Organizarea militară a Daciei romane

Cucerită printr-un uriaş efort militar, provincia Dacia, datorită poziţiei sale geografice, de cap de pod peste Dunăre şi citadelă înaintată dincolo de marele fluviu, în mijlocul lumii de popoare şi seminţii libere, a putut fi menţinută timp de peste un secol şi jumătate în stăpânirea sa de către imperiu numai printr-o continuă grijă pentru organizarea unei cât mai bune şi mai puternice apărări.

Apărarea Daciei a constituit pentru imperiu o permanentă preocupare şi împăraţii au făcut tot ce le-a stat în putinţă, neprecupeţind nici un sacrificiu, pentru a păstra cât mai îndelung această provincie. Interese multiple, de ordin economic, politic şi militar, legau imperiul de Dacia.

În sistemul de apărare al imperiului la Dunărea de mijloc şi de jos, Daciei îi revenea un rol important, acela de a sparge unitatea lumii aşa-zise barbare din această regiune, de a întrerupe legăturile dintre diferitele neamuri şi de a bara acestora pătrunderea în imperiu prin porţile astfel deschise - adevărate viae gentium cum s-a spus - pe care le constituiau, de o parte şi de alta a Carpaţilor, şesul Munteniei şi câmpia Tisei. Armata avea misiunea de a ţine în frâu populaţia supusă şi exploatată din provincie, în felul acesta se spera a se asigura liniştea teritoriilor romane din sudul Dunării.

Puternic fortificată. Dacia a putut constitui un bastion sau propugnaculum aproape inexpugnabil pentru acele vremuri şi datorită cununei de munţi - corona montium, cum o numeşte scriitorul târziu Iordanes - care o înconjura. Ea va fi părăsită de romani, după cum se va arăta, numai în momentul când ţinuturile din sudul Dunării ale Moesiei şi Illyricului vor fi devastate de la un capăt la altul de către barbarii care în secolul III, ca urmare a atacurilor lor violente, îşi făceau drum spre inima imperiului.

Fortăreaţă ameninţătoare pentru lumea liberă dinafară, dar totodată ea însăşi continuu ameninţată, spre a-şi putea îndeplini misiunea, Dacia a fost de la început împănată cu trupe şi întărită cu nenumărate castre, castele, burguri, turnuri, valuri şi alte lucrări de fortificaţie. Efectivele militare au fost menţinute tot timpul la un nivel ridicat, iar sistemul defensiv a fost mereu amplificat şi necontenit adaptat la împrejurările dinafară, pe măsură ce pericolele externe şi atacurile popoarelor libere deveneau mai violente şi mai primejdioase.

Armata romană a jucat un rol însemnat în viaţa provinciei, de aceea cunoaşterea alcătuirii ei şi a vicisitudinilor prin care a trecut constituie un capitol important din istoria Daciei sub romani. Ca şi în celelalte provincii ale imperiului, armata romană din Dacia era alcătuită din legiuni şi trupe auxiliare, la care se adaugă şi unele formaţiuni neregulate sau temporare.

Check Also

Regalitatea şi religia în Dacia

În secolele I î.Hr. – I d.Hr., societatea geto-dacică a cunoscut o perioadă de apogeu, …

Monumente de artă din Dacia romană

La Sarmizegetusa, Apulum, Drobeta şi Romula s-au descoperit urmele unor monumentale băi publice (thermae), care …

Năvălirea ungurilor în Dacia

Starea ţărilor de peste munţi la venirea ungurilor. Români sub voievozii bulgari De la stingerea …

Întinderea şi organizarea administrativă a Daciei

La sfârşitul celui de-al doilea război dacic întreg teritoriul care formase regatul lui Decebal era …

Coloniştii romani în Dacia

Colonizarea Daciei pe timpul lui Traian a avut un caracter oficial şi ea s-a realizat …