Organizarea militară a Dobrogei romane

Organizarea militară a Dobrogei începe chiar din momentul anexării ei, în anul 46 d.Hr. şi continua până la sfârşitul acestui veac, când avem numeroase documente cu privire fie la corpurile de trupe romane, fie urme arheologice ale primelor castre dobrogene. În prima fază a organizării militare a Dobrogei, apărarea frontierei dunărene în această zonă atât de primejduită este asigurată îndeosebi de trupe auxiliare (cohortes de infanterie şi alae de cavalerie).

După cucerirea Daciei de către romani, apărarea Dunării sporeşte în chip simţitor prin transferarea legiunii a V-a Macedonica de la Oescus (Bulgaria) la Troesmis. Din inscripţiile descoperite la Troesmis rezultă că majoritatea efectivului legiunii era recrutată în Asia. Acest lucru este explicabil în parte prin faptul că legiunea participase multă vreme la operaţiile militare din răsărit şi că îşi completase pierderile suferite prin recrutări din rândurile cetăţenilor romani din această regiune.

Cartierul general al legiunii a V-a Macedonica a fost, din momentul transferării ei şi până în anul 167, când este mutată în Dacia, la Troesmis, alături de o veche aşezare getică. Cărămizi cu ştampilă descoperite în această localitate par a indica iniţial existenţa unui mic castru ocupat de ala I Pannoniorum. În prima jumătate a veacului al II-lea d.Hr., castrul trebuie să fi fost mult amplificat, dată fiind poziţia sa de centru militar.

Întreaga linie a Dunării este întărită în cursul veacurilor I-III d.Hr. de numeroase castre şi detaşamente militare, ale căror urme se constată arheologic şi epigrafic. Trebuie subliniat faptul că cele mai multe dintre aceste castre au fost construite pe locul unor vechi aşezări geto-dacice din Dobrogea. Lucrul se explică în bună măsură prin aceea că, pe de o parte, aceste aşezări se aflau în apropierea vadurilor Dunării, care trebuiau apărate în primul rând, pe de altă parte, prin aceea că aprovizionarea trupelor era asigurată de populaţia locală printr-un impozit special, cunoscut sub numele de annona militaris.

De la sud spre nord au fost identificate de-a lungul fluviului mai multe castre, ocupate de detaşamente ale legiunilor şi detaşamente auxiliare, care depindeau de comandamentul legiunii a V-a Macedonica de la Troesmis. Un astfel de castru roman este amintit la Sucidava, localitate al cărei nume, ca şi acela al aşezării omonime din Oltenia, indică în chip cert o veche aşezare getică. În această regiune s-au identificat castre de formă dreptunghiulară (150 m x 80 m) în satele Mârleanu şi Satul Nou.

Lagărul roman de la Axiopolis, lângă Cernavodă, construit alături de un vechi târg greco-getic, constituie un important punct de sprijin al limes-ului dunărean, refăcut de mai multe ori în cursul stăpânirii romane. La 27 km mai spre nord, păzind un important vad al Dunării, s-a construit la Capidava, la începutul veacului al II-lea d.Hr., un castru de formă dreptunghiulară (110 m x 82 m), care a fost refăcut de trei ori până în veacul al VI-lea d.Hr. Inscripţiile descoperite indică la început un detaşament din legiunea XI Claudia cantonată la Durostorum, care a construit probabil această fortăreaţă, în veacul al II-lea d.Hr., se constată la Capidava cohors I Germanorum, iar în veacul al III-lea d.Hr., un detaşament din legiunea I Italica.

În tot cursul veacului al II-lea d.Hr., staţionează la Carsium (azi Hârşova) ala II Hispanorum et Aravacorum. Castrul a fost construit probabil în anul 103 pe locul unei vechi aşezări geto-dace, în care s-au descoperit numeroase fragmente de vase greceşti. Castrul păzea unul dintre cele mai importante vaduri ale Dunării, în faţa gurii Ialomiţei. Dincolo de Troesmis, la 13 km spre nord, lângă Macin, s-a ridicat la sfârşitul veacului I d.Hr., castrul roman de la Arrubium, ocupat până la mijlocul veacului al III-lea d.Hr. de ala I Vespasiana Dardanorum. Numele localităţii indică o veche origine celtică, ce trebuie pusă în legătură cu expansiunea celţilor în regiunea balcano-dunăreană în veacul al III-lea î.Hr.

Pe malul drept al Dunării, pe un promontoriu ce domină Isaccea se află ruinele marii cetăţi Noviodunum. Ca şi cel al Arrubiului, numele acestei cetăţi este de origine celtică. Inscripţii şi cărămizi ştampilate, ca şi unele instalaţii portuare, indică prezenţa în acest punct a principalei staţiuni a flotei romane de pe Dunăre (classis Flavia Moesica).

