O, strigă-se a vieţii…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

O, strigă-se a vieţii..., de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poezii postume în 1902.

Se păstrează în manuscrisele: nr. 2.276 B, 38v-40, cu titlul Curând s-a stinge-a vieţii fumegătoare faclă, nr. 2.306, 70-72, cu titlul O, stingă-se a vieţii-mi fumegătoare faclă şi 2.261, 73-76, cu titlul O, stingă-se a vieţii fumegătoare faclă.

Prima versiune aparţine epocii berlineze (1874); a doua epocii ieşene (1877) şi a treia epocii bucureştene (1879).

Versul: Şi să nu pot de somnul pământului s-adorm ne îndrumă la poezia lui Alfred de Vigny, Moise, în care se găseşte un vers: Laissez-moi m’endormir du sommeil de la terre, reţinut de Eminescu, probabil, din lecturile sale.

Mihai Eminescu

O, stingă-se a vieţii...

O, stingă-se a vieţii fumegătoare faclă,

Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă!

N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun,

Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun,

Căci n-am avut metalul demonilor în vine,

Nici pacinica răbdare a omului de bine,

Căci n-am iubit nimica cu patimă şi jind...

Un creier plin de visuri ş-o inimă de rând.

De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,

Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.

Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors...

Acelaşi şir de patimi s-a tors şi s-a retors

De mânile uscate a vremii-mbătrânite.

Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncâlcite:

Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soarte

Noroc fără durere, viaţă fără moarte.

Am pus de mult deoparte acele roase cărţi

Ce spun c-a vieţii file au vecinic două părţi...

Cu-a lor înţelepciune nimica nu se schimbă.

Cu dezlegări ciudate şi cu frânturi de limbă

Ocupe-se copiii... Eu pun o întrebare

Nu nouă, însă dreaptă... nu liberă, dar mare.

Viaţa, moartea noastră noi le ţinem în mâni,

Pe ele deopotrivă noi ne simţim stăpâni.

O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar

Ne scapă deopotrivă de-o lume de amar.

De ce ţin toţi la dânsa, oricât de neagră fie?

Ea împlineşte oare în lume vo solie?

E scop în viaţa noastră - vun scop al mântuirii?

Nu junghiem fiinţa pe-altarul omenirii?

A gândului lucire, a inimei bătaie

Ridică un grăunte din sarcina greoaie

Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân

Pe altu-n asta lume îl doare mai puţin?

O, eu nu cer norocul, dar cer să mă învăţ

Ca viaţa-mi preţ să aibă şi moartea s-aibă preţ,

Să nu zic despre mine ce omului s-a zis:

Că-i visul unei umbre şi umbra unui vis.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …