Campania terestro-navală a armatei otomane împotriva ţărilor române (1420)

Înfrângerea şi căderea în prizonierat a sultanului otoman Bayezid I de către hanul Timur Lenk în lupta de la Ankara (1402) au declanşat în Imperiul Otoman o criză a succesiunii la tron. Sultanul Mehmed I Celebi (1413-1421) a avut o reacţie extrem de violentă la iniţiativele politice ale domnului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (1386-1418), care sprijinise pe concurenţii la tron şi fraţii lui Mehmed, Musa şi Mustafa, şi pe şeicul reformator Bedr-ed-Din, conducătorul unei puternice mişcări religioase din Imperiul Otoman. Odată cu dispariţia temutului Mircea şi urcarea la tron a fiului lui, Mihail I (1418-1420), în Ţara Românească au …

Read More »

Campania romană din Dacia din 101 d.Hr. şi a doua bătălie de la Tapae

Dacia rămânea un duşman potenţial pentru Imperiul Roman după încheierea tratatului din 89, foarte avantajos pentru ea. Venirea la putere a împăratului Traian (98-117) a marcat o schimbare radicală a politicii faţă de Dacia. Traian a decis încălcarea tratatului şi declanşarea războiului, deoarece creşterea puterii regatului dac era o ameninţare pentru frontiera dunăreană a imperiului. De asemenea, s-au luat în calcul avantajele economice care puteau fi aduse prin anexarea Daciei şi prin stoparea subsidiilor care continuau să fie plătite către acest stat. Împăratul roman a pregătit războiul printr-o inspecţie pe linia Dunării (la începutul anului 99), urmată de o intensă …

Read More »

Campania otomană din Moldova (1538)

Conflictul militar al lui Petru Rareş pentru Pocuţia (1531) şi faptul că a pornit la luptă împotriva oastei regelui Poloniei, Sigismund I, nesocotind porunca sultanului au condus la deteriorarea situţiei internaţionale a Moldovei. Cu toate tratativele duse cu reprezentanţii Poloniei, Petru Rareş nu a consimţit să renunţe la pretenţiile sale asupra Pocuţiei. Rareş a participat cu oaste la capturarea şi uciderea, la Mediaş, a lui Aloisio Gritti (1534), trimis de sultanul Suleyman Magnificul să mijlocească o împăcare între Ioan Zapolya şi Ferdinand de Habsburg. De fapt, Gritti plănuia unificarea „Daciei”, deci să ia în stăpânire ţările române. Aşteptându-se la reacţia …

Read More »

Bătăliile de la Chilia şi Cetatea Albă (iulie-august 1484)

După încheierea păcii cu Ungaria şi Veneţia în 1483, politica militară a Imperiului Otoman s-a putut concentra din nou asupra acelui stat care încă mai rezista în calea expansiunii sale: Moldova. De fapt, obiectivul strategic al campaniei sultanului Baiazid II (1481-1512) din vara anului 1484 a fost instalarea dominaţiei otomane depline în bazinul pontic, iar ceea ce mai lipsea pentru realizarea acesteia era ocuparea porturilor moldoveneşti Chilia şi Cetatea Albă. Pretextele invocate de sultan pentru a ataca Moldova au fost refuzul lui Ştefan cel Mare de a plăti tributul, precum şi războiul pe care acesta îl purtase în 1481 contra …

Read More »

Bătălia trecătorilor (septembrie-noiembrie 1916)

După victoria de la Sibiu, comandamentul Puterilor Centrale a declanşat contraofensiva împotriva Armatei 2 române, care s-a retras, recurgând la rezistenţe pe aliniamente succesive, pe vechea frontieră. Acest fapt a impus ca şi Armata de Nord să renunţe la teritoriul eliberat, astfel că ambele armate se găseau, la sfârşitul lunii septembrie 1916, pe linia de plecare la ofensivă în august 1916. În aceste condiţii, comandamentul Puterilor Centrale şi-a propus nimicirea din mişcare a trupelor române, pentru a nu a le acorda timp organizării unei apărări puternice în munţi. La 25 septembrie / 8 octombrie 1916, comandamentul suprem german, de comun …

Read More »

Bătălia pentru Moldova (1600)

După luarea în stăpânire a Transilvaniei, Mihai Viteazul s-a confruntat cu o situaţie politico-militară complicată. Polonia, adversara Habsburgilor, nu privea cu ochi buni gestul domnului Ţării Româneşti, prezenţa acestuia la nord de munţi fiind un pericol pentru Moldova. Ieremia Movilă, domnul de la Iaşi, şi vasal Poloniei, găzduia pe Sigismund Bathory şi făcea, la rândul său, planuri de înlocuire a lui Mihai cu fratele său Simion Movilă. Nici relaţiile cu împăratul Rudolf nu erau foarte bune, Habsburgii fiind nemulţumiţi de faptul că Mihai Viteazul a refuzat să le cedeze Ardealul. Cucerirea Moldovei răspundea, prin urmare, unor necesităţi strategice şi politico-diplomatice, …

Read More »

Bătălia dintre Basarab I şi Carol Robert de Anjou (9-12 noiembrie 1330)

Războiul declanşat de regele Ungariei Carol Robert de Anjou (1308-1342) contra lui Basarab I (înainte de 1322-1352) a urmărit instalarea în Ţara Românească a unui vasal credincios al Ungariei (probabil, voievodul Transilvaniei, Toma Szecseny), precum şi reocuparea părţii de est a Banatului de Severin (banatele erau regiuni de graniţă ale Ungariei în secolele XIII-XIV). Basarab ocupase estul Banatului de Severin, cu cetatea Mehadia, în jurul anului 1327. De asemenea, el refuza statutul de vasal şi plata tributului. Ocazia favorabilă a intervenit după înfrângerea lui Basarab în bătălia de la Velbujd din 28 iulie 1330, unde a fost aliatul ţarului bulgar …

Read More »

Bătălia din Munţii Apuseni (ianuarie-iulie 1849)

Situaţia deosebit de tensionată din Transilvania din vara anului 1848 a determinat ca fruntaşii români să convoace a treia Adunare, tot la Blaj (3/15 – 16/28 septembrie 1848), la care au participat 60.000 de oameni înarmaţi, inclusiv detaşamentele de moţi, conduse de Avram Iancu. Spre deosebire de celelalte două adunări din primăvară, ea a avut şi un caracter de tabără militară, nu numai de întrunire politică. Adunarea a rediscutat programul naţional, aducându-i modificări impuse de noile împrejurări, solicitând, între altele, deschiderea Dietei transilvane, compusă din deputaţi români, germani şi unguri în raport cu numărul locuitorilor din provincie. Se cerea, de …

Read More »

Bătălia din Moldova (martie-august 1944)

În martie 1944, după aproape 3 ani de război, partea de est şi nord-est a României a redevenit teatru de acţiuni militare, în urma pătrunderii trupelor sovietice pe teritoriul naţional. Evenimentul se producea înaintea adoptării şi punerii în aplicare a planului de măsuri privind apărarea pe Nistru şi într-un context în care germanii dădeau prioritate propriilor planuri militare, neoferind lui Ion Antonescu informaţiile necesare desfăşurării viitoarelor operaţii militare pe frontul român. La rându-i, conducătorul statului român a încercat să atragă spre spaţiul românesc cât mai multe forţe germane, care să se opună împreună cu armatele române înaintării trupelor sovietice. În …

Read More »

Bătălia din Crimeea (septembrie 1941 – iulie 1942)

În ansamblul operaţiilor militare desfăşurate la flancul sudic al frontului germano-sovietic, Peninsula Crimeea a avut o importanţă deosebită, atât pentru Germania, cât şi pentru Uniunea Sovietică. Pentru Reich, cucerirea peninsulei constituia condiţia fundamentală în vederea continuării ofensivei la est de Nipru şi spre Caucaz, unde se aflau zăcăminte de petrol importante pentru funcţionarea maşinii de război germane. Stăpânirea Crimeei asigura în acelaşi timp controlul asupra Mării Negre, a Mării de Azov şi a flancului sudic al frontului est-european, peninsula reprezentând şi o excelentă bază pentru dislocarea aviaţiei sovietice în vederea executării de atacuri aeriene asupra porturilor şi zonei petrolifere româneşti. …

Read More »