În afară de o inscripţie amintind un signifer din legiunea XI Claudia şi de o cărămidă cu ştampila legiunii a V-a Macedonica, nu avem alte dovezi mai precise pentru prezenţa şi a unei garnizoane de trupe de uscat la Noviodunum. Dată fiind însă importanţa strategică a acestui punct, care domina un important vad al Dunării şi se găsea la capătul marelui drum strategic ce traversa Dobrogea, este de presupus că comandantul flotei de la Dunăre avea la dispoziţia sa şi un detaşament de infanterie sau cavalerie.

Ultima mare cetate romană de la Dunăre, amintită de Ovidiu, încă din vremea regatului clientelar trac, se găsea la Aegyssus (azi Tulcea). Urmele descoperite pe dealul Tulcei datează dintr-o epocă mai târzie (secolele IV-VI d.Hr.), dar este firesc să presupunem că în această localitate se afla cantonat un detaşament al flotei romane de pe Dunăre încă din secolul II d.Hr. Inscripţii descoperite în Dobrogea amintesc şi alte detaşamente militare, pentru care nu avem însă precizat locul unde erau cantonate. Ele sunt următoarele: ala I Flavia Qaetulorum, ala I Gallorum Flaviana, ala Pannoniorum, cohors I Cilicum, cohors VII Gallorum şi cohors I Lusitanorum Cyrenaica.

Un rol important în supravegherea şi apărarea limes-ului dunărean l-a jucat flota de pe Dunăre, despre ale cărei staţiuni mai însemnate, cea de la Noviodunum şi cea de la Aegyssus, s-a vorbit mai sus. Istoria acestei flote ne este cunoscută, în linii generale, din câteva diplome militare, din care aflăm numele ei - classis Flavia Moesica. Acest nume indică faptul că ea a fost întemeiată sau reorganizată în epoca dinastiei Flaviilor (69-96 d.Hr.). Flota era compusă din vase de mai mici dimensiuni (lusoriae) şi din vase de luptă cu două rânduri de lopeţi (liburnae). Fiecare dintre aceste nave avea o unitate militară, sub comanda unui centurion.

Detaşamente mai mici ale flotei staţionau şi în alte fortăreţe decât cele de la Noviodunum şi Aegyssus. Astfel, după cărămizile cu ştampilă descoperite la Bărboşi, rezultă că şi zona de la vărsarea Siretului intra în directa supraveghere a flotei dunărene. Tuturor corpurilor de trupe din Dobrogea li se repartiza câte un teritoriu rural, din care îşi scoteau subzistenţa lor. Întinderea acestui teritoriu depindea de importanţa detaşamentului respectiv. Cel mai întins era fără îndoială teritoriul legiunii a V-a Macedonica, al cărei comandant era în acelaşi timp şi cea mai mare autoritate în această zonă. În cea mai mare parte a sa tot în Dobrogea se afla şi teritoriul legiunii a XI Claudia, cantonată la Durostorum.

Teritoriile detaşamentelor auxiliare erau desigur mai modeste. Totuşi, în unele localităţi, ca Noviodunum şi Capidava, găsim teritorii rurale foarte întinse. Aceste teritorii s-au dezvoltat independent de trupele cantonate aici, prin coloniştii civili romani şi veterani stabiliţi în diferitele sate (viei) dimprejur, datorită intereselor economice care-i atrăgeau înspre localitatea de lângă castrul militar. Astfel, Capidava şi Noviodunum devin capitale ale acestor unităţi.

Aceste teritorii erau conduse de un consiliu comunal (ordo decurionum sau, începând cu secolul III d.Hr., curialium), condus de un decurio ales anual, iar, din cinci în cinci ani de un quinquennalis, care avea grijă să repartizeze dările şi celelalte obligaţiuni faţă de stat pe unităţile teritoriului. Territorium capătă astfel şi o accepţiune de comună cu organizare cvasi municipală, având reşedinţa în unul din satele mai ridicate, cu un început de viaţă orăşenească.

Check Also

Cultura greco-romană în Dobrogea în secolele I-III d.Hr.

Transformările economice şi politice prin care a trecut Dobrogea sub stăpânirea romană au determinat o …

Întemeierea coloniilor greceşti din Dobrogea

Cu privire la întemeierea primelor trei colonii greceşti din Dobrogea – într-o epocă mai târzie …

Monumentele arhitectonice din oraşele greco-romane din Dobrogea

Ruinele monumentale descoperite în oraşele pontice dovedesc, pe de altă parte, că şi în aceste …

Dobrogea în timpul stăpânirii romane

Prin poziţia sa geografică şi strategică, Dobrogea romană constituie un adevărat bastion, a cărui importanţă …

Distribuţia proprietăţii în Dobrogea romană

Aşa cum s-a amintit mai sus, în satele din Dobrogea romană au apărut un mare …