Odin şi Poetul, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată de George Călinescu în revista „Adevărul literar şi artistic”, nr. 736 din 13 ianuarie 1935.
A apărut pentru prima oară în volumul Mihai Eminescu - opera literară, de George Călinescu, 1935.
Se păstrează în manuscrisul nr. 2.290, 31-36, 38-45.
A fost elaborată, probabil, în 1872.
Odin şi Poetul
Ei cer să cânt... durerea mea adâncă
S-o lustruiesc în rime şi-n cadenţe
Dulci ca lumina lunei primăvara
Într-o grădină din Italia.
Să fac cu poezia mea cea dulce
Damele să suspine, ce frumoase
Pot fi pentru oricine. Pentru mine
Nu. Şi juni nătângi cu ţigarete-n gură,
Frizaţi, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinţi,
Să reciteze versuri de-ale mele
Spre-a coperi cu-espresia adâncă
Unei simţiri adevărate - nişte mofturi.
Mai bine-aş smulge sufletul din mine,
Aş stoarce cu o mână crudă, rece
Tot focul sânt din el, ca în scânteie
Să se risipe, pân’ se va-njosi
Să animeze pe deşerţi şi răi.