Am pus sofa la fereastă, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Am pus sofa la fereastă, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Mihai Eminescu – opera literară, de George Călinescu, Bucureşti, 1935. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.284, 66v. Aparţine epocii berlineze (1873). Mihai Eminescu Am pus sofa la fereastă Am pus sofa la fereastă – Luna trece blondă-tristă, Stele curg strălucitoare – Mândra capu-n mâni şi-ascunde. Şi-apoi şi-l ascunde-n perini, Într-un colţ al sofei roşii; Aurul moale se desface, Curge pe grumazul alb. Şi de ce-şi ascunde faţa Dulce, jună, fericită, – Oh, ar vrea să râdă de bucurie Fără ca …

Read More »

Albumul, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Albumul, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volum de Titu Maiorescu în Poesii în 1892. Se păstrează în mai multe manuscrise. Eminescu evocă salonul Veronicăi Micle în perioada ieşeană. Mihai Eminescu Albumul Albumul? Bal mascat cu lume multă, În care toţi pe sus îşi poartă nasul, Disimulându-şi mutra, gândul, glasul… Cu toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă. Şi eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul, Un vers încerc cu pana mea incultă. Pe masa ta aşez o foaie smultă, Ce de când e nici n-a visat Parnasul. Spre-a-ţi aminti trecutele petreceri, Condeiu-n mână …

Read More »

Ai noştri tineri…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Ai noştri tineri…, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în revista „Voinţa naţională”, nr. 5.996 din 17/30 aprilie 1905. A apărut pentru prima oară în volum în Poezii postume în 1905. Se păstrează în manuscrisele: nr. 2.262, 178, cu titlul (Ai noştri tineri ştiu că merg departe); nr. 2.262, 178, cu titlul (Coborâtori ai oştilor romane); nr. 2.262, 179, cu titlul (Ai noştri tineri în Pariz învaţă); şi nr. 2.278, 52, versiunea finală. Aparţine, în toate versiunile, epocii ieşene (1876). Poezia este elaborată în contextul criticii sociale din presă şi „tinerii” din această …

Read More »

Ah, mierea buzei tale, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Ah, mierea buzei tale, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.259, 220-220v. Este o improvizaţie a epocii berlineze. Mihai Eminescu Ah, mierea buzei tale Ah, mierea buzei tale am gustat-o, A buzei tale coapte, amorul meu; Zăpada sânului eu am furat-o, De ea mi-am răcorit suflarea eu; Ah, unde eşti, demonico, curato, Ah, unde eşti să mor la sânul tău! Ce sunt eu azi? – o frunză, o nimica Şi-mi pare că am fost un împărat; Simţirea care sufletu-mi despică E ca şi …

Read More »

Ah, cerut-am de la zodii, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Ah, cerut-am de la zodii, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în Poezii postume în 1905. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.262, 93, 113, 112, 146 în patru versiuni, toate din epoca ieşeană (1876). Ultima versiune are strofele numerotate de Eminescu marginal. Mihai Eminescu Ah, cerut-am de la zodii Ah, cerut-am de la zodii, De l-al sorţii mele faur, Dulcii sânului tău rodii Ş-al tău cap scăldat în aur. Ş-ale tale mâni de ceară, Fruntea-mi rece să desmierzi, Faţa albă-n părul galbăn Şi-ndărătnici ochii verzi. Ş-astăzi tu de bună voie Fericită-n braţe cazi-mi; …

Read More »

Afară-i toamnă…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Afară-i toamnă…, de Mihai Eminescu, este un sonet a cărui primă ediţie a fost publicată în revista „Convorbiri literare”, nr. 7 din 1 octombrie 1879. A apărut pentru prima oară în volum în Poesii, Bucureşti, 1883. Mihai Eminescu Afară-i toamnă… Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jeţ …

Read More »

Aducând cântări mulţime, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Aducând cântări mulţime, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.260, 132v. Aparţine epocii berlineze (1874). Mihai Eminescu Aducând cântări mulţime Aducând cântări mulţime Şi mai bune şi mai rele, Mă întreb cu îndoială Cine caută la ele? Cată cei ce noaptea, ziua Îşi muncesc sărmana minte – Plebea multe ştiutoare Pentru pâne, pentru linte? Sau cei ce păzesc cântarul A dreptăţii, dragă Doamne, Ce la domni sărută mâna Şi-altceva încă la doamne? Sau acei care-şi pun osul Carul statului de-l mişcă? Ah, prea …

Read More »

Adio, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Adio, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în revista „Familia”, nr. 23 din 5/17 iunie 1883. Deschide numărul. A apărut pentru prima oară în volum în Poesii, Bucureşti, 1883. Poezia purta, iniţial, titlul: De-acuma… şi apare în revista lui Iosif Vulcan, când Eminescu se afla la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare. „Familia” prezintă festivităţile ca o manifestare naţională şi în acest context face loc şi versurilor eminesciene. Figurează în două manuscrise: nr. 2.277, cu 17 strofe, şi nr. 2.261, cu 16 strofe. Eminescu operează o reducere a strofelor înainte de …

Read More »

Adânca mare…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Adânca mare…, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poezii postume în 1902. Se păstrează în manuscrisele nr. 2.285, 136v şi nr. 2.287, 59, în două versiuni, amândouă din 1873. Este al doilea sonet din grupul celor patru: I. Cum oceanu, II. Adânca mare…, III. Deasupra mării luna-n nouri joacă şi IV. Maria Tudor. Mihai Eminescu Adânca mare… Adânca mare sub a lunei faţă, Înseninată de-a ei blondă rază, O lume-întreagă-n fundul ei visează Şi stele poartă pe oglinda-i creaţă. Dar mâni – ea falnică, cumplit turbează Şi mişcă lumea ei negru-măreaţă …

Read More »

A fost odat-un cântăreţ, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

A fost odat-un cântăreţ, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Mihai Eminescu – opera literară, de George Călinescu, 1935. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.284, 66. Aparţine epocii berlineze (1873). Transpunere în versuri a textului în proză Poveste indică (Opere VII. Proză). Mihai Eminescu A fost odat-un cântăreţ A fost odat-un cântăreţ, Frumos şi simţitor. Cântat-a-ntr-un castel măreţ La masa regelui. Frumoasă fată el avea, Cum nu s-a pomenit, Cu ochi albaştri râzători, Cu părul aurit. Şi cântăreţul o iubi Şi sara prin grădini Când luna tainic străluci I-o spuse tremurând. …

Read More »