Organizarea politică a oraşelor greceşti din Dobrogea în secolele V-I î.Hr.

În măsuri care au variat de la oraş la oraş şi, în sânul aceleiaşi cetăţi, de la epocă la epocă, puterea politică aparţinea în aceste colonii poporului, alcătuit din totalitatea cetăţenilor cu drepturi depline. De la exercitarea acestora erau excluşi (şi aveau să rămână astfel până la sfârşitul antichităţii) în primul rând sclavii, apoi străinii domiciliaţi şi femeile - chiar femeile de condiţie liberă.

Organul în care se întrupa autoritatea supremă era Adunarea, de cele mai multe ori pomenită în documente cu numele de „popor”. Alături de ea, exista însă în fiecare cetate greacă guvernată democratic un corp consultativ mai puţin numeros, însărcinat cu expedierea treburilor curente şi purtând numele de „sfat”. Sfatul era recrutat astfel încât alcătuia o expresie a întregului corp cetăţenesc, rostul lui principal fiind de a pregăti munca Adunării, întrunită în zile dinainte ştiute, sau, mai rar, în şedinţe extraordinare.

La Histria (ca la Atena, ca să cităm o pildă), preşedintele Sfatului îndeplinea şi funcţia de preşedinte al Adunării chemate să ia hotărâri în timpul cât el îşi îndeplinea mandatul. Numele lui figurează în preambulul decretelor ajunse până la noi şi, alături de numele eponimului cetăţii - preotul lui Apollo Tămăduitorul - ne ajută să datăm aceste importante documente.

Rânduieli asemănătoare întâlnim în Callatis şi Tomis, măcar că despre aceste oraşe informaţiile noastre se întâmplă să fie mai rare şi în ciuda faptului că - în amănunte - între instituţiile celor trei oraşe există deosebiri, oglindite mai ales în denumirile colegiilor de dregători. Trăsătura comună a acestora din urmă e - ca aproape pretutindeni în lumea greacă - aceea de a fi aleşi de Adunare cu titlu onorific şi pe un timp limitat (de obicei un an); în al doilea rând, de a-şi exercita demnitatea în tovărăşia unui număr oarecare de colegi cu atribuţii şi drepturi egale. Cum am mai spus-o, de la cetate la cetate numărul şi numele colegiilor de magistraţi au putut varia: îndeobşte, totuşi, fiecare dispunea de organe corespunzând feluritelor aspecte ale vieţii publice, alcătuind laolaltă un aparat executiv pe măsura trebuinţelor unui stat de tip antic, de întindere modestă şi cu populaţie puţină.

În aceeaşi ordine de idei, trebuie arătat că în întocmirea lor social-politică, precum în limbă şi în tradiţiile religioase, oraşele-state din Dobrogea au păstrat până spre sfârşitul vieţii lor istorice înrâurirea cetăţilor din Grecia metropolitană de unde-şi trag obârşia. Astfel, instituţiile din Histria şi Tomis se aseamănă în foarte multe privinţe cu acele din Milet şi, îndeobşte, din cetăţile Ioniei, pe câtă vreme acele din Callatis se explică până în amănunte prin exemplul Megarei, ale cărei particularităţi de organizare se găsesc şi în celelalte colonii doriene din Marea Neagră.

Nu e o întâmplare, în aceste condiţii, împrejurarea că la Histria - ca şi la Tomis - împărţirea corpului cetăţenesc în triburi gentilice de origine ioniană (Argadeis, Aigicoreis, Oinopes şi Hopletes) stăruie până târziu în epoca romană, cu toate că de multe veacuri această împărţire nu numai reprezenta altceva decât o amintire, fără legături cu organizarea administrativă a oraşului, întemeiată, după toate probabilităţile, pe existenţa unor triburi teritoriale.

Iar dacă, în stadiul actual al documentării, existenţa la Callatis a celor trei triburi gentilice doriene (Hylleis, Dymanes şi Pamphyloi) nu poate fi dovedită dăinuirea lor cel puţin până la o vreme poate fi socotită neîndoioasă, aşa cum îndoioasă e în această colonie existenţa principalelor colegii de magistraţi cunoscuţi în Megara, în frunte cu eponimul cetăţii, căruia - multe veacuri după instaurarea regimului democratic sclavagist, în metropolă ca şi în colonii - continuă să i se spună „rege”, deşi demnitatea pe care o îmbracă nu se deosebeşte de a celorlalţi magistraţi nici prin durată, nici prin alte particularităţi.

În ciuda titlului său pompos, atribuţiile „regelui” din Callatis erau în primul rând de natură religioasă. Ca pretutindeni în coloniile întemeiate de megarieni, adevăraţii capi ai aparatului executiv par să fi fost în această cetate aşa-numiţii „cinci la număr”, alături de care se menţionează un colegiu al „strategilor”, însărcinat cu conducerea treburilor militare.

Alte colegii menţionate sunt cel cu atribuţii judiciare, apoi acel al „aisimneţilor”, care, propriu vorbind, nu era informat din magistraţi, ci din membri ai Sfatului însărcinaţi cu pregătirea muncii acestui corp în timpul unei fracţiuni a anului (pe cât se poate judeca, timp de o lună), după pilda pe care ne-o dau în Atena binecunoscuţii „pritani”, iar în Histria „epimenii”.

Membrii unei alte comisii, exercitând după cât se poate judeca atribuţii asemănătoare, poartă într-o importantă inscripţie din Callatis numele de „probuli”. Despre organizarea cetăţii Tomis în perioada autonomiei informaţiile noastre sunt reduse, ca şi numărul documentelor epigrafice anterioare epocii romane. În afara celor două organe consultative ale democraţiei sclavagiste - Adunarea şi Sfatul - mai cunoaştem existenţa în acest oraş a unui colegiu de „arhonţi” cu atribuţii de administraţie generală, şi - într-un caz excepţional - a unor conducători militari, aleşi pe timp limitat pentru a face faţă unor primejdii neobişnuite.

În schimb, în legătură cu organizarea Histriei în cursul aceloraşi veacuri, ştirile de care dispunem sunt şi mai numeroase şi mai explicite. Putem astfel afirma că în această cetate puterea executivă era deţinută de un colegiu, ajutaţi de colegii speciale pentru fiecare sector important al vieţii obşteşti: ei aveau sarcina de a redacta deciziile Adunării; „economi”, „casieri” şi „împărţitori” administrau finanţele publice; „agoranomi” se îngrijeau de aprovizionare şi supravegheau preţurile; alţii exercitau tutela asupra orfanilor minori.

Cu atribuţii mai puţin lămurite ni se înfăţişează colegiul „celor zece” (poate tot în legătură cu vistieria oraşului) şi acel al „conducătorilor”, al cărui nume ne-ar îndreptăţi să credem că îndeplinea funcţii militare, dacă documentele unde-i pomenit nu l-ar arăta îndeplinind atribuţii de caracter civil. În sfârşit, în împrejurări excepţionale, sunt menţionaţi printre demnitarii histrieni „supraveghetori ai construcţiei zidurilor” şi un „amiral cu puteri depline”, al cărui titlu însuşi arată că e vorba de un comandant de escadră învestit cu largi împuterniciri, în vederea ducerii la bun sfârşit a unei misiuni temporare.

Check Also

Coloniile greceşti din Dobrogea

Fenomenul de larg răsunet şi fecunde urmări, cunoscut sub numele de marea colonizare greacă din …

Practicile politice liberale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

Liberalismul îşi are originea în ideologia mişcărilor de emancipare socială şi naţională din prima jumătate …

Drumurile romane din Dobrogea

Organizarea militară şi administrativă a Dobrogei a impus stăpânirii romane construirea unei reţele de drumuri …

Diplomaţia, o realitate politică în secolul al XVII-lea

Consideraţii generale Secolul al XVII-lea a reaşezat raporturile între Marile Puteri. În acelaşi timp, în …

Conştiinţa naţională şi emanciparea politică în secolul al XVIII-lea

Trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Imperiului Habsburgic a modificat statutul politic al principatului, căruia i s-a …