Epoca marilor clasici ai literaturii române

Cadrul istoric În deceniile care urmează Unirii Principatelor Române (1859), istoria ţării noastre este marcată de numeroase evenimente, care trasează liniile ei de evoluţie spre un curs de modernizare. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) realizează o parte din transformările importante: se înfăptuieşte o completă unificare a instituţiilor în Ţara Românească şi Moldova (din 24 ianuarie 1862 Principatele se vor numi România), se votează o nouă lege rurală, sunt secularizate averile mănăstireşti, se dezvoltă învăţământul. În 1866 este adus pe tronul României Carol I de Hohenzollern şi în acelaşi an este promulgată prima constituţie cu specific românesc, care pune bazele …

Read More »

Literatura română

Primele manifestări ale literaturii române aparţin folclorului şi sunt atestate încă în secolul XI, fiind culese şi înregistrate abia în secolul XVIII şi mai ales în secolul XIX (de Vasile Alecsandri), când sunt acceptate ca modele pentru literatura cultă. Forme folclorice specifice sunt proza populară (basmul, legenda, snoava), cântecul epic (balada), cântecul liric, proverbul, zicătoarea şi ghicitoarea, poezia obiceiurilor calendaristice (PIuguşorul, colindele, sorcova etc.), poezia riturilor de trecere (cântecul de botez şi cumetrie, cântecul nupţial, bocetul) şi descântecul. Monumente ale literaturii române orale: baladele Mioriţa, Meşterul Manole, Zburătorul, Toma Alimoş ciclul Novăceştilor. Literatura scrisă apare în secolul XV, constând în …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din 1821

Nemulţumirea profundă a ţărănimii exploatate, manifestată în tot cursul secolului al XVIII-lea prin diferitele forme ale luptei de clasă – procese, nesupunerea la muncă, fuga în masă, răscoale locale – a izbucnit în 1821 într-o puternică mişcare îndreptată în acelaşi timp împotriva orânduirii feudale şi împotriva stăpânirii otomane. Cum regimul feudal era apărat de dominaţia otomană, adversarii săi mai conştienţi şi-au dat seama că, pentru a ataca direct şi cu succes feudalitatea şi pentru a emancipa producţia şi comerţul de îngrădirile sistemului feudal, era nevoie ca stăpânirea otomană să fie răsturnată. Mişcarea condusă de Tudor Vladimirescu n-a fost numai o …

Read More »

România în al doilea război mondial

Ion Antonescu, noul conducător al României după abdicarea lui Carol, era un naţionalist şi un adept al regimului autoritar. În alcătuirea guvernului său, el s-a bazat mai întâi pe legionari, iar după ruptura cu aceştia, pe armată. Convins că Germania va câştiga conflictul mondial izbucnit în 1939, şi din dorinţa de a recuceri teritoriile pierdute de România în 1940, el a antrenat ţara într-o strânsă cooperare economică şi militară cu Germania. Regimul antonescian 1940-1944 Îndată după abdicarea regelui Carol, generalul Antonescu şi-a arogat puteri dictatoriale, instituind funcţia de „Conducător al statului”. Tânărului rege Mihai (de numai 19 ani) îi rămâneau …

Read More »

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Realizarea României Mari, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul acţiunii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârşitul primului război mondial, când dispăreau de pe harta Europei Imperiul Ţarist şi cel Austro-Ungar. Unirea cu Regatul României a acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării pe plan internaţional a principiului autodeterminării şi a celui al naţionalităţilor. Aplicarea acestor principii de către români s-a realizat în mod diferenţiat de la o provincie la alta, în etape gândite realist şi realizate treptat de la autonomie la independenţă naţională şi apoi la unirea cu România. Basarabia Autonomia În …

Read More »

Iisus Hristos

Iisus din Nazaret, numit şi Hristos, Iisus Hristos sau pur şi simplu Iisus, (provincia Iudeea, Imperiul Roman, circa 4 î.Hr. – Ierusalim, Imperiul Roman, 30-33 d.Hr.) a fost un Predicator religios evreu şi conducător al secolului I. El este figura centrală în creştinism şi unul dintre cei mai influenţi oameni din istorie. Practic toţi istoricii din Vechimea afirmă existenţa istorică a lui Iisus. În opinia copleşitor acceptată în cercurile academice, bazată pe o lectură critică a textelor cu privire la persoana sa, Iisus din Nazaret a fost un predicator evreu care a trăit la începutul secolului I în regiunile Galileea …

Read More »

Dumnezeu

Dumnezeu este o zeitate sau fiinţă supremă. Toate marile religii monoteiste ale lumii venerează o fiinţă supremă, pe care o consideră zeul unic al Universului, creatorul tuturor lucrurilor, omniscient şi atotputernic. În toate religiile, Dumnezeu este descris ca o zeitate bună. În vechiul Israel, Dumnezeu era numit Iahve. Dumnezeul din Biblia ebraică a devenit şi Dumnezeul creştinătăţii. El mai era desemnat şi prin intermediul altor cuvinte, cu sens mai general, precum theos (în greacă) sau deus (în latină). În limbile romanice, cuvântul „zeu” provine direct din latinul deus, „divinitate, zeu”. În religia islamică, corespondentul lui Dumnezeu este Allah. Conceptul teologic, …

Read More »