Oscar Walter Cisek

Oscar Walter Cisek (6 decembrie 1897, Bucureşti - 30 mai 1966, Bucureşti) - traducător. Fiu de comerciant, Cisek frecventează Liceul evanghelic din oraşul natal (trecându-şi examenul de bacalaureat în 1917), iar la Munchen audiază cursuri de filologie (germanistică) şi istoria artei (1921-1923), fără a-şi încheia studiile universitare.

Atestarea aptitudinilor intelectuale, a vocaţiei pentru scris o dobândeşte prin lucrări literare şi publicistice, fiind prezent cu variate contribuţii în paginile revistelor „Cuget românesc”, „Adevărul literar şi artistic”, „Gândirea” etc. Colaborează cu versuri, pagini de proză şi eseuri la periodicele de limbă germană din România (mai ales la „Deutsche Tagespost”) şi din afara graniţelor ţării („Prager Presse”, „Der kleine Bund” etc.), găsind în munca de ziarist la foile romaneşti din capitală un suport material al vieţii sale şi al familiei.

A fost căsătorit, din 1920 până în 1936, cu traducătoarea Hortensia Mateescu, care a jucat un rol însemnat în formaţia sa de critic de artă. Activitatea în cadrul serviciului de presă al Ministerului de Externe (1924-1930) şi totodată cea de redactor al suplimentului în limba germană al „Revistei Fundaţiilor Regale” (1925-1928) îi deschid calea spre cariera diplomatică. A fost ataşat de presă şi ataşat cultural la Viena (1930), Praga (1932-1937) şi Berlin (1939-1940). După câţiva ani petrecuţi în cadrul Direcţiei de Presă şi al Secţiei de Propagandă a Ministerului de Externe (1941-1946), este numit consul general al Legaţiei Regale a României la Berna (1946-1947).

În 1948 e concediat din Ministerul de Externe şi are de suportat consecinţele ataşamentului său faţă de regimul anterior: arestat şi anchetat, suferă rigorile întemniţării în închisorile comuniste. Reabilitat, îşi reia activitatea, concentrându-se mai ales asupra unor proiecte de proză ficţional-documentară; romanul său în două volume despre răscoala de sub conducerea lui Horea, Cloşca şi Crişan, Reisigfeuer, a apărut în româneşte cu titlul Pârjolul. De asemenea, scrie numeroase eseuri, cronici plastice (transpuse şi în română) şi, concomitent, traduce din şi în limba germană. În 1962 devine membru corespondent al Academiei Artelor din Berlin (R.D. Germană).

Eforturile depuse de Cisek - care a folosit şi pseudonimul Werner Langenthaler - vizează mai buna cunoaştere a literaturii de limbă germană în România: conferinţe (despre romantismul german, Novalis, Rainer Maria Rilke), portrete ale unor autori (Thomas Mann, Georg Trakl - comparat cu George Bacovia, Theodor Dăubler), traduceri (din creaţiile Elsei Lasker-Schiller, ale lui Theodor Daubler şi Alfred Doblin; în colaborare cu Ion Pillat, a transpus proză lirică aparţinând lui R.M. Rilke, Cântecul vieţii şi al morţii stegarului Christoph Rilke, precum şi poeme de Georg Trakl şi Ivan Goli). Acestora le corespund, complementar, demersurile pentru cunoaşterea creaţiei româneşti în străinătate.

Ca traducător, Cisek dovedeşte receptivitate faţă de reliefurile marcante ale unui moment artistic. Astfel, în anii ’20 publică tălmăciri din Tudor Arghezi, G. Bacovia, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Ion Pillat etc.; transpune (împreună cu Hortensia Mateescu), pentru eventuale prezentări pe scene germane, piesele Tulburarea apelor, Meşterul Manole şi Daria ale lui Lucian Blaga, prieten şi coleg în serviciul diplomaţiei române. Se orientează spre fizionomiile artistice şi operele reprezentative, dând dovadă de gust estetic, de siguranţă în alegere.

În perioada regimului de „democraţie populară”, vădeşte însă şi spirit conciliant (în cazul traducerii romanului sadovenian Mitrea Cocor, se pare că au decis mai degrabă factori conjuncturali, explicabili poate prin dorinţa lui Cisek, considerat de birocraţia culturală comunistă un autor „burghez”, un „gândirist”, de a corecta această apreciere).

Receptivitatea faţă de ceea ce corespunde actualităţii, dar şi dispoziţia de a aborda mai ales realizările majore, caracteristice literaturii române contemporane, sunt slujite de bogatele resurse scriitoriceşti ale lui Cisek, învederate din plin în proza sa, în povestirile volumului Die Tatarin (Tătăroaica) (Hamburg, 1929), în romanele Der Strom ohne Ende (Fluviul fără sfârşit) (Berlin, 1937), despre viaţa pescarilor din Delta Dunării, şi Vor den Toren (În faţa porţilor) (Frankfurt pe Main, 1950).

Traduceri

  • N.D. Cocea, Antidynastische Pamphlete (Pamflete antidinastice), Bucureşti, 1951;
  • Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor, Bucureşti, 1952; Das Liebeslied (Cântec de dragoste), Bucureşti, 1981;
  • Zaharia Stancu, Die Blumen der Erde (Viorile pământului), Bucureşti, 1955.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …