Originile agriculturei la români, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Originile agriculturei la români, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie a fost publicată în „Columna lui Traian” din 1874.

Ipoteza că românii s-au format ca popor mai ales în Oltenia, Banat şi în ţinutul Haţegului, susţinută consecvent de Hasdeu şi în Istoria critică a romanilor (1984), precum şi în Etymologicum Magnum Romaniae (vol. III, 1976), trebuie luată în sensul că în această zonă procesul romanizării a fost de intensitate maximă, populaţia indigenă fiind numeroasă.

El insistă asupra Olteniei şi a regiunilor limitrofe acesteia considerând că în această arie geografică stăpânirea şi colonizarea romană au fost mai puternice, dovadă că s-a conservat aci un număr foarte mare de elemente arhaice, de origine dacă şi latină. Hasdeu nu a negat însă niciodată prezenţa reală a populaţiei romanizate în întreaga Dacic Traiană, mai exact, pe toată întinderea României de azi.

El explică, de exemplu, numele râului Moldova prin gotică, ceea ce e o dovadă că admitea existenţa populaţiei romanizate pe teritoriul Moldovei încă de la începutul secolului al IV-lea d.Hr. De fapt, Istoria critică a românilor, publicată în 1873, este o patriotică pledoarie pentru ideea continuităţii româneşti, pe tot teritoriul nostru de astăzi, de la colonizarea romană până în timpurile moderne.

E adevărat că, în general, numele uneltelor folosite în agricultură sunt nelatine, dar cuvinte ca arat „plug” (păstrat încă în aromână şi chiar în graiul maramureşean), furcă, par (lat. palus), piuă, (lat. pilla), sapă (lat. sappa), secere (lat. sicilis) sunt suficiente pentru a proba că agricultura e o îndeletnicire pe care dacoromânii o practicau cu mult înainte de contactul lor cu slavii. Adăugăm şi faptul că numele de unelte se schimbă foarte uşor, deci concluziile trase din examinarea lor sunt adesea riscante. E surprinzător că Hasdeu nu vorbeşte deloc de existenţa unei agriculturi, fie şi rudimentare, impusă de păstorit.

Etimologia alb. parmende „plug” pe care o reproduce Hasdeu după Hahn nu a fost acceptată de albaniştii de mai târziu, care au propus un lat. per-aramentum, derivat din pevarare, verb atestat în latina medievală (conferă G. Meyer, Etymologisches Worterbuch der albanesischen Sprache, Strassburg, 1891; N. Jokl, Linguistisch-kulturhistorische Untersuchungen aus dem Bereiche des Albanischen, Berlin-Leipzig, 1923); Eq. Cabej (Studime gjuhesore, II, Prishtine, 1976) propune ca etimon lat. paramentum (de unde şi ital. paramento, fr. parement) sau apparamentum „pregătire; unealtă?”.

B.P. Hasdeu

Derivările de care vorbeşte Hasdeu s-au produs în slavă, deci să nu se înţeleagă cumva că el le-ar atribui domeniului românesc; de exemplu, ţelină a intrat din limbile slave vecine (ser. celina etc., toate pornind de la rădăcina celh „întreg”); la fel, răzor vine din bulgară, „brazdă între două ogoare” etc. (pentru detalii, conferă Gheorghe Mihăilă, împrumuturi vechi sud-slave în limba română, Bucureşti, 1960); grapă e considerat astăzi ca element de origine traco-dacă.

  • Rărită, raliţă e folosit mai mult în Muntenia (lipseşte în Banat), deci e mai probabilă originea bulgară a termenului.

  • În dicţionarul lui Tiktin: steajer, stejer, strejer, strejerel provine din v. sl. stezeru.

  • Ca mulţi alţi termeni de agricultură atribuiţi de Hasdeu în exclusivitate influenţei sârbeşti, şi claie se află, nu numai în sârbă, ci şi în bulgară.

  • Tărâm şi ţarină nu se pot explica din lat. terrenus.

  • Observaţiile lui Hasdeu sunt, în general, valabile, dar cercetările ulterioare au dovedit că terminologia agricolă românească pusă de el pe seama influenţei sârbeşti se explică foarte bine (cu puţine excepţii) şi prin alte idiomuri slave, în special prin bulgară şi bogata terminologie de origine slavă nu e o dovadă că românilor le era străină agricultura până la venirea slavilor. Termenii agricoli de origine latină dovedesc îndeajuns acest lucru. În legătură cu întreaga terminologie agricolă, pot fi consultate următoarele lucrări: H. Dumke, Die Terminologie des Ackerbaus im Dako-rumanischen, în Weigand’s „Jahresberricht”, 1913; Petre Cancel, Termenii slavi de „plug în dacoromână, Bucureşti, 1921; Al. Bocăneţu, Terminologia agrară în limba română. Studiu filologic-istoric-cultural, în „Codrul Cosminului”.

  • Prin cercetările arheologice din secolul nostru s-a dovedit, dimpotrivă, existenţa unor aşezări româneşti stabile în secolele IV-VIII în toate zonele României de azi. Chiar studiul terminologiei agricole duce la această concluzie.

  • Sunt interesante din perspectivă sociolingvistică derivatele cu sufixul -ărit: oierit, porcărit, albinărit, câblărit (mai jos: găletărit), vinărit etc., nume care exprimă impozite şi dări în perioada feudală. Exemplele sunt numeroase, precum Maria Iliescu, în Omagiu lui Iorgu Iordan, Bucureşti, 1958, fără referire la Hasdeu.

  • Exagerează Hasdeu afirmând că în vremea lui Mircea cel Mare agricultura era foarte săracă în Ţara Românească. „Principalele ramuri ale economiei Ţării Româneşti şi Moldovei [în secolele XIV-XV], „continuă să rămână agricultura şi, strâns legată de ea, creşterea vitelor” (Istoria României, vol. II, Bucureşti, 1962; pentru numeroase alte detalii privind dezvoltarea culturii cerealelor în secolul al XIV-lea).

  • Totuşi, în Istoria României, vol. II, se arată că o mulţime de documente consemnează exportul de cereale la începutul sec. XVI-lea atât în sudul Dunării, cât şi peste Carpaţi, la Sibiu, la Braşov etc.

  • În dicţionarele actuale (Dicţionarul limbii române, Dicţionarul explicativ al limbii române) se evită o etimologie pentru mălai; în schimb Tiktin, DRG, nu exclude apropierea de lat. milium şi o contaminare cu v. sl. mleti, meljan „mahlen”. Cred că Hasdeu nu greşeşte văzând în mălai un cuvânt din fondul preroman al limbii. Pentru radical, nu este exclusă comparaţia cu alb. mjell „făină” (cuvânt indo-european, conferă G. Meyer).

Felul în care rezolvă Hasdeu originile agriculturii la români l-a iritat mult pe latinistul I.C. Massim, care publică o broşură intitulată O mostră de istorie critică, Noua tipografie a laboratorilor români, 1874, 23 pagini, în care arată, nu fără temei, că românii practicau agricultura înainte de venirea slavilor. Broşura e îndreptată cu toată asprimea în contra lui Hasdeu, care răspunde lui I.C. Massim prin articolul Ştiinţa şi d. I.C. Massim, în „Columna lui Traian” nr. 4 din 1874, articol pe care îl reproducem în întregime.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …