Otilia Cazimir

Otilia Cazimir (pseudonimul literar al Alexandrinei Gavrilescu) (12 februarie 1894, Cotu Vameş, judeţul Neamţ - 8 iunie 1967, Iaşi) - poetă, prozatoare şi traducătoare. Este fiica Ecaterinei (născută Petrovici) şi a lui Gheorghe Gavrilescu, învăţători. Între alte pseudonime folosite în reviste (Dona Sol, Magda, Ofelia), de menţionat este Alexandra Casian, după numele bunicului patern, preotul Gavril Casian. Pseudonimul sub care este cunoscută i-a fost ales de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu.

În 1898 familia sa se mută la Iaşi, unde Cazimir urmează şcoala, liceul, apoi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, dar fără a susţine examenul de licenţă. Este membră a Societăţii Scriitorilor Români din 1929. Deţine funcţia de inspector al teatrelor şi spectacolelor în Direcţia Generală a Teatrelor între 1937 şi 1947. Din 1946 devine colaboratoare permanentă a Editurii Cartea Rusă, unde stilizează traduceri din literatura rusă şi sovietică.

Debutează cu poezie în 1912, în revista „Viaţa românească”, şi cu proză în 1919, în „însemnări ieşene”. În 1923 îi apare cel dintâi volum de poezii, Lumini şi umbre. Scrie poezie, proză, literatură pentru copii, literatură memorialistică, traduce din literatura franceză (Maupassant, Giraudoux). Colaborează la numeroase reviste, dar mai ales la „Viaţa românească”. A fost distinsă cu mai multe premii: Premiul Academiei Române şi Premiul „Femina-Vie Heureuse” în 1927, Premiul Naţional pentru Poezie în 1937, Premiul Societăţii Scriitorilor Români în 1942 etc.

Fără a fi, cum s-a spus adesea, regională, tradiţionalistă sau poporanistă, opera scrisă de Cazimir se încadrează în mod evident în ceea ce se poate numi „literatură moldoveana”, prin modul de a percepe natura şi sensul vieţii, atât în poezie, cât şi în proză. A rămas de altfel, în plan biografic, ieşeancă de-a lungul întregii vieţi. Nostalgia traiului patriarhal, profunzimea trăirilor, liniştea care acoperă furtunile din adâncuri, contemplarea anotimpurilor şi a vieţuitoarelor fac parte din alchimia sufletească a spaţiului care l-a dat pe Mihail Sadoveanu.

Umorul gentil al scriitoarei a fost deseori apropiat de cel al lui George Topârceanu. O altă componentă a stilului său este feminitatea firească (căpătând astăzi o patină a timpului), needulcorată, poeta declarându-se, în acelaşi timp, o adversară a încercării de a scrie literatură feministă în stil masculin. Cum era de aşteptat, note particulare în acest sens sunt aduse de poezia de dragoste şi de poezia pentru copii.

Distanţa mare în timp dintre debutul în revistă şi cel editorial face ca acesta din urmă să nu constituie un început propriu-zis din punctul de vedere al evoluţiei stilistice. Pe de altă parte, scriitoarea şi-a păstrat unitatea de stil şi viziune de-a lungul întregii sale opere. Tematica predilectă include dragostea, natura, biografia personală. Versurile sunt totdeauna fluente, imaginile grăitoare. Nefiind tradiţionalistă decât în sensul larg al cuvântului (subiecte clasice, formă clasică), scriitoarea nu este nici modernistă sau simbolistă, oricum nu cu intenţie, chiar dacă elemente disparate ale acestor trei orientări pot fi decelate în opera ei.

Motivul scrierii de poezie rămâne unul personal, singura tendinţă exterioară (acceptată în volumul din 1961, Partidului de ziua lui) rămânând o alegere nefericită. În primul volum, Lumini şi umbre, dragostea este sinceră, dar de cele mai multe ori şi problematică; bucuria şi tristeţea, elixirul şi otrava sunt simultane. Întregul este caracterizat printr-un gest, exprimat într-un singur catren, amintind astfel de o structură orientală a poemului. Prin concizia şi plasticitatea lor, multe dintre aceste versuri au devenit binecunoscute.

