduce poeme, Barbu încearcă să-l imite …

Read More »

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Barbu Ştefănescu Delavrancea (11 aprilie 1858, Bucureşti – 29 aprilie 1918, Iaşi) – prozator, dramaturg şi gazetar. Trăgându-se dintr-o familie de obârşie vrânceană, Delavrancea era al nouălea copil al căruţaşului Ştefan Tudorică Albu, care îşi părăsise ţinutul şi se stabilise în Bariera Vergului, la marginea Bucureştilor. Trece prin câteva şcoli, absolvind, ca bursier, Liceul „Sf. Sava”. Amintirile copilăriei, grefate pe o sensibilitate ascuţită, sporită de obsesia originii umile, vor urca mai toate în operă. În 1877 se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. Este şi anul debutului literar al lui Delavrancea, cu o poezie publicată în „România liberă”, sub …

Read More »

Garabet Ibrăileanu

Garabet Ibrăileanu (23 mai 1871, Târgu Frumos, judeţul Iaşi – 11 martie 1936, Bucureşti) – prozator, eseist, romancier, redactor, traducător, critic, istoric şi teoretician literar. Este fiul Mariei (născută Marcovici) şi al lui Teodor Ibrăileanu, mici comercianţi armeni, tatăl fiind apoi administrator de moşie şi slujbaş la Roman. Pentru Nicolae Iorga (născut în acelaşi an), viitor adversar de idei, Ibrăileanu era, în 1905, „unul de la Brăila, care iscăleşte Ibrăileanu”. La 5 ani, orfan de mamă, băiatul se afla la Roman, unde Ibrăilenii se mutaseră încă din 1872, lângă rudele lor, spre a depăşi dificultăţile materiale. Primele clase le face …

Read More »

Costache Negruzzi

Costache (Constantin) Negruzzi (1808, Trifeşti, judeţul Iaşi – 24 august 1868, Iaşi) – prozator, traducător şi politician. Este fiul Sofiei (născută Hermeziu) şi a fostului răzeş Dinu Negruţ, intrat nu de multă vreme în rândul micii boierimi. Leon şi Iacob Negruzzi sunt fiii săi. Înainte de a deprinde slova românească, învaţă greceşte şi franţuzeşte. La 1821, izbucnind mişcarea eteristă, familia se refugiază la moşia Şărăuţi din ţinutul Hotin (unde Negruzzi face primele încercări literare), apoi la Chişinău. Aici, în 1822, după propria-i mărturie, l-ar fi cunoscut pe Puşkin. Întors la Iaşi în 1823, va fi numit peste 2 ani diac …

Read More »

Gheorghe Asachi

Gheorghe Asachi (1 martie 1788, Herţa, judeţul Dorohoi, Bucovina, azi Ucraina – 12 noiembrie 1869, Iaşi) – cărturar, poet, prozator, dramaturg, literat, publicist, filozof, pedagog, îndrumător cultural, promotor al teatrului românesc, pictor, arhitect şi diplomat. Asachi este primul dintre cei patru copii ai preotului Lazăr (Leon) Asachi şi ai Elenei Asachi (născută Ardeleanu), familia lui având, se pare, o ascendenţă transilvăneană. Tatăl a desfăşurat o bogată carieră ecleziastică, împletită cu misiuni culturale şi politice, la Herţa, apoi în ţinutul Hotinului şi la Lvov şi, după 1803, la Iaşi, unde în 1820 ajunge arhimandrit, în urma serviciilor aduse mitropolitului Veniamin Costache. …

Read More »

Cezar Petrescu

Cezar Petrescu (1 decembrie 1892, Hodora, judeţul Iaşi – 9 martie 1961, Bucureşti) – prozator, romancier, nuvelist, gazetar şi traducător. Este fiul Olgăi, fiica senatorului liberal Iordache Comoniţă, moşier şi arendaş, şi al lui Dimitrie D. Petrescu, doctor în ştiinţe agricole la Paris. După două clase primare pregătite acasă (1899-1901) şi două la Roman (1901-1903), începe gimnaziul la Liceul Internat din Iaşi (1903-1904), îşi continuă învăţătura la Roman (1904-1907) şi iarăşi la Iaşi, la Liceul Naţional (1907-1910), cu ultima clasă în particular. Urmează Facultatea de Drept la Universitatea din Iaşi (1911-1914). Este codirector la revista „Hiena” (1919), redactor la „Adevărul”, …

Read More »

Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti

Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti (1 ianuarie 1868, Târgovişte – 14 decembrie 1946, Bucureşti) – prozator. Este al doilea dintre cei patru copii ai lui Nicolae Brătescu, mic proprietar. Mama scriitorului, Alexandrina, era fiica lui Ioan Voinescu II. Între 1874 şi 1878, a urmat şcoala primară în Târgovişte. Este înscris, la Bucureşti, în pensionul Cocărescu, absolvit în 1882. Din septembrie 1882, urmează Liceul „Sf. Sava”. Prin 1885, ar fi fost animatorul revistei liceului, „Gogoneţul”, pe care o ilustra şi în care şi-ar fi tipărit câteva alcătuiri poetice. Bacalaureat în 1887, se înscrie la Facultatea de Medicină, pe care o părăseşte în anul …

Read More »

Decebal

Decebal (Diurpaneus) este refăcătorul statului dac, ultimul rege dac (87-106 d.Hr.), comandant militar, om politic şi diplomat. Decebal era fiul regelui Scorilo (aşa cum glăsuieşte inscripţia în limba dacică dar cu litere latine de pe un vas de cult descoperit la Sarmizegetusa care poartă două ştampile: Decebalus şi Per Scorilo). Cum în limba dacică „per” înseamnă fiu, se înţelege că Decebal este fiul lui Scorilo. Iar dacă textul ar fi în latină „per-puer” înseamnă acelaşi lucru. Urmărind succesiunea regilor daci urmaşi ai lui Burebista în nucleul statal din Munţii Orăştiei, ni se înfăţişează următorul tablou: Deceneu, Comosicus, Scorilo (care a …

Read More »