Maria Tudor, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Maria Tudor, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisele nr. 2.287, 59v-60 şi nr. 2.261, 194, prima versiune din 1873, a doua din 1876. Face parte din ciclul celor patru sonete: Cum oceanu, Adânca mare şi Deasupra mării luna-n nouri joacă. Mihai Eminescu Maria Tudor De ce cu ochii-ncremeniţi sub boite De marmur – tu-l priveşti cu spaimă crudă? Pândeşti ca leii, fruntea ta asudă Şi pumnu-ţi vra mânia-i s-o dezvolte. Secerătorul tău l-ai pus la trudă Şi snopi de vieţe sunt a lui recolte; …

Read More »

M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.276 B, 34v-36v. Aparţine epocii ieşene. Document autobiografic şi psihologic din romanul sentimental al anului 1876. Mihai Eminescu M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire, Cu sărutări aprinse şi cu îmbrăţoşări! Ştiai c-o măiestrie ce nu am cunoscut-o Ca nervul cel din urmă în mine să-l trezeşti. Demonic-dureroasă era acea simţire – Dureri iar nu plăcere a tale sărutări… Şi pân-acum îmi pare …

Read More »

Mai am un singur dor, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Mai am un singur dor, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poesii în 1883. Mihai Eminescu Mai am un singur dor Mai am un singur dor: În liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri. Şi nime-n urma mea Nu-mi plângă la creştet, Doar toamna glas să dea Frunzişului veşted. Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi …

Read More »

Luna iese dintre codri, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Luna iese dintre codri, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.259, 23 v-237. Aparţine epocii berlineze sau ieşene (1874). Mihai Eminescu Luna iese dintre codri Luna iese dintre codri. Noaptea toată, stă s-o vadă. Zugrăveşte umbre negre Pe linţolii de zăpadă. Şi mereu ea le lungeşte Şi suind în cer le mută, Parcă faţa-i cuvioasă E cu ceară învăscută. Ce gândeşte? – numai norii Lin se-mbină, se dezbină Ca făşii de gaz albastru, Ca şi aburi cu lumină. Lin pin iarbă scotoceşte Apa-n …

Read More »

Lumea îmi părea o cifră…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Lumea îmi părea o cifră…, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Mihai Eminescu – opera literară, de George Călinescu, Bucureşti, 1935. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.278, 62. Aparţine epocii ieşene. Mihai Eminescu Lumea îmi părea o cifră… Lumea îmi părea o cifră, oamenii îmi păreau morţi, Măşti, ce râd după comandă, cari ies de după porţi Şi dispar – păpuşi măiestre, ce că sunt nici că nu ştiu Şi-ntr-o lume de cadavre căutam un suflet viu; Mă zbăteam dorind viaţă, cu ce sete eu cătam Precum cel ce se îneacă …

Read More »

Locul aripelor, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Locul aripelor, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în „Revista idealistă”, nr. 10 din octombrie 1906. A apărut pentru prima oară în volum în Opere complecte în 1914. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.259, 31v-32, şi este datată: 1869. Eminescu revede poeziile din epoca preuniversitară, probabil în 1881, când operează unele modificări. Mihai Eminescu Locul aripelor Strecor degetele mele printre buclele-ţi de aur Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut, Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur, Iară ochii-ţi, gardianii, mă opresc şi mă sumut. Ochii tăi, …

Read More »

Lida, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Lida, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere complecte. Poezii. Nuvele. Roman. Teatru. Cugetări. Scrieri: Literare, economice, politice şi filozofice. Critica raţiunii pure de Kant, cu o prefaţă şi un studiu introductiv de A.C. Cuza, Iaşi, 1914. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.259, 35-35v. A fost elaborată, probabil, în 1866. Mihai Eminescu Lida Marea-i tristă-n vântul serei. Pe ruini ce se deşir Lida vede-icoana mării Şi pe faţă-i plâng gândiri. Blonda Lid-amor gândeşte. Marea vede chipu-i pal Şi-n adâncu-i zugrăveşte Prin ruini un ideal. Un pescar pe ţărmuri trece Şi din …

Read More »

Lectură, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Lectură, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere IV. Poezii. Ultima versiune a unei teme care stă în atenţia lui Eminescu mulţi ani. Se înrudeşte cu poeziile Şi munţi pierduţi în nouri (Opere V. Poezii) şi Stam în fereasta susă. Mihai Eminescu Lectură Stam sară la fereastă, Iar stelele prin ceaţă Cu tainică dulceaţă Pe ceruri izvorea. Citeam pe-o carte veche, Cu mii de negre gânduri Şi literile-n rânduri Prinsese a juca. Jos lacul se-ncreţise Sub purpură târzie Şi valuri verzi de grâie Se legăna pe lan. O stea din cer …

Read More »

Lebăda, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Lebăda, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poezii postume în 1905. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.254, 86v. Aparţine epocii bucureştene (1869). Mihai Eminescu Lebăda Când printre valuri ce saltă Pe baltă În ritm uşor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în apa cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Şi-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde Le-ntinde: O barcă de vânt.

Read More »

Lasă-ţi lumea…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Lasă-ţi lumea…, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poesii în 1883. Este elaborată la Bucureşti şi se păstrează în 8 manuscrise si în vreo 18 versiuni. Poezia ridică o problemă interesantă. Situată, prin elaborare, în epoca bucureşteană, prin peisaj şi atmosferă, ne îndrumă spre Iaşi. Mihai Eminescu Lasă-ţi lumea… Lasă-ţi lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie, De ţi-ai da viaţa toată, Nime-n lume nu ne ştie. Vin’ cu mine, rătăceşte Pe cărări cu cotituri, Unde noaptea se trezeşte Glasul vechilor păduri. Printre crengi scânteie stele, Farmec dând cărării …

Read More »