În volumele Fluturi de noapte (1926) şi Cântec de comoară (1931), tematica se referă într-o măsură mai mare la natură (anotimpurile de trecere, vieţuitoarele mici) şi la biografia personală (bunici, vacanţe din copilărie). Un alt volum de poezii, Licurici. Cronici fanteziste şi umoristice (1930), conţine un alt fel de versuri (ca subiect, nu ca stil) - adică răspunsuri şi replici la diferite articole din reviste interesate să afle unde îşi petrece scriitoarea vacanţa, dacă semnătura ei este pseudonimul unui bărbat etc.

Tonalitatea versului se schimbă sensibil în volumul de Poezii din 1939, apărut la doi ani de la moartea lui George Topârceanu, de care o lega o profundă afecţiune. Tristeţea nu mai este o stare de spirit pasageră, ci devine o permanenţă, un mod de a trăi.

Astăzi, poeta este mai cunoscută datorită poeziilor sale pentru copii (Jucării, 1938, Baba Iarna intră-n sat, 1954). Proza lui Cazimir păstrează stilul molcom al poeziei şi, în mare parte, sursele de inspiraţie. Amintirile din prima copilărie plutesc într-o atmosferă fabuloasă, în care copilul este un personaj care „piere” în prima zi de şcoală (A murit Luchi..., 1942).

Poate mai puţin obişnuite pentru imaginea comună despre scriitoare sunt schiţele cu structură tradiţionalistă, care povestesc „durerile ascunse”, tragediile tăcute ale vieţii la ţară: boli, crime, sărăcie, muncă, indiferenţă a funcţionarilor faţă de ţărani (Din întuneric). Interesantă este aici mai ales perspectiva diferită asupra unui loc celebru: Mirceştii lui Vasile Alecsandri. Atmosfera din târgul mic este sadoveniană (În târguşorul dintre vii..., 1939). Autoarea s-a exersat şi în literatura memorialistică (Prietenii mei scriitorii..., 1960) şi, întâmplător, în teatru (Unchiul din America).

Opera literară

  • Lumini şi umbre, Iaşi, 1923;
  • Unchiul din America, Iaşi, 1924;
  • Fluturi de noapte, Bucureşti, 1926;
  • Din întuneric. Fapte şi întâmplări adevărate (Din carnetul unei doctorese), Bucureşti, 1928;
  • Grădina cu amintiri şi alte schiţe, Bucureşti, 1929;
  • Licurici. Cronici fanteziste şi umoristice, Bucureşti, 1930;
  • Cântec de comoară, Bucureşti, 1931;
  • Jucării, Bucureşti, 1938;
  • Poezii, Bucureşti, 1939;
  • În târguşorul dintre vii..., Bucureşti, 1939;
  • A murit Luchi..., Bucureşti, 1942;
  • Catinca şi Catiuşa, două fete din vecini (în colaborare cu Theodor Kiriacoff-Suruceanu), Bucureşti, 1947;
  • Stăpânul lumii (în colaborare cu Theodor Kiriacoff-Suruceanu), Bucureşti, 1947;
  • Alb şi negru (în colaborare cu Theodor Kiriacoff-Suruceanu), Bucureşti, 1949;
  • Baba Iarna intră-n sat, Bucureşti, 1954;
  • Albumul cu poze, I-II, Bucureşti, 1957-1967;
  • Versuri, prefaţă de Constantin Ciopraga, Bucureşti, 1957;
  • Poezii, Bucureşti, 1959;
  • Prietenii mei scriitorii..., Bucureşti, 1960;
  • Partidului de ziua lui, Bucureşti, 1961;
  • Poezii (1923-1963), prefaţă de Constantin Ciopraga, Bucureşti, 1964;
  • Cele mai frumoase poezii, prefaţă de Constantin Ciopraga, Bucureşti, 1965;
  • Scrieri în proză, I-II, introducere de Constantin Ciopraga, Iaşi, 1971-1972;
  • Inscripţii pe marginea anilor, ediţie îngrijită şi prefaţă de George Sanda, Iaşi, 1973;
  • Scrieri despre teatru, ediţie îngrijită şi prefaţă de George Sanda, Iaşi, 1978;
  • Ariciul împărat, Bucureşti, 1985.

Traduceri

  • M. Bulatov, Gâşte călătoare, Bucureşti, 1948;
  • K.D. Uşinski, Baba iarna face pozne, Bucureşti, 1948 (în colaborare cu Eugen Vinea);
  • A.I. Kuprin, Sulamita, Bucureşti, 1948;
  • Maxim Gorki, Întreprinderile Artamonov, Bucureşti, 1949 (în colaborare cu Mihail Baras);
  • Lev Kassil, Sub semnul lui Marte, Bucureşti, 1949 (în colaborare cu Xenia Stroe);
  • S. Marşak, Puişorii în cuşcă, Oradea, 1949 (în colaborare cu Andrei Ivanovski);
  • Vera Panova, Tovarăşi de drum, Bucureşti, 1949;
  • Mihail Bubennov, Mesteacăn alb, I-II, Bucureşti, 1949-1954 (în colaborare cu Eugen Vinea);
  • M. Auezov, Abai, Bucureşti, 1950 (în colaborare cu Andrei Ivanovski);
  • K.A. Fedin, O vară neobişnuită, Bucureşti, 1950 (în colaborare cu Tatiana Berindei); Primele bucurii, Bucureşti, 1951 (în colaborare cu Tatiana Berindei); Sanatoriul Arktur, Bucureşti, 1964;
  • Galina Nikolaeva, Secerişul, Bucureşti, 1951 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Povestea Nastei Kovşova, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
  • Mihail Slonimski, Inginerii, Bucureşti, 1951 (în colaborare cu St. Siclodi);
  • Valentin Kataev, Pentru puterea sovietelor, Bucureşti, 1954 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Livada din stepă, Bucureşti, 1959 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
  • A.N. Tolstoi, Calvarul, Bucureşti, 1954 (în colaborare cu Gheorghe C. Stere);
  • A.P. Gaidar, Opere, I-III, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Timur şi băieţii lui, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Poveste despre secretul militar, Bucureşti, 1956 (în colaborare cu N. Gumă); Ceaşca albastră, Bucureşti, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Ciuk şi Ghek, Bucureşti, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Şcoala, Bucureşti, 1960 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Piatra cea fierbinte, Bucureşti, 1961, (în colaborare cu Nicolae Gumă);
  • Leonid Leonov, Lăcustele, Bucureşti, 1957 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
  • Serghei Mihalkov, Unchiul Stiopa, Bucureşti, 1956;
  • M. Postupalskaia, Aur curat, Bucureşti, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
  • Arthur Conan Doyle, O lume dispărută, Bucureşti, 1958 (în colaborare cu Rodica Nenciulescu);
  • A.P. Cehov, Opere, VI, VII, XII, Bucureşti, 1957-1963 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
  • V.G. Korolenko, Povestea unui contemporan, Bucureşti, 1958 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
  • Guy de Maupassant, O viaţă, Bucureşti, 1961, Opere, Bucureşti, 1966 (în colaborare cu R. Malcoci şi Lucia Demetrius);
  • B. Nemkova, Vârtelniţa de aur, Bucureşti, 1967 (în colaborare cu Livia Storescu şi Traducere de lonescu-Nişcov).

Check Also

George Dumitrescu

George Dumitrescu (22 aprilie 1901, Cocioc, judeţul Ilfov – 30 octombrie 1972, Bucureşti) – poet …

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …