Organizarea oraşelor din Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Unităţile administrative şi judiciare amintite: scaunele, districtele, comitatele, precum şi episcopiile, îşi aveau reşedinţele în târguri şi oraşe. Organizarea administrativă şi judecătorească a oraşelor este în legătură cu dezvoltarea economică şi socială, atât a lor, cât şi a unităţilor teritorial-politice mai mari din care făceau parte. Aspectul administrativ-judecătoresc era rezultatul prefacerilor petrecute în viaţa economică şi socială a oraşelor.

În organizarea şi conducerea oraşelor se înregistrează anumite schimbări, determinate de evoluţia raporturilor dintre oraş şi sat, de transformările din baza social-economică a oraşului, de intensificarea luptei de clasă dintre orăşeni şi feudali şi de contradicţiile dintre păturile populaţiei orăşeneşti, precum şi de legăturile dintre oraşe şi puterea centrală.

Oraşele se bucurau de o oarecare autonomie, recunoscută de puterea centrală prin privilegii scrise, similare chartelor comunale ale oraşelor apusene. Unele oraşe erau scutite de jurisdicţia voievodului sau de aceea a comitelui. Oraşele aveau dreptul de autocârmuire, putând să-şi aleagă organele de conducere, care exercitau atribuţiile administrative, judiciare, fiscale şi militare în oraşe.

Oraşul era condus de un sfat - numit mai târziu şi „magistrat” - în frunte cu judele (iudex), Juzii unor oraşe şi târguri mai mici se numeau villici. Sfatul se compunea de obicei din 12 juraţi, recrutaţi, ca şi judele, dintre orăşenii cei mai înstăriţi. Atât ei, cât şi judele, erau aleşi anual de orăşeni, după modalităţi care variau aproape de la oraş la oraş.

Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în unele oraşe (Sibiu, Sighişoara, Mediaş, Orăştie, temporar şi la Braşov), alături de „jude” - de regulă identic cu judele regal al scaunului sau districtului, numit de rege - apare şi un burgărmeşter (Btirgermeister, magister civium), ales de orăşeni. În repetate rânduri, însă, de la sfârşitul secolului al XV-lea, cele două demnităţi se găseau reunite în mâinile aceleiaşi persoane. Pe lângă jude şi, după caz, burgărmeşter, în unele oraşe exista şi un administrator (Hann, villicus), care avea, printre altele, grija bunurilor oraşului şi judeca pricinile mărunte, iscate în legătură cu tranzacţiile de pe piaţa locală. Cauzele mai importante erau rezervate judelui şi sfatului, care judecau după dreptul orăşenesc, un ansamblu de obiceiuri juridice, consfinţite prin privilegii regale.

Pe la mijlocul secolului al XV-lea, sub presiunea meşteşugarilor care revendicau o parte tot mai mare la conducere, este amintit în oraşele Transilvaniei - mai întâi la Cluj, în 1458, iar din 1495 la Sibiu, Braşov şi în alte centre urbane - centumviratul, adică un consiliu mai larg, de o sută de bărbaţi, aleşi din orăşenii cu stare, de către jude şi consiliul orăşenesc, în preajma expirării mandatului acestora. Centumvirii alegeau apoi pe judele şi juraţii noi; se ocupau cu repartizarea dărilor şi cu diferite alte sarcini privind administraţia oraşului.

În unele oraşe, jurisdicţia era împărţită între dregători aleşi de acestea şi reprezentanţii regelui; aşa era la Cluj în primele decenii ale secolului al XIV-lea şi în alte oraşe. Autonomia oraşelor episcopale era şi mai îngrădită, juzii şi juraţii lor aflându-se sub dependenţa episcopilor sau a capitlurilor. În anumite oraşe - Oradea, Satu Mare - au existat multă vreme comunităţi separate, având fiecare judele şi juraţii lor.

Oradea, bunăoară, nu avea un jude comun pentru întreg oraşul decât începând din 1557. Uneori solidaritatea de interese dădea naştere la confederaţii de oraşe. Astfel, la mijlocul secolului al XV-lea, se cunoaşte confederaţia celor patru oraşe miniere din Munţii Apuseni, Abrud, Baia de Arieş, Baia de Criş şi Băiţa, având un for comun de judecată şi plătind în comun dările.

Deşi privilegiile au fost conferite întregii comunităţi a oraşului, cu vremea de ele au beneficiat numai păturile înstărite. Conducerea oraşelor a fost acaparată treptat de o pătură restrânsă, formată din patriciat. În secolul al XIV-lea, la Cluj, câteva „neamuri” - a căror putere se întemeia mai ales pe proprietăţile lor de pământ din hotarul oraşului - căutau să transforme dregătoria de jude şi consiliul orăşenesc în funcţiuni ereditare. Încăierările sângeroase ale acestei aristocraţii urbane - deosebite de manifestările tipice ale anarhiei feudale doar prin faptul că se desfăşurau pe străzile oraşului - evocă manifestările similare, clasice, din comunele italiene ale epocii.

Ca urmare a dezvoltării negoţului şi meşteşugurilor, acest patriciat de tip agrar, seminobiliar, a cedat, treptat, locul unui patriciat nou, recrutat mai întâi din marii negustori, apoi şi din meşteşugarii înstăriţi. Astfel, încă de la mijlocul secolului al XIV-lea, încep să pătrundă în conducerea oraşelor din Transilvania tot mai multe elemente meşteşugăreşti, nu numai ca juraţi, ci şi ca juzi. Cu vremea, acest patriciat nou, comercial şi meşteşugăresc, caută să monopolizeze cârmuirea şi veniturile oraşelor în interesele sale de clasă.

În unele oraşe cu populaţie meşteşugărească şi negustorească mixtă din punct de vedere etnic, antagonismele sociale se împleteau cu contradicţii şi conflicte între elementele săseşti şi maghiare pentru conducere. Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, această conducere fiind acaparată la Cluj de orăşeni saşi, bogaţi, elementele maghiare înstărite revendicau şi ele o participare la dregătorii. În cele din urmă, în 1458, prin mijlocirea puterii centrale, s-a ajuns la împărţirea funcţiilor de conducere, pe bază de paritate, între patriciatul săsesc şi cel maghiar.

Check Also

Literatura beletristică în Transilvania în secolul al XVII-lea

Literatura beletristică din Transilvania înregistrează ecourile târzii ale umanismului aflat în decadenţă. Golită tot mai …

Formaţiunile politice din Transilvania în secolul al X-lea

Dezvoltarea forţelor de producţie la nivelul înfăţişat mai sus a determinat apariţia claselor sociale cu …

Scrisul şi literatura în limba latină în timpul feudalismului în Transilvania

Paralel cu dezvoltarea culturii feudale slavo-române în regiunile de la est şi sud de Carpaţi, …

Oraşele din Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

Transformările care s-au produs în viaţa economică-socială, analizate în paragrafele precedente, au avut o puternică …

Noi oraşe romane în Dobrogea

Urmele arheologice şi epigrafice descoperite în cele mai multe dintre aceste localităţi dovedesc ca, pe …