Originile păstoriei la români. Studiu de filologie comparată, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Originile păstoriei la români. Studiu de filologie comparată, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie a fost publicată în „Columna lui Traian” nr. 5, 6, 7 şi 9 din 1874. Studiul pare neterminat. În textul original, titlul e formulat astfel: Originile păstoriei la români / Elemente dacice: / cioban - baci - stână - urdă - brânză / Studiu de filologie comparată, după care urmează citatul din Iliada.

  • În 1869, deci cu cinci ani în urma publicării acestui studiu, fusese respinsă candidatura lui Hasdeu la Academia Română; el devine însă membru al acesteia în 1877.

  • În multe numere ale revistei „Convorbiri literare”, Giorge Panu a publicat în 1873 o foarte lungă şi aspră recenzie la Istoria critică a românilor, la critica lui Panu a răspuns, în favoarea lui Hasdeu, elevul său Grigore Tocilescu (în paginile „Columnei lui Traian” din 1873).

  • Cercetările ulterioare nu au reţinut pe ademeni printre elementele de origine autohtonă. De altfel, Hasdeu însuşi, în Etymologicum Magnum Romaniae, consideră că e de origine latină: ad mânam, de la care verbul admanuare = ademânare; dar nici această etimologie nu este acceptabilă. În orice caz, ademeni nu este din substrat.

  • Alb. dem (var. dam) „daună” vine din lat. damnam (conferă Puşcariu, Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache, Heidelberg, 1905, nr. 488; Cabej, Studime gjuhesore). Derivatele verbale demoj, damoj, demtoj, damtoj s-au creat pe teren albanez.

  • Hasdeu tratează laolaltă cu rotacismul lui n intervocalic schimbările accidentale de asimilaţie ori disimilaţie a lui n.

  • În Etymologicum Magnum Romaniae, Hasdeu afirmă că „cioban... ne-a venit nouă foarte de demult prin turani”. Astăzi, toţi lingviştii sunt de acord că cioban, pe care îl găsim în toate limbile balcanice şi chiar în unele limbi nebalcanice (maghiara, polona, ucraineana), este de origine turcă (Puşcariu, Limba română, Bucureşti, 1940, harta 13, din care se vede că cioban e general în Muntenia, Moldova şi sudul Ardealului; în restul ţării s-a păstrat păcurar, de origine latină).

B.P. Hasdeu

  • În Etymologicum Magnum Romaniae autorul renunţă la etimologia tracă a lui baci, propunând, de astă dată, explicarea cuvântului ca un rest din pecenegă sau cumană.

  • Explicaţia prin substrat a lui stână a fost acceptată de numeroşi învăţaţi.

  • Mesapicul brunda, s-ar regăsi, după mulţi cercetători, în alb. bri, -ni „corn”.

  • În Curente din bătrâni Hasdeu propune altă etimologie pentru brânză: „ar trebui să renunţăm la orice derivaţiune care nu ne-ar oferi tema brand-, şi am ajunge astfel a înrudi acest cuvânt cu „lăptucă”, din „lapte” şi „grăsime” sau „untură”, vorbe negrece, probabilmente de origine tracică...”.

  • Legătura etimologică dintre brânză şi rânză reapare la alţi lingvişti, de exemplu la Baric, Albanorumanische Studien, Sarajevo, 1919: „das rum. brânză... mit rum. rânză «Labmagen» identisch ist”.

  • În cercetările ulterioare, dulău a fost explicat prin polon, dolow „Hetzhund”.

  • Mosoc, mozoc e înregistrat astăzi cu etimologie necunoscută (conferă Dicţionarul limbii române).

  • Tulei, tuleu e atestat târziu, abia în secolul al XVIII-lea şi nu pare un cuvânt din substrat (în Dicţionarul limbii române e raportat la ser. tulaj); ar. stur „stâlp”(şi daco-rom. sturii „ţurţuri de gheaţă”) ar fi lat. stylus (conferă Tache Papahagi, Dicţionarul dialectului român); în toponimie, muntele Sturu, în Gorj.

  • Metateza st > ts (= ţ) nu e posibilă în română; ţoală sau ţol e un cuvânt de origine neogreacă, iar ţâră (în o ţâră „puţin, niţel”) s-ar putea compara cu alb. cerre „picătură, fărâmă, ţâră”, pus în relaţie cu verbul ther „a tăia”, de origine indo-europeană.

  • Turcă sau ţurcă e înregistrat în Dicţionarul limbii române cu etimologie necunoscută.

  • Rom. cioară, alb. sorre pornesc de la un etimon comun cu palatală la iniţială (korna, kvorna, conferă Meyer) care a devenit africată şi apoi s în albaneză (conferă Grigore Brâncuş).

  • Pentru cheag trebuie să presupunem o formă originară clagum, cu metateza lui l întâmplată înainte ca grupul gl (coagulum) să se fi palatalizat.

  • Zăr nu se poate explica, din motive fonetice, din lat. serum; mai degrabă e un termen autohton.

  • În privinţa lui mânz, atragem atenţia că în Curente din bătrâni, Hasdeu îl consideră element de substrat, deşi nu observă legătura cu alb. mes, mez „id”.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …